92 matches
-
și a propriului părinte. De altfel, comportamentul tuturor personajelor pare ilogic, de neacceptat într-o societate modernă: tânăra trebuie să-și piardă viața pentru a-și menține castitatea. Fecioria reprezenta pentru Părinții Bisericii o stare angelică, apatheia, lipsa oricărei pasiuni concupiscente. Castitatea este strâns legată de doctrina referitoare la Fecioara Maria, cea care a ridicat păcatul Evei, și astfel darul fecioriei a căpătat o valoare însemnată, mai ales pentru femei. Căința reprezenta reîntoarcerea la o stare a purității, la acea vita
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sfârșitul cărții, fantoma defunctului soț îi cere naratorului să se roage pentru el, deoarece este evident că femeia nu o face, naratorul ajungând, semnificativ, dintr-o vale întunecoasă pe un deal luminos, unde se simte eliberat de toate dorințele trupești, concupiscente, și se simte pregătit să-i ajute pe 1028 „un animal imperfect, surescitat de o mie de pasiuni, neplăcute și abominabile chiar de a fi amintite, cu atât mai puțin discutate” Giovanni Boccaccio, Il Corbaccio, a cura di P. G.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de verosimilitate și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai acceptat de către cei doi scriitori care îl înfățișează cu o toleranță direct exprimată. Am încercat, de asemenea, să evidențiem de ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
alte creații boccaccești vor fi închinate unor femei pentru care naratorul operei mărturisește că nutrește o dragoste profundă. În Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul identificăm o abordare complexă a personajului feminin: pe de o parte întâlnim femeia trădătoare, concupiscentă, malefică, însă independentă, locvace, voluntară, pe de altă parte nu lipsește nici imaginea romantică, ideală, un prototip al unei feminități râvnite de toți, dar și femeia martiră. Aceste capodopere reprezintă o enciclopedie medievală a percepțiilor asupra femeii, a dragostei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
naratorii boccaccești sau chaucerieni le atribuie virilității, tot din dorința de a o umaniza, de a-i evidenția și defectele și, astfel, de a o apropia de ceea ce urmăresc vădit, reliefarea complexității sufletului feminin. Poate fi, de asemenea, corupt, vicios, concupiscent, ipocrit (fratele Alberto din Imola). Se distinge uneori și prin decrepitudine, încercând să se impună în fața soției prin puterea vârstei, uitând regretabil că ceea ce primează într-un cuplu sunt sentimentele autentice (IV, 10). De cele mai multe ori însă, cruzimea este cea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
La polul opus distincției s-ar situa personaje feminine precum Alibech (III, 10), o inocentă și o naivă care confundă actul sexual cu dorința pretinsă a călugărului întâlnit în pustie de a se mântui, devine un simplu instrument al plăcerii concupiscente a bărbatului, folosit după bunul plac, sau Gemmata care crede, împreună cu soțul său, că poate fi transformată, de către un călugăr, într o iapă. A-și putea exprima punctul de vedere însemna foarte mult într-o lume guvernată de tabu-uri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
antică textele erau percepute doar cu sensul lor literal, de aici și conotația cu trupescul, carnalul, ea nu reușește să pătrundă în profunzimea doctrinei pe care va încerca să o combată, în încercarea de a-și justifica viața și pornirile concupiscente. Este o exegetă lipsită de credibilitate, face numeroase confuzii, interpretează în manieră proprie textele, încearcă să obțină o justificare pentru actele ei de libertinaj.281 Mărturisește franc că nu înțelege episodul nunții din Cana Galileii sau cel de la fântână, cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 410. 349 Ibidem. 350 Susan Crane, Alison's Incapacity and Poetic Instability in The Wife of Bath's Tale, p. 21. 108 argumentele până la un final conclusiv, târgoveața tratează retorica așa cum își abordase și partenerii, cu o vădită plăcere concupiscentă, resimțind mereu nevoia de schimbare, nereușind să ofere un final închis Prologului ei.351 Întâlnim în discursul nevestei din Bath numeroase elemente fatice și hiperbolice, numeroase repetiții ale unor cuvinte care au rolul de a intensifica o idee, dar și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe ale Mariei sau ale Evei: „Concepțiile medievale despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
studii, rostește un monolog tânguitor, în care evocă exemplele unor personaje mitice cum ar fi Ariadna, Fedra, Aretusa, Hecuba și alte modele de femei abandonate, pe care tânăra le consideră mai fericite decât ea. Cei doi protagoniști simbolizează dragostea profană, concupiscentă, se îndrăgostesc în timp ce citesc „il santo libro d’Ovidio”601, cum numește Boccaccio Ars amatoria. Lucrarea era foarte populară în Evul Mediu și a reprezentat un fel de breviar al acelei „religii” a iubirii care s-a dezvoltat în cultura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
s-a convertit, la rândul său, într-un simbol, acela al sufletului creștin. Cu toate acestea, pasionalitatea nu este abolită, bărbatul o râvnește mereu pe această frumoasă femeie, instinctul devine mai puternic, căci opera se încheie cu resimțirea unei plăceri concupiscente atât de vii, care îi inundă ființa, încât barierele visului sunt dărâmate și naratorul se trezește din fermecătoarea sa 170 viziune.614 „Giovanni Boccaccio este călăuzit de frumusețe și nu de virtute, spre crestele devenirii umane.” 615 Amorosa visione înfățișează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
celui care manifesta pentru ea o pasiune atât de intensă. Este clar că femeia nu nutrește nicio dorință pătimașă, nu are gânduri ascunse, dorințe disimulate într-un refuz aparent. Ceea ce se remarcă este jena cu care se supune acestei întâlniri concupiscente la care este împinsă de soț. 837 833 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, pp. 430-431. 834 Charles A. Owen, The Crucial Passages in Five of the Canterbury Tales: A Study in Irony and Symbol, în „The Journal of English and
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și a propriului părinte. De altfel, comportamentul tuturor personajelor pare ilogic, de neacceptat într-o societate modernă: tânăra trebuie să-și piardă viața pentru a-și menține castitatea. Fecioria reprezenta pentru Părinții Bisericii o stare angelică, apatheia, lipsa oricărei pasiuni concupiscente. Castitatea este strâns legată de doctrina referitoare la Fecioara Maria, cea care a ridicat păcatul Evei, și astfel darul fecioriei a căpătat o valoare însemnată, mai ales pentru femei. Căința reprezenta reîntoarcerea la o stare a purității, la acea vita
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sfârșitul cărții, fantoma defunctului soț îi cere naratorului să se roage pentru el, deoarece este evident că femeia nu o face, naratorul ajungând, semnificativ, dintr-o vale întunecoasă pe un deal luminos, unde se simte eliberat de toate dorințele trupești, concupiscente, și se simte pregătit să-i ajute pe 1028 „un animal imperfect, surescitat de o mie de pasiuni, neplăcute și abominabile chiar de a fi amintite, cu atât mai puțin discutate” Giovanni Boccaccio, Il Corbaccio, a cura di P. G.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
complementare vorbirii (Redeergänzung); * gesturi substitutive (Redeersatz). Gesturile de însoțire se pot situa pe aceeași linie cu discursul ("privirea perdută a îndrăgostitului" ce-și rostește declarația de dra-goste) sau pe o izotopie contrară (discursul pios al lui Tartuffe însoțit de gesturi concupiscente). Gesturile completive (care încheie un enunț incomplet lingvistic) pot prelungi sau contrazice enunțul. Gesturile substitutive nu sînt esențiale în comunicarea contemporană (apariția lor este legată de situații speciale: distanța prea mare între participanți, necunoașterea limbii, emoție puternică). 8.5. Gestul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o are Mișu Teișanu, care se bucură de o glorie efemeră în epocă pentru picturile sale senzuale, cu o notă perversă pe care pictorul o scenarizează cu tact. Mișu Teișanu se complace într-un joc al transparențelor voalate, al măștilor concupiscente, al unui erotism provocator, filtrat printr-un mister facil, dar care păstrează o doză de ricanare și de maleficiu consumerist. Criteriilor propuse de John Reed trebuie să le adăugăm și un criteriu tematic mai puțin sondabil din punct de vedere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei. În Cele trei vârste ale femeii (1894), Edvard Munch oferă trei ipostaze ale feminității, dintre care două devin tipologice. Urmând traseul impus de ciclul biologic, pictorul prezintă condiția nubilă, cea a unei sexualități coapte la confiniile cu invocarea ei concupiscentă, materializată senzual, și cea a declinului fizic, tablou purtător al unui reflex alegorizant. Virginitatea sau pubertatea traversată de un freamăt anxios, maturitatea sexuală destinată lucrativei meserii ignobile și bătrânețea, ca stație terminus în proximitatea descompunerii, a decrepitudinii, a morții. Sugestia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poet într-o cameră separată, lăsându-l să contemple prin gaura cheii spectacolul crud al femeii iubite făcând dragoste cu unul dintre servitorii săi. Cu un cinism profesat cu mare artă, Alexandru Bogdan-Pitești i-ar fi revelat sensul "fabulei" prozaic- concupiscente, ca rațiune a devenirii poetice, iar Adrian Maniu ar fi compus poemul Salomeea 539 în urma acestei experiențe de neuitat: poemul îi este dedicat lui Alexandru Bogdan-Pitești. Fictiv sau nu, episodul biografic, infuzat cu sadismul anecdoticii malițioase de conte cruelle à
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Estetul întreține salonul său asemeni unui cabinet de curiozități, în care intră nu numai piese importante, de o certă valoare estetică, dar și ilustrațiile erotice cu care este tapetată baia, în măsură să creeze atmosfera hedonistă de juisanță estetică, tincturată concupiscent a seniorului. Chiar obiectele de cult ortodox sunt deprivate aici de funcția lor liturgică, sacrală, pentru a fi reinvestite estetic. Singura religie la care estetul aderă este cea a artei. În această privință, îi putem opune spiritul ingenios și sever
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Castelmare, logodnicul acceptat din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
minte să-mi fi dorit ceva cu intensitate, să fiu avid după ceva, în afara banalelor mele preocupări literare, pe care le rezolv și într-o cămăruță. Totuși, am fost surprins acum câteva zile nu de unul, ci de două gânduri concupiscente, ceea ce pentru mine e un pic prea mult, ținând seama mai ales de bizareria lor. Mi-am dorit din toate puterile mele: 1. să plec din București pentru totdeauna; 2. să am o armă de foc pentru autoapărare. Asta după ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
feluri).*** și era un fumător înrăit (ajungînd să fumeze 12 trabuce și 20 de țigări pe zi), uniformele și decorațiile militare, garderoba civilă, luxul și compania femeilor frumoase (chiar și după căsătorie); pe scurt, era un epicurean și un hedonist concupiscent. Lista amantelor (mai mult sau mai puțin oficiale) din care spicuim este lungă și probabil incompletă: Nellie Clifden, Lillie Langtry, Hortense Schneider (cîntăreață de operetă, de mare succes în muzica lui Offenbach), actrițele Jeanne Granier și Sarah Bernhardt, tînăra șansonetistă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
îi datorează cariera Și carierei... pe a doua soață! Unde duce băutura Venind beat mort în ziua de chenzină, Greșind și ușa, ce mai tura-vura, A nimerit în pat la o vecină! Vezi, uite unde duce băutura! La catafalcul unei concupiscente Te-ai dus la locul cel divin Între-ale cărui frontiere Nu-i întristare nici suspin Și (vai!) nici geamăt de plăcere! Nestatornica-mi iubită O caut. Mi s-a explicat Că ziua-ntreagă-i la bronzat. Revin spre seară, dar
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui public adus la paroxism de izbucnirile țiuitoare ale instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
era ea, vocea ei sfidătoare, ochii ei care străluceau ca un diamant verde, surâsul ei adresat altuia... Se așeză pe canapea și își acoperi bine genunchii cu rochia ca pentru a-i feri, ca o pudică fată, de niște priviri concupiscente. Acei genunchi nu mai erau ai mei, altcineva va avea de-aici înainte dseptul să se uite la ei și să-i mângâie. Își puse bărbia în palmă și cotul pe picior. "Te-ai gândit vreodată, continuă fără să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]