278 matches
-
a economiei actuale - tema prezentei lucrări. Sutele de definiții propuse procesului, devenit fenomen în ultimii 20-30 de ani, dovedesc înnoirea continuă, teoretică și practică a globalizării, complexitatea conceptului dată și de scara geografică la care se manifestă. Evaluările cu caracter concluziv, la nivelul cunoașterii de astăzi, implică și aproximări care vor fi certificate de evoluțiile viitoare ale globalizării și de cei care zăbovesc să le descifreze și să le prezinte cititorilor. 1.3. Principiile globalizării Evoluția globalizării poate fi surprinsă prin
GLOBALIZAREA Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
dată de o infrastructură identică, anume competiția. Dimensiunea agonală e una din cheile care face posibilă înțelegerea spiritului polemic, a eternei atracții umane pentru provocare, întrecere și spectacol, ca o premisă, neconștientizată și spontană, ab initio, a actului cultural. Enunțul concluziv "cultura nu începe ca joc și nici din joc, ci în joc" poartă în sine semnificația profundă a ideii de confruntare, un determinant fundamental al dinamicii culturale dintotdeauna. Jocul și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se sprijină toată demonstrația ulterioară. Definiția, fundamentându-se pe un consens științific general, are un statut de probă irefutabilă în discursul polemic eminescian. Raționamentul deductiv ulterior este segmențial atașat definiției, prin conectori de consecință, de pildă "prin urmare", "dară" sau concluzivi: "astfel", "căci", "iată", "se vede că", asigurând coerența textuală și întărind silogismul. Această strategie discursivă o întâlnim foarte des în publicistica polemică la Eminescu, alături de argumentele științifice, fie ele date statistice, documente oficiale politice, economice sau demografice și, cel mai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu-s prea mulți / poeții n-au religii și nici zei (...) / poeții n-au familii au iubite". În alt loc, de douăzeci de ori același pentru că, în reiterație retorică excesivă, se constituie într-un pro-domo enunțat într-un singur vers concluziv: Vă rog să revizuiți statutul meu de poet: "pentru că am publicat toate poemele / pentru că deseori gândesc în locul unuia mai bătrân decât mine (...) / pentru că nu apar deghizat și pentru că scena mea e în afara teatrului". Tirade explicative ca acestea se întâlnesc frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
etnografic, în forme autohtone, iese pregnant în evidență, punînd surdină la rămășițele premioritice incifrate la nivelul substratului de cultură arhaică. De aceea, încercările lui Odobescu și Sperantia, temerare la vremea lor, adică fără suficientă acoperire documentară, exagerate sub anumite aspecte concluzive, au părut cititorilor lipsite de temei, chiar rizibile. Era normal. Formele străvechi, mult destructurate, scoase din context și resemantizate, nu se lămuresc prin simplă raportare: bocetul „maicii bătrîne”, pus alături de cîntecele elegiace de tip linos; sau frații cabiri, evocați împreună cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rezonanță, care se asociază simultan cu intense accelerări ale nivelului de tempo. În asemenea circumstanță, precizia și exactitatea ritmică devin condiții vitale în redarea multiplelor suprapuneri ritmice, asigurând astfel coerența întregului complex al structurii temporale. Coda îndeplinește rolul unei secțiuni concluzive, în care principalele materiale tematice ale evoluției anterioare apar rememorate pe fundalul unei pedale armonice, reprezentată de formula pentatonică do# re# fa# sol# la#, expusă într-o ipostază palindromică („în oglindă” A B A) și cu un aspect ritmic animat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nu ne deosebim cu nimic de ceilalți autori, căci fiecare autor integru urmărește să emită o definiție clară universală și indubitabilă). Perspectiva privind imaginarul a fost sistematizată într-un Preambul al lucrării și care poate fi esențializat printr-o definiție concluzivă: Imaginarul reprezintă totalitatea imaginilor pe care le avem despre lume, indiferent de forma pe care o adoptă acestea, ordonate într-un complex cognitiv amplu, dinamic și interactiv. Aceste imagini se dezvoltă ca urmare a interacțiunilor eu lume și nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Adela Greceanu, Marin Mincu, Liviu Ioan Stoiciu, Gheorghe Izbășescu, Dora Pavel, Bogdan Ghiu, Horia Gârbea, Cristian Popescu, Ion Mureșan, Daniel Bănulescu, George Cușnarencu, Dumitru Țepeneag, Nora Iuga, Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun și mulți alții. Relevante, eseurile introductive și concluzive ale celor două volume expun viziunea despre „apocaliptic” ca matrice a segmentului de literatură valorizat, pe care criticul o apreciază că ar corespunde modelului existențial prevalent în lumea de azi. „Apocalipticul” ar include atât textualismul, cât și postmodernismul, acestea „nefiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
zone de intersecție ale celor patru cercuri, două zone, cele exterioare, nu prezintă interes și rămâne de analizat doar intersecția centrală care este între morala înțeleasă ca datorie și dreptul natural (ca stare juridică reală și doctrină corespondentă). În formularea concluzivă a autoarei: "Prin urmare, pentru o corectă abordare a elementelor de similitudine și de diferențiere existente între cele două domenii, considerăm că nu ar trebuie neglijate cele două distincții evidențiate mai sus" (p. 4). Elementul esențial comun (și diferențiat specific
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de moarte, animalul se repede în întâmpinarea ei cu nerăbdarea unui copil dornic să-și despacheteze darul. Nu le reușește decât marilor maeștri, și chiar și lor numai rarisim. Cu o afinitate tainică, norul sumbru de entropie bestială se lansează concluziv către metalul estocăi, prin care viața i se resoarbe fulminant înapoi în întuneric. − Ce-i tot tragi cu animalul când misterul e în schimbarea rolurilor? Și torera poate pieri de sabie. − Nu ți se pare echitabil? În funcție de răspunsul la provocări
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
e din St. Petersburg. Trebuie să înțeleagă ceva din logica negurilor, care proclamă umanitatea profundă a erorii. − Sunt impresionat! Strategie de maestru: să banalizăm abaterea spre a ne ușura căderea în ea, insinuă cel lămurit. Bart simți nevoia unui bilanț concluziv al discuției: − Migrația asta multidirecțională în curs de generalizare îmi pare un fel de loterie globală obligatorie, ce ne condamnă la o sumedenie de întâlniri-surpriză - care mai bune, care mai rele. Dar, în definitiv, surprizele neplăcute sunt doar mediul ascunzător
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în următoarea perioadă, caracterizată de o revenire la condițiile inițiale de muncă nivelul acestor parametri a scăzut simțitor. Interpretarea dată de cercetători acestui rezultat este considerată ca fiind „marea iluminare” a cercetării: „Ceea ce au demonstrat experimentele în mod dramatic și concluziv a fost importanța atitudinilor și sentimentelor muncitorilor. În cele mai multe situații de muncă, semnificație unei schimbări este probabil să fie la fel de importantă, dacă nu mai importantă decât schimbarea însăși” (Roerhlisberger, 1980, p. 33). Cu alte cuvinte, o productivitate înaltă nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
acest demers al evocării momentelor cataclismice ce vor preceda căderea definitivă a fluxului temporal prin apariția divină ar putea fi rezumată la două afirmații. Prima ni se arată ca o concluzie la mesajele trimise celor șapte biserici, drept o atenționare concluzivă ce arată că aceste mesaje vizează de fapt întreaga creștinătate: "Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" (Apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la "pizma (invidia)" colegilor săi florentini și la "versurile muierești și insipide" ale lui Soldino și "în apărarea adevărului (pro defensione tamen veritatis)"57. Tema majoră a acestei istorii era excepțională problemă a facționalismului din Pistoia și, în observațiile sale concluzive atunci cand narațiunea ajunge la propria-i guvernare -, Manetti explică încercarea cetățenilor de a-l menține la Pistoia că pe o consecință a succesului sau în stingerea rivalității dintre cele două partide pistoieze 58. Dar s-ar putea, de asemenea, că
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
metodologia cercetării creativității (II), fundamentele biologice ale creativității și evoluția procesului creativ de-a lungul ontogenezei (III), raportul dintre creativitate-self-mediu (IV), domenii aplicative speciale ale creativității, ca, de pildă, modele computerizate ale creativității sau creativitatea organizațiilor (V), și un demers concluziv (VI). Ediția română a Manualului de creativitate cuprinde, exhaustiv, părțile I, II, VI și parțial, partea a IV-a. Pentru selecționarea capitolelor, am avut în vedere contribuția acestora la actualizarea teoriilor și a metodologiei de cercetare a creativității, în orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
numai... ci (dar) și • conjuncții coordonatoare disjunctive: sau, ori, fie, fie că • conjuncții coordonatoare adversative: dar, iar, însă, numai că • conjuncții coordonatoare opozitive: ci, și (+nu) Nu a venit Tudor, ci Ion./ A venit Ion, și nu Tudor. • conjuncții coordonatoare concluzive: așadar, deci, prin urmare, va să zică b. Conjuncțiile subordonatoare asigură și marchează dezvoltarea unor relații sintactice de dependență (între termeni sintactici care ocupă poziții diferite în interiorul sintagmei: un termen regent și un termen dependent: El n-a știut că Mihaela vine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență; în consecință, clasele de conjuncții coordonatoare corespund, în mare, tipurilor de relații de coordonare: • copulative: și, nici, precum și, nu numai...ci (dar) și • disjunctive: sau, ori, fie, fie că • adversative: dar, iar, însă, numai că • opozitive: ci și (+nu) • concluzive: așadar, deci, prin urmare etc. Conjuncțiile subordonatoare marchează în primul rând dezvoltarea propozițională a unei funcții sintactice. Ele realizează și exprimă cu preponderență relații de dependență, dar intervin și în dezvoltarea relației de complementaritate între verbul copulativ și numele cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la Doina, când la Ion/ când la Ion, când la Doina/ la Ion/ la Doina. Nu a studiat filozofia ci dreptul/ A studiat dreptul, nu filozofia/ A studiat dreptul/ Nu a studiat filozofia. Pentru celelalte relații de coordonare (adversativă și concluzivă) este absolută numai libertatea privind prezența sau nu a tuturor termenilor implicați în relație; se înțelege că, dacă relația cuprinde numai doi termeni, absența unuia înseamnă anularea relației de coordonare dar nu duce la destrămarea autonomiei enunțului sintactic: El este
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nimeni./ El n-a găsit pe nimeni dar a intrat în casă. sau poate determina enunțuri incompatibile semantic: A cumpărat-o ieri dar a și vândut-o./ A și vândut-o dar a cumpărat-o ieri. În relația de coordonare concluzivă, termenii își pot schimba reciproc poziția, dacă reprezintă, prin conținutul lor semantic, două perspective diferite asupra aceleiași realități, apropiindu-se de o relație apozitivă: Maria a plecat pe 27 iulie, deci exact după o lună./ Maria a plecat exact după
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau libertatea doar relativă de schimbare reciprocă a ordinii termenilor determină pe autorii G.A. (II, p. 249) și pe alți lingviști să vorbească de o apropiere a coordonării adversative (la care se include și coordonarea prin conjuncția ci) și concluzive de subordonare. Că aceste relații sintactice rămân în esența lor relații de coordonare o demonstrează absența oricăror constrângeri categoriale pe care un termen să le impună altuia (altora) precum și necondiționarea unuia sau a autonomiei semantice și culturale a enunțului de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de la început.” (M.Eminescu, Despre cultură, 204). Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" G.A. distinge patru „raporturi”: „După natura logică a raportului dintre elementele pe care le leagă, coordonarea în frază (ca și în propoziție) poate fi copulativă, disjunctivă, adversativă și concluzivă.” (II, p. 241). Aceleași patru variante ale raportului de coordonare, numit și relație de nondependență, se regăsesc și în noua ediție a Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin de fantasme și de dorințe ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
convingerea cu care acestea au fost rostite.” (O. Paler, Viața..., 247) Uneori, coordonarea opozitivă este mascată de o construcție gerunzială: „Nimeni nu râsese de această soluție ușor de caricaturizat, rămânând toți tulburați.” (G. Călinescu, C.O., 262) COORDONAREA CONCLUZIVĂTC "COORDONAREA CONCLUZIV|" Coordonarea concluzivă se desfășoară între doi termeni, dintre care cel de-al doilea este o concluzie impusă de conținutul semantic al celui dintâi: „Când cineva era prea de tot tânăr sau prea bătrân, deci, incapabil de a contribui și el
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care acestea au fost rostite.” (O. Paler, Viața..., 247) Uneori, coordonarea opozitivă este mascată de o construcție gerunzială: „Nimeni nu râsese de această soluție ușor de caricaturizat, rămânând toți tulburați.” (G. Călinescu, C.O., 262) COORDONAREA CONCLUZIVĂTC "COORDONAREA CONCLUZIV|" Coordonarea concluzivă se desfășoară între doi termeni, dintre care cel de-al doilea este o concluzie impusă de conținutul semantic al celui dintâi: „Când cineva era prea de tot tânăr sau prea bătrân, deci, incapabil de a contribui și el la luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de conținutul semantic al celui dintâi: „Când cineva era prea de tot tânăr sau prea bătrân, deci, incapabil de a contribui și el la luptă, făcea totuși ceva: cânta imnul patriei.” (G. Călinescu, C.O., 45) Termenii implicați în coordonarea concluzivă pot fi: • fraze: „Zoe: Pe Ghiță l-am trimis eu la Cațavencu să-i cumpere scrisoarea cu orice preț. Tipătescu: Care va să zică, Ghiță e acolo?” (I.L. Caragiale, I, 151) • propoziții nondependente: „S-a dus amorul, un amic Supus amândorura, Deci, cânturile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]