133 matches
-
putut fi, fără Îndoială, un mare războinic. Bărbatul era Îmbrăcat Într-un costum simplu, Închis la culoare, și purta la centură o spadă cu mânerul bătut În diamante. Alexandru observă că nu era o spadă de ceremonie, cum purtau adeseori condotierii, ca să le impresioneze pe doamnele aflate În plimbare pe cheiul lagunei, ci o spadă grea, de luptă, făurită probabil În atelierele de la Ravenna sau Florența. Dar imaginea cea mai izbitoare pentru artistul care se visa Alexandru era chipul. Chipul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
după atacul de la Albești. Lupta din munții Alpi, intervenția lui Pietro, luptătorii care purtau același semn, scutul și spada, cuvintele lui Pietro despre tatăl său, „mai târziu vei Înțelege”, spusese acesta după luptă, escorta până la Udine, de unde fuseseră preluați de condotierii trimiși de contele Matteo, Întreaga lui copilărie petrecută În umbra uriașă a acelui semn. Se afla sub protecția scutului și a spadei. Nu era niciodată singur. Cineva știa Întotdeauna tot ce făcea. Asta Însemna că și tatăl său știa totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lumi, fie ea Moldova, Turcia, Mongolia, China sau Japonia. Învață fără Încetare, iar când nu Învață, poate fi găsit la atelierul fraților Bellini sau la sala de arme. Cred că nici n-a observat căsătoria mamei sale, contesa Fabiana, cu condotierul Montassini. De fapt, se comportă ca și cum n-ar mai face parte din familia Frassetti. Cere micul dejun În cameră, studiază, pleacă, se Întoarce, cere cina În cameră. Sunt zile, dacă nu săptămâni, În care nici nu se Întâlnește cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
muzicale ale cvartetului de coarde invitat de contesa Fabiana și de soțul ei, proaspătul conte Montassini. Erau invitați la serată oameni de seamă ai Veneției, apropiați ai contelui Matteo din Senat și din Marele Consiliu, prietene ale Fabianei, precum și câțiva condotieri, amici ai lui Montassini. Toate ferestrele palatului erau luminate a giorno, iar gondolele care treceau alene pe Canal Grande luau parcă ceva din farmecul muzicii și al eleganței din interior. Cel puțin așa i se părea lui Alexandru, care deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Începea să creeze o stare tensionată de așteptare În rândul invitaților. Contesa atinse ușor mâna lui Montassini, care purta o conversație spumoasă cu unul dintre prietenii lui, șoptindu-i: - Ești atât de amabil Încât să vezi ce face fiul meu? Condotierul le ceru scuze mesenilor din jur și urcă scările palatului spre camera lui Alessandro. Se opri Însă la mijlocul lor, fiindcă auzi o bătaie puternică În ușa de la intrare. Unul dintre slujitori se grăbi să deschidă. Era Gianluca Fontanelli. Condotierului Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
meu? Condotierul le ceru scuze mesenilor din jur și urcă scările palatului spre camera lui Alessandro. Se opri Însă la mijlocul lor, fiindcă auzi o bătaie puternică În ușa de la intrare. Unul dintre slujitori se grăbi să deschidă. Era Gianluca Fontanelli. Condotierului Îi displăcu această apariție, căci sosirile intempestive ale lui Gianluca aduceau Întotdeauna vești proaste și dădeau peste cap programul lui Alessandro. Coborî Înapoi scările, pentru a-și Întâmpina oaspetele, chiar dacă acesta nu fusese invitat la serata familiei Frassetti. - Signor Gianluca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Castilia și al lui Ferdinand de Aragon. Ludovic al XIV-lea mai era descendentul fondatorului primei dinaștii rusești Rurik Viking-ul, și al lui Giovanni de Medici, ultimul mare membru al celebrei caste Condottieri <footnote http://www.dictio.ro: Condotter, condotieri, s.m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] Din it. condottiere. (site accesat la data de 2 apr. 2009) footnote>, precum și al lui Carol cel Viteaz
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
nde?te cuno?țin?e enciclopedice, public�nd De Pictură (1435), un tratat de pictur? � dedicat lui Brunelleschi � consacrat, �n parte, perspectivei. De?i se dedic? arhitecturii �n ultimii treizeci de ani de via??, el construie?te pu?în. Pentru condotierul S. Malatesta, el concepe un templu, �n acela?i timp biseric? ?i mausoleu (Rimini, 1450-1458). Naosul bisericii ini?iale este �ncastrat �ntr-un corp clasic: pe fe?ele laterale, arcade inspirate din apeductele române; �n partea exterioar? a absidei, o rotond
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
fără referință la nepotul lui Francesco Sforza, Massimiliano, ci la "fiii" reali: Galeazzo Maria, Ludovico și Ascanio, mesajul lui Machiavelli devine destul de clar. Galeazzo Maria este cel care a ales să renunțe la stilul de viata militar al tatălui său condotier, Francesco, devenind în schimb un adept pervertit al luxului și câștigând reputația care va duce la asasinarea lui că tiran. Massimiliano, pe de altă parte, a fost crescut în exil în Flandra, la curtea imperiala, si nu a fost niciodata
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fie prin importanța lor socială - care au apărut începând cu 1990 au fost „întreprinzătorii” și proprietarii de capital, managementul privat, șomerii, țăranii proprietari de pământ, salariații sectorului privat, „servitorii” sau salariații angajați în slujba persoanelor individuale și acea categorie de „condotieri” ai noii societăți românești care sunt cel mai adesea înregistrați fie ca „întreprinzători”, fie ca self-employed, fie ca „manageri” sau „politicieni”, dar care, fără a fi în întregime nici unii dintre aceștia, absorb și controlează o parte importantă a resurselor de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și a fructului pântecului ei. O triadă de proiecte imposibile, demne de făclierul ficțiunii fără frontiere. Așadar romanul poate să reînceapă, să curgă în ciclicul vad către aventuroasele sale origini latine, greco-bizantine, galice, anglo-saxone, hispanice sau italiene. Umberto Eco, acest condotier al ficțiunii, a avut și de data asta șansa ca romanul său să intre pe cele mai bune mâini. Este vorba de autoarea versiunii românești, Ștefania Mincu, a cărei înaltă știință de carte, română și italiană, a reușit să egaleze
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
istorice reale prind viață, dar și mulțimile, între care călugării mânăstirești primează prin număr și vehemența refuzului adăugirii din Crezul latin. Ei strigă: "Fără "...și Fiului"!", preferând "turbanul turcilor tiarei pontificale". O figură de prim plan a cărții este Giustiniani, condotier și comandant al mercenarilor genovezi veniți în ajutorul basileului. Se va împrieteni cu Jean Ange; în ciuda manierelor grosiere de militar, acesta îl cultivă pentru cugetul său tranșant și fair-play-ul de om dintr-o bucată. În schimb megaducele Notaras respinge orice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă". Eros și thanatos se confundă, acesta e un "epitaf", caligrafiat noaptea curtezanelor pe ferestre, cum afirmă textul. Se pierde
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trasat de avangardă nu a fost total depășit și, în consecință, creatorul se îndreaptă cu violență împotriva poemului, împotriva limbajului poetic care ar trebui să-i reflecte într-o manieră originală trăirile: "Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre:/ Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-a tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă"" (Cântec pe hârtie, Constant Tonegaru), fără ca acesta să se autonomizeze complet și să se transforme el însuși în personaj
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Anul: Riccardo Chailly Violeta Urmana, Ildikó Komlósi, Roberto Alagna, Carlo Guelfi, Giorgio Giuseppini Orchestră și corul operei La Scală Decca 2007 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Memphis și Theba în Egipt; epoca faraonilor Personaje: Aida, sclava fiicei faraonului, Amneris (soprana); Radames, condotier în gărzile egiptene (tenor); Amneris, fiica regelui Egiptului (mezzosoprana); Amonasro, regele Etiopiei și tatăl Aidei (bariton); Ramfis, Marele Preot al Egiptului (baș); Regele Egiptului (baș); Marea Preoteasa (soprana); Un mesager (tenor); preoți, preotese, căpitani, soldați, sclavi, prizonieri etiopieni, locuitori egipteni
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Aidei (bariton); Ramfis, Marele Preot al Egiptului (baș); Regele Egiptului (baș); Marea Preoteasa (soprana); Un mesager (tenor); preoți, preotese, căpitani, soldați, sclavi, prizonieri etiopieni, locuitori egipteni. Actul I. Tabloul 1. Palatul regal din Memphis. Marele Preot Ramfis discuta cu tânărul condotier din gărzile egiptene, Radames, despre amenințarea pe care Etiopia o reprezintă pentru Egipt. După recenta lor înfrângere de către egipteni, etiopienii s-au reunit din nou sub conducerea lui Amonasro pentru a invada Egiptul. Deja au cucerit Theba și se îndreaptă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pentru Egipt. După recenta lor înfrângere de către egipteni, etiopienii s-au reunit din nou sub conducerea lui Amonasro pentru a invada Egiptul. Deja au cucerit Theba și se îndreaptă spre Memphis. Marele Preot a aflat deja de la zeița Isis numele condotierului care va conduce armata egipteană. Faraonul însuși va comunica astăzi numele celui desemnat. În sinea lui Radames speră că el va fi alesul El își exprimă iubirea pentru o sclava etiopiana, Aida (Celeste Aida). Radames este însă iubit în secret
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din comun al istoriei românești. Dar care e sensul lor? Ce l-a Îndemnat pe Mihai: setea de putere, spiritul de aventură, dorința de a crea un bloc puternic antiotoman sau, oare, ideea de unitate a românilor? A fost un condotier, sau un precursor al României Mari? Istoricii romantici ai generației care a făcut la 1859 România au pus În evidență ceea ce credeau ei a fi proiectul național al lui Mihai. Interpretare abandonată de istoriografia critică de la 1900, dar reluată și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
București, 1982; Tentația, I-II, București, 1983-1984; Rezerva specială, București, 1984; Ultima tentație, București, 1985; Portretul, București, 1986; Scrisori venețiene, București, 1987; Bănuitele primejdii, București, 1988; Victoria lui Manoliu, București, 1989; Pașaport pentru Australia, București, 1991; Avocatul diavolului, București, 1993; Condotierul, București, 1994; Omul de la Interpol, București, 1994; Muza Clio, București, 1996; Cartea morții, București, 1999. Traduceri: Yasushi Inoue, Pușca de vânătoare, București, 1969 (în colaborare cu Lia Pardău); Manuel Cofiño López, Dragoste și luptă, București, 1974 (în colaborare cu Anca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
el ar putea contribui cu o armată de 125 000 de soldați pentru a opri creșterea influenței rusești în Balcani sau în Persia. Londra nu a răspuns acestei oferte pentru că i se părea prea riscantă, viceregele fiind cunoscut ca un condotier, un om politic imprevizibil și autoritar. Mehmed Ali a luat acțiunea pe cont propriu și a ocupat Palestina și Siria pe parcursul anului 1832, zdrobind la 27 decembrie, la Konieh, trupele otomane, comandate de marele vizir, care a fost luat prizonier
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
1992, 15-22; Gheorghe Grigurcu-Ștefan Aug. Doinaș, Convorbire despre I. Negoițescu, RL, 1993, 4; Gheorghe Grigurcu, Componentele unei istorii literare, VR, 1993, 1; Cornel Ungureanu, Erotica magna, O, 1993, 5; Mircea Mihăieș, Magistrul fără ucenici, O, 1993, 5; Nicolae Balotă, Un condotier al literelor, RL, 1993, 6; Cornel Regman, Perpetuă revenire, RL, 1993, 6; Horia Stanca, Tânărul Negoițescu, RL, 1993, 6; C. Țoiu, Amintirea lui Negoițescu, RL, 1993, 7; Gheorghe Grigurcu, Ion Negoițescu, CNT, 1993, 7; Nicolae Balotă, Negoițescu sub semnul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
a partidelor comuniste care au renunțat la centralismul democratic în loc să se îndepărteze de comunism decît de cea a democrat-socialiștilor care aveau o organizare slabă și o ideologie care oscila între romantismul revoluției și un reformism fascinat de raiders și alți condotieri. III. Partidele aliate Alături de partidele muncitorești, aliniate pe pozițiile lor, întîlnim anumite partide care-și au originea într-o altă tradiție politică. Pe de o parte se află partidele de origine democrat-creștină care, raliindu-se socialismului, se situează chiar la
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
la Sua emmitenza Silvio Berlusconi, făuritorul partidului-întreprindere, care a creat Forza Italia pentru a-i servi drept trambulină în alegeri, plecînd de la societatea sa bancară Fininvest și de la cercurile de suporteri ai AC Milan, celebra echipă de foot-ball, proprietate a condotierilor. În ceea ce privește liberalii elvețieni, aceștia sînt slabi pe plan federal, dar puternici în cantoanele din Geneva, Vaud și Neuchâtel. 5. Concluzii. Unitatea dreptei în sînul unui mare partid majoritar constituie un fenomen destul de rar în Europa. Istoria politică a vechiului continent
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și să continuu cu lupta și suferințele papilor și ale episcopilor în efortul lor de a pune capăt agoniei și de a menține Biserica liberă cu adevărat, după cum a fost ea gîndită de divinul său Întemeietor, pentru veșnicie. 83. Cînd condotierii din nord au mînat barbarii spre cucerirea sudului, aceștia, după cucerire, și-au luat numele după ținuturile subjugate; au devenit regi ai Franței, ai Italiei, ai Angliei, nu regi ai francezilor, ai italienilor, ai englezilor, deci ai persoanelor. Și era
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de agitațiile academice din Europa și America. Numai că astfel de agitații au existat încă din Evul Mediu și din Renaștere lupte în interiorul universităților dintre diferite grupări, care mergeau până la spadă și pumnal. Intelectualii și poeții, artiștii erau adesea și condotieri. Țin minte că eram în 1979 la Innsbruck, cred, cu Nicolae Balotă, și ne uitam cum de zidurile medievale erau sprijiniți tineri cu părul lung și cu ghitare. și ne spuneam: "Ascultă, tu crezi că acum 400 de ani era
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]