77 matches
-
care a contribuit masiv la realegerea lui Abraham Lincoln în funcția de Președinte al Statelor Unite. Marșul care a urmat și campania din Caroline a subminat puternic capacitatea Confederației de a mai continua luptele. El a acceptat capitularea tuturor forțelor armate confederate din Caroline, Georgia, și Florida în aprilie 1865. Când Grant a devenit președinte, Sherman i-a urmat la comanda Forțelor Armate ale Statelor Unite (1869-1883). În această calitate, a fost responsabil cu Războaiele Indiene din vestul Statelor Unite. A refuzat constant intrarea
William Tecumseh Sherman () [Corola-website/Science/314242_a_315571]
-
cu diverse nume) din statele sudice, pe de altă parte. Republicanii din Congres au preluat controlul politicilor de Reconstrucție după alegerile din 1866. Johnson a încurajat fățiș statele din Sud să refuze ratificarea Amendamentului al 14-lea. (toate fostele state confederate cu excepția Tennessee, și statele de graniță Delaware, Maryland and Kentucky s-au conformat.) Thaddeus Stevens și Charles Sumner, împreună cu gruparea republicană autointitulată "radicalii" au fost în fruntea eforturilor de a acorda negrilor dreptul de vot. Ei au fost în general
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
aceea că a permis instanțelor federale să anuleze condamnările și sentințele ilegale ale instanțelor statele, în 1867 (28 U.S.C. § 2254). Cu radicalii majoritari în Congres, acesta a adoptat Legea Reconstrucției în 1867. Prima Lege a Reconstrucției a plasat zece state confederate sub control militar, grupându-le în cinci districte militare: Tennessee nu a făcut parte din niciun district militar, fiind deja readmis în Uniune. Cele zece guverne statale din Sud au fost reconstituite sub controlul direct al Armatei Statelor Unite. Unul din
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
Henry era complet inundat. Cu toate acestea, populația Uniunii a tratat victoria de la Fort Henry ca pe una glorioasă. În ziua de 7 februarie, cuirasateke "Cincinnati", "St. Louis" și "Essex" s-au întors la Cairo cu fluierele șuierând, arborând drapelele confederate cu susul în jos. "Chicago Tribune" scria că bătălia a fost „una dintre cele mai complete și mai clare victorii din analele mondiale ale războiului.” Căderea Fortului Henry a deschis Râul Tennessee vaselor înarmate și de marfă ale Uniunii dincolo de
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Cetățenii orașului Florence l-au rugat să le cruțe orașul și podul feroviar, al căii ferate Memphis-Charleston. Phelps le-a spus că așa va face, nevăzând vreo importanță strategică militară a podului. Totuși, pierderea acestui pod ar fi rupt teatrul Confederat de război în două. Pe acest pod avea să treacă armata lui Johnston în drumul său spre Corinth, Mississippi, în preludiul bătăliei de la Shiloh. După căderea Fortului Donelson în mâinile armatei lui Grant la 16 februarie, cele două rute majore
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
căderea Fortului Donelson în mâinile armatei lui Grant la 16 februarie, cele două rute majore de transport fluvial din vestul Confederației au devenit rute unioniste de mișcare a trupelor și proviziilor. Așa cum bănuia și Grant, această acțiune a flancat forțele confederate la Columbus, obligându-le la scurt timp după aceea să se retragă din oraș și din vestul Kentucky-ului. Deși strâns asociat cu Fort Donelson, locul Fortului Henry nu este gestionat de Serviciul Parcurilor Naționale din SUA ca parte din Câmpul
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
H.G. nr. 400/2014 , cu modificările și completările ulterioare. Articolul 3 Furnizarea serviciilor medicale se face, pentru persoanele care beneficiază de serviciile medicale prevăzute în pachetele de servicii medicale, pentru pacienții din statele membre ale Uniunii Europene/Spațiului Economic European/ Confedera��ia Elvețiană, titulari ai cardului european de asigurări sociale de sănătate, în perioada de valabilitate a cardului, respectiv beneficiari ai formularelor/documentelor europene emise în baza Regulamentului CE nr. 883 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004
NORME METODOLOGICE din 30 martie 2015 (*actualizate*) de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270564_a_271893]
-
au luptat în Războiul din 1812. Doi dintre ei au luptat sub comanda lui Andrew Jackson primind laude pentru acte de vitejie în bătălia de la New Orleans. În data de 5 Mai 1865, președintele a avut ultima întrevedere cu Cabinetul Confederat în Washington, Georgia, iar Guvernul Confederal a fost oficial dizolvat. Întâlnirea a avut loc la casa Heard, filiala băncii din Georgia, cu paisprezece oficiali prezenți. A fost capturat în 10 mai 1865, la Irwinville în Irwin County, Georgia. După ce a
Jefferson Davis () [Corola-website/Science/315709_a_317038]
-
confederat improvizat i-a obligat flotila de 38 de nave să se retragă în iulie 1862. Deși un comandant extrem de agresiv, Farragut nu era prea cooperant. La asediul Portului Hudson, planul era ca flotila lui Farragut să treacă pe lângă tunurile confederate cu ajutorul unei diversiuni terestre a Armatei Golfului, comandată de generalul Nathaniel Banks, care avea să înceapă la ora 8:00 am în ziua de 15 martie 1863. Farragut a hotărât unilateral să mute orarul operațiunii la ora 9:00 pm
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
a dovedit a fi una costisitoare pentru marina și armata unioniste, care au suferit astfel la Port Hudson cele mai grele pierderi din tot Războiul Civil. Vicksburg a capitulat la 4 iulie 1863, lăsând Port Hudson ca fiind ultimul bastion confederat de pe râul Mississippi. Generalul Banks a acceptat capitularea garnizoanei confederate de la Port Hudson la 9 iulie 1863, punând capăt celui mai îndelungat asediu din istoria militară americană. Controlul asupra fluviului Mississippi a fost piesa centrală în strategia unionistă de câștigare
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
unioniste, care au suferit astfel la Port Hudson cele mai grele pierderi din tot Războiul Civil. Vicksburg a capitulat la 4 iulie 1863, lăsând Port Hudson ca fiind ultimul bastion confederat de pe râul Mississippi. Generalul Banks a acceptat capitularea garnizoanei confederate de la Port Hudson la 9 iulie 1863, punând capăt celui mai îndelungat asediu din istoria militară americană. Controlul asupra fluviului Mississippi a fost piesa centrală în strategia unionistă de câștigare a războiului, iar capitularea Portului Hudson, Confederația a fost ruptă
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
care face meandre în nord-vestul Georgiei înainte de a se vărsa în râul Tennessee la circa 5,6 km nord-est de centrul orașului Chattanooga). După succesul din Campania Tullahoma, Rosecrans și-a reluat ofensiva, cu scopul de a-i înlătura pe confederați din Chattanooga. La începutul lui septembrie, Rosecrans și-a strâns forțele împrăștiate prin Tennessee și Georgia și a împins armata lui Bragg din Chattanooga, către sud. Armatele unioniste i-au urmărit și s-au ciocnit scurt cu acestea la Răscrucea
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
a fost numit de președintele Abraham Lincoln la comanda Armatei Virginiei de Nord-Est. În această funcție, McDowell a fost hărțuit permanent de politicieni și de cetățeni nerăbdători din Washington, care doreau să vadă rapid o victorie în luptă în fața armatei confederate în Virginia de nord. McDowell era însă îngrijorat din cauza lipsei de experiență a armatei sale. Președintele Lincoln l-a încurajat: „ești verde, e adevărat, dar și ei sunt verzi; cu toții sunteți la fel de verzi.” Contrar propriei păreri, McDowell a demarat campania
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
plecat din Washington cu cea mai mare armată adunată până atunci pe continentul nord-american, circa 35.000 de oameni. Planul lui McDowell era de a se deplasa către vest pe trei coloane, de a efectua un atac diversionist asupra liniei confederate pe Bull Run cu două coloane, în vreme ce a treia urma să ocolească flancul drept al confederaților către sud, tăind calea ferată către Richmond și amenințând ariergarda armatei rebele. El a presupus că inamicul avea să fie obligat să părăsească răscrucea
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
a amânat atacul suficient de mult încât forța lui Johnston din vale a putut să urce în trenuri la gara Piedmont și să ajungă rapid la răscrucea Manassas pentru a-l întări pe Beauregard. În zilele de 19-20 iulie, liniile confederate din spatele pârâului Bull Run au primit întăriri. Johnston a sosit cu toată armata sa, cu excepția trupelor gen. brig. Kirby Smith, care erau încă pe drum. Mare parte din noii sosiți s-au postat în apropierea vadului lui Blackburn și planul
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
comandanții de brigadă ai lui Tyler, col. William T. Sherman, a traversat pe un vad nepăzit și a lovit flancul drept al confederaților. Acest atac-surpriză, cuplat cu presiunile lui Burnside și a mr. George Sykes, au dus la căderea liniei confederate la scurt timp după 11:30 a.m., trimițându-i pe cei de acolo într-o retragere dezordonată către dealul Henry House. În timp ce se retrăgeau de pe poziția de pe dealul Matthews, restul trupelor lui Evans, Bee și Bartow au primit acoperire din partea
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
împinse de pe dealul Henry House printr-o șarjă a două regimente din brigada col. Philip St. George Cocke. La vest, creasta Chinn fusese ocupată de brigada col. Oliver O. Howard din divizia lui Heintzelman. Tot la 4 p.m., două brigăzi confederate care abia sosiseră din valea Shenandoah—cea a col. Jubal A. Early și cea a gen. brig. Kirby Smith (comandată de col. Arnold Elzey după rănirea lui Smith)—au zdrobit brigada lui Howard. Beauregard a ordonat întregii linii să înainteze
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
se temeau că forțele confederate ar putea înainta spre Washington, D.C., având foarte puține forțe ce li s-ar fi putut opune. La 24 iulie, prof. Thaddeus S. C. Lowe s-a ridicat în balonul "Enterprise" să observe mișcările de trupe confederate din prejma Fairfaxului și a răscrucii Manassas. Nu a văzut nicio urmă de masare de trupe rebele, dar a fost obligat să aterizeze pe teritoriul confederat. Abia noaptea a fost salvat și a putut da raportul la cartierul general, relatând
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
și el demis. Numele bătăliei a provocat controverse după 1861. Armata unionistă adesea denumea bătăliile după râuri sau pâraie care jucaseră un rol semnificativ în luptă; confederații foloseau numele orașelor sau fermelor din împrejurimi. U.S. National Park Service utilizează numele confederat pentru parcul național al câmpului de luptă, dar numele unionst (Bull Run) este larg răspândit în literatură. Confuziile de pe câmpul de luptă între drapelele celor două tabere, mai ales similitudinile dintre drapelul confederat cu „Stele și Bare” și drapelul unionist
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
împrejurimi. U.S. National Park Service utilizează numele confederat pentru parcul național al câmpului de luptă, dar numele unionst (Bull Run) este larg răspândit în literatură. Confuziile de pe câmpul de luptă între drapelele celor două tabere, mai ales similitudinile dintre drapelul confederat cu „Stele și Bare” și drapelul unionist „Stele și Dungi”, a dus la adoptarea de către Confederație a drapelului de bătălie având ca principal element de design crucea Sfântului Andrei, drapel care a devenit în cele din urmă cel mai popular
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
din minele din zonă, neexploatate până la acea dată. Temându-se de o încălcare a acordului dintre Imperiu și Confederație, Don Miguel anunță Societatea Timpului, care îl trimite alături de părintele Ramón să investigheze trecutul. Cercetările dovedesc faptul că, într-adevăr, mineri confederați din secolul XX au călătorit în trecut în acea zonă, exploatând zăcămintele e acolo. Dar în spatele acestui scenariu stă Doi Câini, care manipulează Confederația pentru a determina prăbușirea Imperiului. Încolțit, acesta fuge în timp în perioada în care Invincibila Armada
Timpuri nenumărate () [Corola-website/Science/324260_a_325589]
-
armata unionistă a reușit în cele din urmă să-și construiască podurile și să traverseze râul în ciuda tirului inamic, au început lupte în oraș în zilele de 11-12 decembrie. Soldații unioniști s-au pregătit să ia cu asalt pozițiile defensive confederate de la sud de oraș și de pe o creastă puternic fortificată aflată la vest de oraș, denumită Înălțimile lui Marye ("Marye's Heights"). La 13 decembrie, „marea divizie” a gen.-mr. William B. Franklin a reușit să penetreze prima linie defensivă
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
și să se asambleze pentru trecerea rapidă peste Rappahannock, dar din cauza întârzierilor administrative, podurile nu au ajuns înaintea armatei. Întrucât gen.-mr. Edwin V. Sumner a sosit, a sugerat cu fermitate o traversare rapidă a râului pentru a împrăștia forța confederată de 500 de oameni din oraș, și pentru a ocupa înălțimile de la vest de el. Burnside s-a îngrijorat că ploile de toamnă vor face vadurile inutilizabile și că Sumner s-ar putea vedea separat de restul trupelor și corpul
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
în cea mai din stânga porțiune a Înălțimilor lui Marye, dealul Willis. Brigada col. Rush Hawkins, urmată de cea a col. Edward Harland, a înaintat pe o cale ferată neterminată aflată chiar la nord de Hazel Run, apropiindu-se de linia confederată fără a fi văzut în întunericul ce se lăsa, dar și aceștia au fost în cele din urmă reperați și respinși. Șapte divizii unioniste fuseseră trimise, în general brigadă cu brigadă, într-un total de paisprezece șarje individuale, toate eșuate
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
aceștia au fost în cele din urmă reperați și respinși. Șapte divizii unioniste fuseseră trimise, în general brigadă cu brigadă, într-un total de paisprezece șarje individuale, toate eșuate, cu pierderi între 6.000 și 8.000 de oameni. Pierderile confederate la Înălțimile lui Marye au totalizat circa 1.200 de oameni. Căderea întunericului și insistențele subordonaților lui Burnside au fost suficiente pentru a pune capăt atacului. Longstreet a scris mai târziu: „șarjele au fost disperate și sângeroase, dar total fără
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]