76 matches
-
sunt concentrate în fracțiunea cea mai grosieră(0,1-0,01mm) și sunt reprezentate prin amfiboli, piroxeni, epidot, rutil, zoizit, granați, zircon, turmalină, illmenit etc. În afara materialului detritic, loessul conține în cantități apreciabile (5-20%) carbonat de calciu autigen (sub formă de concrețiuni cu forme foarte variate - "păpuși de loess"), care indică importanța procesului de migrare a carbonaților în timpul și după sedimentarea materialului. De obicei, loessul este nestratificat, dar prin sedimentare în apă se poate determina stratificarea rocii.Structura poroasă poate fi explicată
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
apă se poate determina stratificarea rocii.Structura poroasă poate fi explicată prin granulele mai mari de nisip care au ajuns în structura loessului. Prin dizolvarea prafului de calcar în apă și depunerea sa ulterioară, apar formațiuni cu forme curioase, denumite "concrețiuni".Particulele, sau grupările din rocă, au o formă colțuroasă, lucru care explică existența pereților verticali de loess pe coastele dealurilor sau pe flancurile văilor. Loessul este produs prin sedimentarea diferitelor particule de roci sau minerale, create de acțiunea intemperiilor la
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
fosile și includ: Prima oară denumirea de "fosilă" a utilizat-o cercetătorul german Georgius Agricola în anul 1546 în tratatul său "De natura fossilium" , denumiri sinonime fiind "Petrefakt" și "Pietrificări", nefiind clar diferențiat acest termen de "minerale" "artefakte" considerate frecvent "concrețiuni de minerale" fără a face legătura cu originea lor biologică.Primul face această diferențiere și arată originea biologică (viețuitoare) a fosilelor este călugărul Nicolaus Steno și combate "teoria de jocuri ale naturii". Știința care se ocupă cu studiul fosilelor este
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
arie se întinde pe o suprafață de 46 ha. Defileul se caracterizează prin maluri abrupte - cu stânci tăiate aproape vertical și blocuri masive de calcar cu o configurație bizară. Fundamentul geologic al defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
de gheață, dintre care unele au o existență permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă. Dincolo de aceste speleoteme înghețate, aspectul peșterii se schimbă total, locul gheții fiind luat de concrețiuni de o mare diversitate și frumusețe. Stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale, coralite, gururi... Acestea abundă mai ales în Galeria Coman - o prelungire îngustată a Rezervației Mari - care coboară în pantă accentuată până la adâncimea maximă a peșterii de 105 m, apropiindu
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
afluenților, modificările introduse prin alterarea substratului geologic și pedologic al cuvetei, la care se adaugă și procesele biologice care se desfășoară în masa de apă și la interfața apă-sedimente. În cazul acumulării BEZID, din substratul geologic al cuvetei, respectiv din concrețiunile grezoase-nisipoase cu lianți calcaroși se pot solubiliza elemente ca Fe și Mn, iar din formațiunile marnoase, azotiți, sulfați și sulfiți. Dar, intensitatea fenomenelor de levigare chimică a substratului geologic al cuvetei, este redusă în majoritatea cazurilor, datorită de regulă suprafeței
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
pe pereți se pot distinge iscălituri datând din secolul al XIX-lea. Pentru escaladarea Cascadei III este necesară o scar fixă. Înaintarea se face pe cursul pârâului, apa având adâncimi variabile, iar pereții prezentând nivele de eroziune și pe alocuri concrețiuni calcaroase. Parcurgând un sector lung al coridorului cu apă se ajunge la Zidul Mare de 8 m înălțime, care permite vizitarea unei porțiuni superioare a peșterii. Apele care ies prin Sifonul 1 dispar la un nivel superior (8 m) prin intermediul
Peștera cu apă de la Bulz () [Corola-website/Science/314036_a_315365]
-
sare. În 1983 însă peștera ICRC (MALHAM) din Israel a fost descoperită, devenind cea mai lunga - peștera 6S de la Mânzalesti trecand pe locul al doilea in lume ca lungime. Aceasta peșteră se mai remarcă și prin abundența, varietatea și frumusețea concrețiunilor de sare. "Peștera cu 3 intrări" Celelalte peșteri au dimensiuni relativ reduse, cu lungimi de 2-10 m, intrările fiind împodobite cu ansambluri de stalactite și concrețiuni de sare. Lacul Mare Lacul Castelului Vegetația este din plante halofite amestecate în mozaic
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
lume ca lungime. Aceasta peșteră se mai remarcă și prin abundența, varietatea și frumusețea concrețiunilor de sare. "Peștera cu 3 intrări" Celelalte peșteri au dimensiuni relativ reduse, cu lungimi de 2-10 m, intrările fiind împodobite cu ansambluri de stalactite și concrețiuni de sare. Lacul Mare Lacul Castelului Vegetația este din plante halofite amestecate în mozaic cu specii caracteristice florei de mull; toate speciile erbacee sunt în principal subtermofile și uneori iubitoare de pe locații însorite (termofile). Procentul redus de împădurire al zonei
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
porțiuni distincte - una superioară, până la strâmtoarea de la -288 metri, unde verticalitatea este mare datorită dezvoltării de-a lungul faliei și una inferioară, cu verticalitate redusă datorită dezvoltării pe fețe de strat. Este un aven tipic de carst alpin, activ, unde concrețiunile sunt puține ca număr. Sunt prezente totuși formele de eroziune în sistem vados și cele de coroziune. Numeroase marmite sunt vizibile tradând urme ale marilor cantități de apă drenate în anumite perioade prin aven. Avenul e deosebit de periculos. Se recomandă
Avenul de sub Colții Grindului () [Corola-website/Science/318903_a_320232]
-
cretacicului super se evidențiază prin forare la o adîncime de pînă la 600 m. Iar cele ale cretacicului inferior lipsesc din regiunea centrală și se găasesc doar în sudul țării. Formațiunile cretacicului superior sînt reprezentate prin aleurite nisipuri glauconitice cu concrețiuni de fosforite, prin calcare argiloase și silicioase cu concrețiuni de silex prin cretă. După o periodă îndelungată de regim continetal din depresiunea Mării Negre pe teritoriul Moldovei au pătruns apele marine care au ajuns în centrul și nordul Moldovei. În decursul
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de pînă la 600 m. Iar cele ale cretacicului inferior lipsesc din regiunea centrală și se găasesc doar în sudul țării. Formațiunile cretacicului superior sînt reprezentate prin aleurite nisipuri glauconitice cu concrețiuni de fosforite, prin calcare argiloase și silicioase cu concrețiuni de silex prin cretă. După o periodă îndelungată de regim continetal din depresiunea Mării Negre pe teritoriul Moldovei au pătruns apele marine care au ajuns în centrul și nordul Moldovei. În decursul erelor turanian, caniacian și santonian, bazinul marin cretacic s-
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Condițiile prezente în peșteră au fost ideale pentru dezvoltarea coralitelor și clusteritelor. Acestea au forme și culori diferite, ce variază de la alb translucid la roșu-maron. Deși a fost distrusă în mare parte de vizitatori, rezervația prezintă multe urme ale numeroaselor concrețiuni (clusterite, stalactite, draperii și cruste). Peștera este închisă cu o poartă metalică, accesul fiind interzis datorită statutului de rezervație naturală.
Peștera cu Corali () [Corola-website/Science/319807_a_321136]
-
un aven de prăbușire format secundar. Intrarea are o formă triunghiulara de 2,5 m lățime și 2 m înălțime. O verticală de 3 m duce într-un culoar puternic descendent. El este împărțit mai jos în două de o concrețiune verticală. Se coboară prin stânga cu asigurare, căci în dreapta câțiva metri mai jos galeria se termină deasupra unei verticale de 10 m ce poate fi coborâta numai cu coardă. Înaite era folosită o scară flexubilă de unde și numele de Sală
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
sectorul estic, cu galerii puternic ornamentate. Sectorul vestic este constituit în principal din Sală Mare, la care se ajunge prin fereastră de acces din Sală Scării, după care se cobora o diferență de nivel de 3 m în ramonaj, pe concrețiuni. Urmează o galerie strâmta de 12 m, până în Sala Mare. Aici încep să apară concrețiunile specifice acestei părți a peșterii: cristale de calcit alb ce pe un fond de roșu, precum și formațiuni perlate de tipul coralite, cu broboane cu pedunculi
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
la care se ajunge prin fereastră de acces din Sală Scării, după care se cobora o diferență de nivel de 3 m în ramonaj, pe concrețiuni. Urmează o galerie strâmta de 12 m, până în Sala Mare. Aici încep să apară concrețiunile specifice acestei părți a peșterii: cristale de calcit alb ce pe un fond de roșu, precum și formațiuni perlate de tipul coralite, cu broboane cu pedunculi lungi. Pe pereții sălii și în nișe se găsesc cristalictite, cristale de calcit arborescente, plăci
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
Gururi contrastează în mod izbitor cu splendoarea dinainte, având pereții goi, sfârtecați de coroziune, podeaua plină de nămol și argilă moale. Dincolo de groapă se trece taraș printr-o poartă de numai 0,80 m înălțime într-o sală lipsită de concrețiuni. Apoi, pe sub o arcada de rocă cu perforații — semn al curgerii sub presiune de odinioară — se trece în Sala Albă, în care se revarsă o splendida cascadă de montmilch, cizelata extrem de fin în microgururi. Este Patul Miresei. De un alb
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
în cascadă, lungă de 8 m, fasonata și ea de microgururi și care se continuă pe podea cu montmilch cu gururi mai mari, de unde numele de Sală cu Bazine. Câteva stalagmite perlate anunță un nou aspect al peșterii. Domină clusteritele, concrețiuni sub formă de boabe de struguri, adunate în ciorchini. Galeria face apoi un cot brusc la stanga, unde podeaua dispare. Prăpastia, adâncă de 5 m, se trece pe o bârnă de lemn proptita de peretele stâng. Galeria face un cot de
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
în galerii cu pereții nuzi, foarte alterați, roșii, cu vine de calcit proeminențe și cu cristalictite de talie mare, plasate în lungul fisurilor sau în zone cu aport de apă. Coborând ușor, trecem în Galeria Excentritelor cu două cuiburi de concrețiuni excentrice. La etajul superior orientat spre nord, se ajunge mergând pe un tobogan abrupt, puternic concreționat. Urcând pe numeroasele formațiuni existente ajungem într-o galerie situată la circa 20 m mai sus față de galeria cu prăpastie și care reprezintă de
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
o galerie situată la circa 20 m mai sus față de galeria cu prăpastie și care reprezintă de fapt prelungirea normală a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeasi diaclaza. Înaintând spre nord urcăm pe lângă o frumoasă placă albă de concrețiuni, spre partea cea mai bogat ornamentata a peșterii, cu nenumărate stalactite și stalagmite perlate, cu o placă „furnir" translucida. Galeria se termină cu o porțiune descendentă cu montmilch, . Ultima galerie descoperită, Galeria ,Polaris" începe tot din apropierea de Sală Scării printr-
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
menționate discurile imense prinse de tavan sau perete, orizontale sau oblice încărcate cu cristale excentrice, buzdugane de cristale și ele crescute în toate direcțile sfidând gravitația și legile de cristalizare. Pojarul Poliței este una dintre peșterile cele mai bogate în concrețiuni din România, în care însă nu numărul formațiunilor contează, ci varietatea lor. Se pot deosebi mai multe faciesuri de concreționare și ar fi interesant de studiat factorii care determină aceste variații. Peșteră este interesantă și că forme de sculptare, si
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
nivele nisipoase. Cele din urmă, fiind permeabile, formează adevărate borchișuri, conținând cantități mari de ape minerale sub presiune. Culcușul complexului cărbunos, care pe alocuri se află la o adâncime destul de mare (300-450 m), este format din argile verzui cu multe concrețiuni calcaroase, puse în evidență atât prin forajele executate, cât și prin lucrările miniere de explorare și chiar exploatare. Ele conțin o cantitate destul de mare de montmorilonit, care este extrem de higroscopic (venind în contact cu apa, cauzează umflarea vetrei lucrărilor miniere
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
de ani, sudul deșertului Sahara și al deșertului Arabic a cunoscut o perioadă umedă determinată de creșterea precipitațiilor musonice, în jur de 200-100 mm / an. Aceasta a permis faunei și florei eurasiatice să călătorească spre Africa și vice-versa. Creșterea speleotemelor (concrețiuni depuse în peșteri), proces ce necesită prezența apei pluviale, a fost detectată în peșterile Hol-Zakh, Ashalim, Even-Sid, Ma'ale-ha-Meyshar, Ktora și Tzavoa din deșertul Nagev. Fosilele descoperite în peșterile Qafzeh și Es Skuhl corespunzând omului anatomic modern sunt datate din
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
lingurițe. Astăzi, Peștera Racoviță este parțial distrusă de către turiști. Din cauza afluxului mare de turiști și a faptului că este o peșteră accesibilă se pot vedea în această peșteră cantități mari de gunoaie, cutii de conserve și sticle goale. Pentru ocrotirea concrețiunilor variate și intacte de o rară frumusețe, ca urmare a raportului științific întocmit în 1970 de V. Sencu și St. Negrea, peștera a devenit rezervație speologică. Nu este amenajată. Vizitarea durează o oră și necesită doar o lanternă. Numai pentru
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
Ponorului"), reprezintă o peșteră (cavernă) complexă, de mari dimensiuni, așezată pe două niveluri, unul superior, alcătuit din săli multiple ("Sala Ondine, Sala de Dans, Sala Club, Sala Buzunar, Sala Minunilor, Sala Suspendată, Sala Giganților, Sala Pagodelor, Sala cu Ferestre") cu concrețiuni ("stalactite, stalagmite, ghirlande, baldachine"), legate prin galerii ("Galeria Marmitelor, Galeria Afluentului, Galeria Activului") și altul inferior, cu un râu subteran. În acestă peșteră, Profesor Dr. Bogdan Onac, directorul compartimentului Cluj al Institutului de Speologie Emil Racoviță a studiat și descris
Peștera Mare de pe Valea Firei () [Corola-website/Science/325246_a_326575]