82 matches
-
turnului, interiorul parterului datează din secolul al XVIII-lea, când podeaua a fost coborâtă și criptele de lemn anterioare au fost înlocuite cu unele de cărămidă. Parterul este iluminat prin fante mici. Nivelul intrării trebuia, probabil, să fie folosit de conetabilul Turnului, de locotenentul Turnului Londrei și de alți oficiali importanți. Intrarea dinspre sud a fost blocată în secolul al XVII-lea și redeschisă abia în 1973. Cei care mergeau la etajul de mai sus trebuia să treacă printr-o mică
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
retragerea romanilor din secolul al V-lea. Turnul Beauchamp este unul din cele 13 turnuri care punctează din loc în loc curtina. În sens trigonometric din colțul sud-vestic, ele sunt: al Clopotului, Beauchamp, Devereux, Flint, al Arcarului, de Cărămidă, Martin, al Conetabilului, Săgeata Largă, al Sării, Lanthorn, Wakefield, și cel Însângerat. Aceste turnuri reprezentau poziții din care un potențial inamic putea fi atacat din flanc, dar ele conțineau și spații de locuit. După cum îi spune numele, Turnul Clopotului conținea o clopotniță, al
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pentru a revendica tronul. Importanța orașului și a Turnului său sunt marcate de viteza cu care el și-a asigurat Londra. Castelul, care nu mai fusese de ceva timp utilizat ca reședință regală, era de obicei lăsat în seama unui conetabil, poziție deținută la acea vreme de Geoffrey de Mandeville. Cum Turnul era considerat o fortăreață de netrecut aflată într-o poziție de importanță strategică, se punea mare preț pe deținerea ei. Mandeville a exploatat această situație, vânzându-și loialitatea față de
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Mandeville a exploatat această situație, vânzându-și loialitatea față de Matilda după capturarea lui Ștefan în 1141 la bătălia de la Lincoln. Odată ce Matilda și-a pierdut susținerea, în anul următor el și-a revândut loialitatea lui Ștefan. Prin rolul său de conetabil al Turnului, Mandeville a devenit „cel mai bogat și mai puternic om din Anglia”. Când a încercat să trădeze din nou, de această dată ținând negocieri secrete cu Matilda, Ștefan l-a arestat, l-a obligat să cedeze controlul asupra
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
fost de așa natură încât de atunci încolo ea a rămas în mâinile unei persoane numite direct de monarh. Postul se acorda de regulă unei persoane de mare importanță, care nu putea fi permanent la castel din cauza altor îndatoriri. Deși conetabilul era încă însărcinat cu administrarea castelului și a garnizoanei sale, încă dintr-o perioadă timpurie el a avut un subordonat care să-l ajute: locotenentul Turnului. Conetabilii aveau și îndatoriri civice legate de oraș. De regulă, lor li se preda
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
mare importanță, care nu putea fi permanent la castel din cauza altor îndatoriri. Deși conetabilul era încă însărcinat cu administrarea castelului și a garnizoanei sale, încă dintr-o perioadă timpurie el a avut un subordonat care să-l ajute: locotenentul Turnului. Conetabilii aveau și îndatoriri civice legate de oraș. De regulă, lor li se preda controlul asupra orașului și erau responsabili cu colectarea taxelor, aplicarea legii și menținerea ordinii. Înființarea în 1191 a postului de Lord Primar al Londrei a înlăturat multe
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
legate de oraș. De regulă, lor li se preda controlul asupra orașului și erau responsabili cu colectarea taxelor, aplicarea legii și menținerea ordinii. Înființarea în 1191 a postului de Lord Primar al Londrei a înlăturat multe din îndatoririle civice ale conetabilului, și a condus uneori la conflicte între deținătorii celor două posturi. Castelul și-a păstrat probabil forma stabilită înainte de 1100 până la domnia lui Richard Inimă-de-Leu (1189-1199). Castelul a fost extins sub William Longchamp, lordul cancelar al lui Richard, care a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
7000 de lire cheltuite de Richard pentru construcția de castele în Anglia. Conform cronicarului contemporan Roger din Howden, Longchamp a săpat un șanț în jurul castelului și a încercat fără succes să-l umple cu apă din Tamisa. Longchamp era și conetabil al Turnului și a efectuat lucrări de extindere în timp ce se pregătea de război cu fratele mai tânăr al lui Richard, prințul Ioan, care a sosit în Anglia în lipsa lui Richard pentru a încerca să preia puterea. Cum Turnul era principala
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
a încarcerărilor în Turn, s-au înregistrat 48 de cazuri de utilizare a torturii. Cele mai utilizate trei modalități de tortură erau patul de tortură, barza, și cătușele. Patul a fost introdus în Anglia în 1447 de către ducele de Exeter, conetabilul Turnului; el a fost botezat din această cauză „fata ducelui de Exeter”. Unul dintre cei torturați la Turn a fost Guy Fawkes, care a fost adus aici la 6 noiembrie 1605; după tortură, el a semnat o mărturisire completă despre
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pe curtina sudică pentru acces dinspre cheu în curtea exterioară. Șanțul cu apă ce înconjura castelul se colmatase de-a lungul secolelor, în ciuda tentativelor de a-l curăța. El era încă parte integrantă a fortificațiilor castelului, astfel că în 1830 conetabilul Turnului, ducele de Wellington, a ordonat o operațiune amplă de curățare a circa un metru de depuneri. Aceasta nu a prevenit însă izbucnirea în 1841 a unei epidemii în garnizoană din cauza proastei aprovizionări cu apă, epidemie soldată cu mai mulți
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
împrejurimi, au făcut ca Turnul să fie aproape de a fi listat ca patrimoniu în pericol de către ONU. Rămășițele palatului medieval au fost deschise publicului din 2006. Vizitatorii pot explora camerele restaurate, utilizate odinioară de regi și regine. Deși postul de conetabil al Turnului rămâne cea mai înaltă funcție de la Turn, responsabilitatea administrării treburilor curente este delegată guvernatorului rezident. Cel puțin șase corbi sunt ținuți în permanență la Turn, în conformitate cu o veche superstiție conform căreia dacă nu sunt corbi la Turn, regatul
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pentru a primi jurămintele de credință ale locuitorilor. În februarie - mai 1437 a vizitat Languedoc și a comandat personal recucerirea forturilor engleze din Velay. Însoțit de tatăl său, și-a făcut intrarea maiestoasă în Paris, care fusese recent cucerit de Conetabilul de Richemont. În luna mai 1439 tatăl său l-a numit locotenent general în Languedoc. În noua sa misiune a putut să-și aleagă prima dată el însuși sfetnicii și căpitanii. În decembrie al aceluiaș an a fost transferat în
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
artilerie. Trecutul său militar exemplar i-a permis să fie ales să comande forțele militare la Goa, la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost Vicerege al Indiei. Performanța sa în India a motivat nominalizarea sa la funcția de conetabil al Portugaliei. În primele luni ale anului 1890, logodna sa cu Arhiducesa Valerie de Austria a fost dată publicității, însă mai târziu ea a refuzat să se căsătorească cu el, sub influența mătușii ei, Arhiducesa Maria Theresa de Austria, din
Afonso, Prinț Regal al Portugaliei () [Corola-website/Science/323923_a_325252]
-
frizoni, normanzi, englezi și scoțieni, precum și unii cruciați din Köln, care se considerau împreună „franci”. Niciun prinț sau rege nu a luat parte la cruciade, întrucât Anglia era la acea vreme în perioada Anarhiei. Flota era comandată de Henry Glanville, conetabil al Suffolkului. Printre alți căpitani cruciați se numărau Arnold al III-lea de Aerschot, Christian de Ghistelles, Simon din Dover, Andrew din Londra și Saher din Archelle. Conform lui Odo de Deuil, 164 de corăbii plecaseră spre Țara Sfântă, și
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
platou traversat de văi ce curg in general din nord spre sud. <br clear="left"> Jersey are propriul Parlament, numit "States of Jersey". Este format din 53 de membrii aleși: 12 senatori - aleși pe o perioadă de 6 ani, 12 conetabili - șefii parohiilor aleși pe o perioadă de 3 ani, 29 deputați - aleși pe o perioadă de 3 ani. Pe lângă aceasta șeful civil al insulei - Bailiff; și adjunctul participă la întruniri, acesta din urmă fiind președintele ședințelor. Trei membri fără drept
Insula Jersey () [Corola-website/Science/296831_a_298160]
-
Anul următor, Margareta, care a condus ambele regate în numele său, a fost aleasă regentă a Norvegiei și Danemarcei. Atâta timp cât unirea nu era sigură, Margareta a tolerat prezența Riksråd, influența lor era minoră și autoritatea roială supremă rămânea neschimbată. Birourile de Conetabili și de Conți Maresali au rămas vacante. Danehof a căzut în ruină iar marea regină, un despot ideal, a guvernat, prin oficialii de judecată, ca superior funcționar. Legea și ordinea au fost bine întreținute și licența nobilimii a fost reprimată
Margareta I a Danemarcei () [Corola-website/Science/319114_a_320443]
-
destul de josnic și plecă la Ierusalim, ducând cu el banii ce-i strânsese în Cilicia și Cipru pentru împărat. Filipa, astfel părăsită, trebuia să aibă un sfârșit destul de trist. Zece ani mai târziu ea se mărită cu Humfroy de Toron, conetabil al regatului Ierusalim, mult mai în vârstă decât ea și bolnav; muri la puțin timp după aceea la 31 de ani, de o boală provenită din lâncezeală, nemângâiată fără îndoială de trista aventură pe care o avusese cu Andronic. În
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
care a sfârșit prin declanșarea celui de-al optulea război religios. Născut la Castelul de la Fontainebleau în 18 martie 1555, suferea de o formă ușoară de nanism. Este botezat Hercule François și nașii săi sunt cardinalul Louis de Lorraine și conetabilul Franței Anne de Montmorency, iar ducesa de Ferrara, Anna d'Este îi este nașă. Se debarasează de prenumele Hercule, la moartea fratelui său Francisc al II-lea în 1560. Francisc Hercule a rămas orfan de tată la doar patru ani
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
care era fratele Anei de Cleves, cea de-a patra soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Deși a fost educată să fie obedientă, ea a continuat să protesteze și a trebuit să fie dusă la altar de conetabilul Franței, Anne de Montmorency. La nuntă, Jeanne a fost somptuos îmbrăcată, purtând o coroană de aur, o fustă de argint și de aur încrustată cu pietre prețioase, și o mantie de satin roșu bogat împodobite cu hermină. Această căsătorie politică
Ioana a III-a a Navarrei () [Corola-website/Science/325961_a_327290]
-
i (în engleză "Changelings") reprezintă o rasă extraterestră din universul fictiv Star Trek care are capacitatea de a-și schimba forma. Au apărut prima oară în al treilea sezon al serialului , episodul "The Search". Înainte de acest episod, Conetabilul Odo, unul dintre personajele principale ale DS9, a fost singurul membru Changeling, care nu-și cunoștea semenii. Starea lor naturală este de protoplasmă lichidă. O femeie Changeling i-a spus lui Odo că rasa lor a avut odată corpuri similare
Polimorfi () [Corola-website/Science/326593_a_327922]
-
a reluat planurile asupra teritoriului diocezei de Penne. În 1157, el a fost încurajat în acțiunile sale rebele de către un nou emisar din partea împăratului bizantin Manuel I. Acesta era Alexios Axouchos, fiul principalului sfătuitor al lui Manuel, Ioan Axouchos. Deși conetabilul său Richard de Mandra a fost capturat, el a evadat din mâinile armatei regale și a continuat să sfideze autoritatea lui Guillaume I. În 1161, el a cucerit o bună parte a teritoriului înspre sud. Guillaume a răspuns prin alungarea
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
(Garnier, Granarius, Grenarius) (d. 15 iunie 1123) a fost un important conducător cruciat, participant la Prima cruciadă, devenit conetabil în Regatul Ierusalimului. Eustațiu provenea din Beaurain-Château, în regiunea Thérouanne din nordul Franței (în acel moment, ținând de Comitatul de Flandra); el l-a acompaniat în Prima cruciadă pe contele Ugo al II-lea de Saint-Pol, în cadrul grupului de armate
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
asediu. În 1120, a fost prezent la conciliul de la Nablus, convocat de regele Balduin al II-lea, în cadrul căruia a fost stabilită legislația regatului. Atunci când Balduin al II-lea a fost capturat de către artuqizi în 1123, Eustațiu a fost ales conetabil de Ierusalim și regent al regatului. În această calitate, el a oprit invazia fatimizilor din Egipt, în bătălia de la Yibneh din 29 mai 1123. Eustațiu a murit la puțină vreme după 15 iunie 1123, fiind înlocuit în funcția de conetabil
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
conetabil de Ierusalim și regent al regatului. În această calitate, el a oprit invazia fatimizilor din Egipt, în bătălia de la Yibneh din 29 mai 1123. Eustațiu a murit la puțină vreme după 15 iunie 1123, fiind înlocuit în funcția de conetabil și regent de către Guillaume I de Bures. A fost înmormântat în Ierusalim, la abația Santa Maria Latina. Împreună cu Emelota, a fost părintele a doi fii, Eustațiu al II-lea și Valter, care i-au succedat în Sidon, respectiv Caesarea. Rămasă
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
preluat conducerea efectivă a Edessei, Guillaume a fost numit principe de Galileea. Când Eustațiu Grenier a murit în 1122, și în condițiile în care regele Balduin al II-lea al Ierusalimului era încă ținut captiv la musulmani, Guillaume a devenit conetabil și regent al Regatului Ierusalimului. În 1127-1128, el a fost trimis cu o misiune în Franța, alături de Hugo de Payens, pentru a căuta un soț pentru moștenitoarea tronului Ierusalimului, fiica lui Balduin, Melisenda. Guillaume a murit fără a avea moștenitori
Guillaume I de Bures () [Corola-website/Science/328285_a_329614]