30,218 matches
-
niciodată cunoscute în Occident. Pentru că e, în termenii lui Lovinescu, generația care ne-a sincronizat cu Occidentul, generația care, cu o metaforă diferită, ne-a pus pe aceeași lungime de undă cu Occidentul și ne-a arătat că nu suntem condamnați la un etern provincialism intelectual. Evident, mai existau exemple de reputație internațională și din generația precedentă. Dar geniul singular al lui Brâncuși, transcendent și în raport cu nivelul și preocupările artei Occidentale a vremii sale, se valida numai pe el însuși și
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
a diminua tensiunile sociale, căci, deși nu se spune, se înțelege, cei care mor de foame nu se mai tem de nimic. Pe lângă faptul că averea este privită ca o formă de spoliere, deci are un sâmbure imoral, ea este condamnată și ca o "ispititoare", o "plăsmuire" prin care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Cristea, directorul Editurii Cartea Românească și altul dnei Antoaneta Ralian care a tradus din engleză optzeci de cărți de proză și de teatru, avînd așa dar, singură, activitatea unei edituri. Un semnal trist, editorialul dlui Ion Simuț: cronicarii literari sînt condamnați să scrie doar la cărțile oferite de autori, fiindcă nu-și pot totdeauna permite să cumpere cărțile care apar! * Să încheiem acest tur de orizont cu altă revistă din provincie: Antiteze, 10-11-12/2001, de la Piatra Neamț. Tema provinciei în raport cu centrul este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
că din punctul de vedere al angajaților dlui Serafinceanu această bunăvoință constă în faptul că nu au pus și cîinii pe ziariști, ci i-au fugărit ei înșiși. * Din minunățiile Justiției. Ziarul care consemnează - ADEVĂRUL nr. 3645: "Septuagenara din Iași, condamnată la 15 zile de închisoare pentru o amendă achitată". Bătrîna condamnată, aflăm, a avut ghinionul să supere un plutonier, Marian Costânceanu, care s-a aflat în preajmă atunci cînd femeia s-a certat cu o vecină. Cităm din PS-ul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
fi interesant de investigat cîți nemernici - escroci care au adus pagube de zeci și sute de miliarde, evazioniști fiscali, hoți, tîlhari - au fost făcuți scăpați de zeloșii polițiști ieșeni." Chiar - putem afla ce e și cu ăștia? Că de amărîți condamnați pentru te miri ce nu e zi să nu scrie presa. * O afirmație antologică a senatorului liberal Radu F. Alexandru preluată de mai multe publicații: "Decît să fi ars Muzeul Satului mai bine ardea Ministerul Culturii!" * NAȚIONAL își informează cititorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
mai fost decît un pas, care, în l994, a fost făcut. Dar, în biografia celebrului matematician, odată cu erupția matematic inovatoare a erupt și o schizofrenie, care îi va torpila viața și creativitatea; practic, geniul pustiit de boală avea să fie condamnat cînd la nebunie, cînd la coșmarul unei dureroase "normalități". Impresia este că filmul a ordonat un infern clocotitor într-un scenariu limpede, rațional, și, neapărat, optimist. Simpla comparație a unor date biografice reale cu povestea din film furnizează materie pentru
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
dreapta "via Internet". întîlnește tot pe această cale numele unui anumit David Frankfurter virtual, crede că el ar avea o legătură cu asasinul lui Wilhelm Gustloff, îi propune o întîlnire necunoscutului, vrea să-l ucidă, dă greș, este judecat și condamnat - dată fiind încă situația sa de minor - la o pedeapsă ceva mai clementă decît cea prevăzută pentru adulți. Günter Grass oferă însă cititorului și posibilitatea de a opera pe cont propriu unele analogii, de a decela chiar unele componente simbolice
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
ca lașitatea să fie mai comună și, prin aceasta, politicienii mai puternici decât curajul". În concluzie: "Dar dacă toate aceste tipuri de imperfecțiune sunt indispensabile, prin chiar imperfecțiunile lor, vieții unei societăți, cum și de ce sunt ele depreciate, rău calificate, condamnate în persoane de opinia ce emană din chiar aceeași societate? Securitatea generală, stabilitatea, prosperitatea se sprijină, totuși, pe ele". Nu rezultă din aceste rânduri că scriitorii care tocmai de această perversă fire omenească se ocupă în prozele lor - iar în
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
-i fie nas, când mama sa Ii dăduse propriul ei nume, de Hortense, fetiței născute de slujnica pe care și-o alesese cameristă, ajutat la tinerețe de ea și de soțul ei, pictorul Cornu, În perioada când Louis Philippe Îl condamnase la Închisoare pe viață, supărat pe ea, mai tarziu, când se amestecase cu cei care-l huleau pentru că, din președinte de republică se proclamase Împărat - spre a-i confirmă, deci, Împăcarea prin care o atrăsese ca să-i fie scânteietoare doamna
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
lucruri, trebuia să-i denunțăm în mod public. Unii dintre noi deveneau astfel pur și simplu pârâtori și atrăgeam ura tuturor. Majoritatea mințeau și erau fățarnici, se prefăceau că nu știu și nu văd nimic. Toți, însă, trebuia să-i condamnăm pe cei vinovați. Pentru mine aceasta a devenit extrem de evident, deoarece, fiind cel mai bun elev, m-au numit președinte al organizației de pionieri din clasa noastră. Trebuia să organizez aceste afurisite de adunări, să urmăresc ca toți ceilalți pionieri
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
neașteptate am înțeles că nu doresc, că nu pot să mai joc acest joc idiot. De ce? Pentru ce? De ce trebuia să fiu o armă în mâinile lor? Și am refuzat. Au încercat să mă convingă, să mă prelucreze, să mă condamne, însă mi-am impus punctul de vedere. N-am explicat motivul refuzului meu, deoarece n-aș fi putut, probabil, să-l justific, însă de atunci am încetat să mai port cravata roșie. Așa procedau mulți: purtau cravata în buzunar și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
condamnării sale pentru că s-a ocupat cu "jocuri de noroc". În România comunistă se jucau toate jocurile de noroc posibile pe atunci, inclusiv ruleta în cazinouri de apartament. Așa că îi dăm dreptate lui Dumitru Dragomir că a ajuns în pușcărie condamnat de o lege comunistă care funcționa la ordin. Dar după aceea, prin ce miracol a ajuns Dumitru Dragomir la Scornicești? I s-a dat o a doua șansă sau, pur și simplu, a fost victima unei confuzii de partid pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
Cod Penal pot duce la faliment chiar și un ziar cu dare de mînă, specie care nu prea există în România. Există în schimb judecători, mai ales în provincie, care se simt datori să repereze onoarea cîte unui potentat local condamnînd pentru calomnie ziariști care pun în circulație informații îndeobște cunoscute. După ce presa a protestat, iar Opoziția - mai exact PD-ul - a anunțat că va sesiza Comisia Europeană, au apărut obișnuitele reacții de inocență ale autorităților. Ministerul Justiției chiar îi acuză
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
Rochelle, Céline, Rabatet. Cu ce au fost aceștia mai vinovați decît colaboraționiștii noștri, sub egida "realismului socialist", scăldați în toate turpitudinile "socialismului real", atît de antinațional, atît de antiumanist? N-ar fi meritat și ei, opinează autorul Provocatorului, a fi condamnați la "nedemnitate națională"? În schimb, "noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp de aproape 50 de ani". Într-o Scrisoare deschisă adresată Președintelui Uniunii Scriitorilor, Domnului Laurențiu Ulici, în 1997, Bujor Nedelcovici
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
vieți; Bezuhov, în secolul nostru, ar fi așadar acuzat, în același timp, pentru iubirea și pentru ura sa față de Napoleon. Ca și pentru bețivăneala lui, căci, fiind absolut, procesul privește atât viața publică, cât și pe cea privată; Brod îl condamnă la moarte pe K. pentru că el nu vede în femeie decât "sexualitatea cea mai joasă". Îmi amintesc procesele politice de la Praga în 1951; s-au distribuit, în tiraje enorme, biografiile celor acuzați. Atunci am citit pentru prima oară un text
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
distruge pe acuzat; cum a spus Brod: cel care nu iubește pe nimeni, care nu cunoaște decât flirtul, trebuie să moară; astfel K. este strangulat, Buharin spânzurat. Chiar atunci când este intentat morților, un proces este modalitatea de a putea fi condamnați la moarte a doua oară: arzându-le cărțile, îndepărtându-le numele din manualele școlare, demolându-le monumentele, rebotezând străzile care le-au purtat numele. Procesul contra secolului De aproape șaptezeci de ani, Europa trăiește sub un regim al proceselor. Câți
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
o înfiora și mirosea a zid"... Predestinată unei viețuiri vegetative, eroina de aici, ironic numit Sofia - apelativ cu unică ocurență în text - refuză fluiditatea imprevizibilă a condiției sale existențiale, astfel încît devine prizoniera imobilului moștenit ori, conform simbolisticii anunțate, este condamnată la stadiul intra-uterin, pre-oedipian. Locuirea prenatală, securizantă pare, doar, confortabilă - răcoarea resimțită -, căci în fapt este percepută inconștient ca un zid. Chemarea la viață și singura legătură cu lumea exterioară le realizează fereastra, simbol voyeur-ist, în apropierea căreia adulmecă
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
Gorbaciov? N-a refuzat el clauza națiunii celei mai favorizate, preferînd a-și plăti datoriile?). Nici un cuvînt despre ameliorarea esenței doctrinei, despre vreo "primăvară" ca la Praga și, cu atît mai puțin, despre vreo revoluție ca la Budapesta. Cel care condamna în 1968 invadarea Cehoslovaciei lui Dubcek, o cerea în 1981 pe a Poloniei lui Walensa: deosebirea venea din faptul că, în 1968, refuzul lui Ceaușescu era dorința de a se desprinde de politica expansionistă a sovieticilor, în vreme ce în 1981 solicitarea
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
copil e printre ei! Aș dori să amintesc cuvintele lui Goethe*). Se naște un om - se naște un întreg univers". " Nu știu ce vei deveni Lembit! Strungar sau miner, ofițer sau savant. Știu doar că s-a născut un OM! Omul e condamnat la fericire!" Tallin e un oraș mic, intim. Întâlnești pe stradă un cunoscut, care-ți spune: "Salut, tocmai te căutam..." De parcă am fi în cantina întreprinderii... Mai pe scurt, am fost uimit când am aflat câți locuitori are Tallin. Cum
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
Cu asta trebuia să începeți. - Mercantilismul e una din trăsăturile dumitale antipatice. - Datoriile, - zic eu, - pensiile alimentare... - Bei prea mult. - Și asta. - Pe scurt. Sensul general e acesta. S-a născut un om fericit. M-aș exprima chiar - omul e condamnat la fericire! Fraza aceasta imbecilă i-a plăcut atât de mult redactorului încât a repetat-o în gura mare. - Omul e condamnat la fericire! Cred că nu-i rău. Poate încercăm să-l dăm ca titlu. Omul e condamnat la
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
Pe scurt. Sensul general e acesta. S-a născut un om fericit. M-aș exprima chiar - omul e condamnat la fericire! Fraza aceasta imbecilă i-a plăcut atât de mult redactorului încât a repetat-o în gura mare. - Omul e condamnat la fericire! Cred că nu-i rău. Poate încercăm să-l dăm ca titlu. Omul e condamnat la fericire"... - Om vedea, - zic. - Și ține minte, - Turonok se ridică, punând capăt discuției, - sugarul trebuie să fie publicabil. - Adică? - Adică să fie
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
e condamnat la fericire! Fraza aceasta imbecilă i-a plăcut atât de mult redactorului încât a repetat-o în gura mare. - Omul e condamnat la fericire! Cred că nu-i rău. Poate încercăm să-l dăm ca titlu. Omul e condamnat la fericire"... - Om vedea, - zic. - Și ține minte, - Turonok se ridică, punând capăt discuției, - sugarul trebuie să fie publicabil. - Adică? - Adică să fie reușit. Fără defecte, fără aspecte dubioase. Fără cezariană. Fără mame nemăritate. Părinții - garnitura completă. Un băiețel sănătos
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
conținutul noțiunilor și pentru care indulgențele se reclamă cu toată tristețea, starea de grație se invocă singură iar discuția își încheie vocalele definitiv". Rîndurile de foc ale bardului ce urma a intra în scurt timp în temniță și a fi condamnat la moarte continuă cu o încurajare a criticii, care e marca inalienabilă a libertății. Marea lor intensitate morală le acordă o factură apoftegmatică. Cu atît mai prețioasă cu cît nu putem a nu ne raporta la impedimentele nu puține care
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
excelent cu scriitorii mei frați, confrați și contrafrați. Numai talent să aibă! - Aveți o perioadă anume din cele 24 de ore când scrieți, sau o faceți doar când aveți inspirație? - Scriu dimineața, iar post meridian recitesc și corectez. Fiindcă-s condamnat să posed o caligrafie atât de nenorocită și ilizibilă, încât, de vreau să știu, neapărat, ce-am notat în vreo fișă, sunt nevoit să apelez la o prietenă farmacistă. Care-mi traduce însemnările, de multe ori, în grame sau miligrame
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
istorie persistentă, deși subterană: ele funcționează fără a mai fi numite, căci toată lumea le știe și nimeni nu consideră că mai merită să fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi prezentată ca o limbă "superioară" și rațională, pentru caracteristica
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]