864 matches
-
principalelor lui opere (7 noiembrie 1942); la Paris, unde călătorește în mod special, ăi cunoaște în fine personal pe Cocteau, pe Paul Morand și mai ales pe Georges Dumézil (16 noiembrie 1943). Fără să o spună nimănui, fără să se confeseze altcuiva decăt Jurnalului, Mircea Eliade efectuează o cotitură decisivă în existență: începe să se ocupe de domeniul istoriei religiilor și al filozofiei antropologice, unde simțea că are cu adevărat ceva nou de spus. Trecerea prin Paris, în toamna lui 1943
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, De o bucată amară de vreme, tot foindu-mă printre oameni, mi-am neglijat personajele dragi. În ce tractir mai zace Svidrigailov? Cui i se mai confesează, scuipîndu-și, la modul cel mai propriu al cuvîntului, viața-n fața celorlalți, Ippolit? Dar Lebedev? Vă amintiți de replica lui celebră, din compartimentul trenului în care se întîlnesc, pentru prima dată, Rogojin cu Mîșkin? “Și nici să nu-mi dai
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
puțin scrierile debutului. Amintirile lui Sadoveanu conțin importante elemente de biografie, de autodefiniri ale "instinctului său de primitiv", de om al naturii, furnizează relații prețioase despre formația și lecturile lui, despre simpatia față de țărani și concepția sa romantică și conservatoare. Confesându-se, scriitorul își evocă prietenii și confrații, realizând câteva excelente portrete, deconspiră totuși modelele unor opere și, cu modestie, relatează despre întâile succese literare, bucurându-se de aprecierea lui Titu Maiorescu și își afirmă convingerea, vai, acum, atât de inactuală
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
de ani de exil, despre întîlnirile esențiale pentru evoluția sa spirituală, despre marile prietenii și eventualele iubiri. întotdeauna, într-o carte de memorialistică te aștepți să găsești o mică revelație. Un element declanșator care să "lumineze" existența celui care se confesează. Cel mai important element al unei astfel de cărți este revelarea momentului care a decis înscrierea personalității respective pe un anumit drum care i-a adus celebritatea. Or exact acest aspect lipsește din cartea lui Neagu Djuvara. De aici poate
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
un purtător ilicit de burtică și m-aș fi aruncat așa, buflei rotofei, la picioarele unui antrenor salvator. Imaginea aproape m-a înduioșat, asa ca i-am iertat jurnalistului cele câteva inadvertente. Ba, mai mult, am decis chiar să mă confesez. Da, este adevărat că lucrez cu un antrenor personal, dar nu e nici primul și probabil nu va fi nici ultimul. Și nu lucrăm împreună din ianuarie, ci de prin noiembrie. Dar ce e cu adevarat scandalos este că nu
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
a partenerilor. ŤNu pot nici cu tine, dar nici fără tineť, îi spune, de exemplu, Iustin, soț legal și adulterin. ŤAm făcut tot ce mi-a stat în putință, însă nu reușesc nicicum să mă desprind de tineť, i se confesează și Anton, amant înșelat. Chiar accidentul sau înscenarea de accident după care Ioana ajunge în spitalul psihiatric este urmarea unei asemenea dependențe: după toate indiciile, autorul acestei agresiuni de intimidare nu este altul decît Anton, a cărui amantă de lux
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
Dorina Stoica, trăirea în păcat este un fel de trăire în moarte, ori în întuneric. Siderată, poeta rememorează căile ce au condus-o spre iubire, una dintre acestea fiind lacrima izvorâtă din lumina limpede, necontrafăcută a sufletului, de aceea se confesează adolescentin, ca în poezia „Plouă”: //picătura de ploaie/se topește/pe buzele arse/de sărutul/nesărutat/plâng/de fericire/respir iubire/cu mireasmă/de petunie/și de busuioc înflorit/sufletul e ud de lacrimi/îl pun la uscat/ pe curcubeu
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
personajele sale de origine europeană, japonezii trăiesc după un cod comportamental destul de insolit, combinație de cutume tradiționale, înaltă tehnologie și tendințele trendy occidentale. Un astfel de comportament greu de descris în cuvinte poate fi înțeles doar la fața locului. Se confesează Darie: "Că european îmi spuneam că ar trebui să mă retrag discret, ca să nu o pun pe femeia de acolo într-o situație jenantă. Gîndind astfel, ignorăm mereu faptul că mă aflam într-o țară în care la originea expresiei
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
recomandat urgent istoricilor. Kirileanu nu este un scriitor de ficțiune și nici un spirit înclinat către modernitatea care, la 1900, se instalase deja în cultura română, prin simbolism, prin pictura emulilor impresioniștilor francezi și prin Art Nouveau. Cel care ni se confesează în pagină trece - păstrându-și toate rezervele - de la Maiorescu la Iorga, este interesat de culegerea de folclor și de însemnările pe cărțile vechi, fiind mereu preocupat de emanciparea țăranilor din sânul cărora s-a ridicat. Totuși, există o întreagă galerie
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
murit în urma a unui infarct, pe când se pregătea să părăsească sala. Un american de 21 de ani a mărturisit, după ce a văzut filmul, cum și-a ucis iubita însărcinată. Un norvegian, de 41 de ani, de orientare neonazistă, s-a confesat după vizionarea peliculei, declarând că a plasat două bombe în anii 1990. Pe urmele lui Mel Gibson Filmul a fost turnat în Italia, în celebrele studiouri Cinecitta, loc în care a fost reconstitut Ierusalimul, și în Matera, unde s-a
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
fi fost aievea, credibilă în absolut, dacă aceasta mea culpă ar fi survenit sub... Antonescu, într-un, adică, alt climat decât acela imediat postbelic, când, nu numai în blocul comunist, hitlerismul era culpă însăși. În rest, Ion Barbu i se confesează unei fapturi de spița neariană, de care va fi fost îndrăgostit... După ce, în figurile-i verzi, îi denunțase pe evrei drept absolut incompatibili cu (supra)geniul matematic. Dan Barbilian avea să facă uz, prin ^45, ca penitenta, de literele alfabetului
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
mai puteai să publici o carte de versuri în care nu era măcar o poezie directă în legătură cu El și cu Ea". Exagerări, și într-o privința și în cealaltă, răsfrângând o subiectivitate care, privitor la anii tinereții celui ce se confesează, înclină mai degrabă să absolve decât să încrimineze, aceasta întâmplându-se nu doar cu mării scriitori "colaboraționiști", dar și cu unii mânuitori de la vârf ai puterii, precum Chisinevschi. Invocând argumentul că nu judecă decât întemeindu-se pe ce a trait
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
de scriere suprarealista. Lui Iulian Mihu i se datorează, în perioada cât era trimis la recuperare, la Studioul de filme documentare "Alexandru Sahia" un memorabil portret al lui Jean Georgescu, în care apare marele artist la zenitul existenței sale artistice, confesându-se, vorbind despre cinema. Iulian Mihu a fost nu numai un talent cinematografic incontestabil, nu numai un fin și ironic analist al vieții sociale, eseist, profesor la timpul sau. Dar, înainte de toate Iulian Mihu a fost ceea ce orice cultură își
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
la facerea lumii, să-i dea câteva sfaturi Creatorului despre diversitatea oamenilor. Lovește fără milă, dar nu știi niciodată pe cine nimerește." Anca Negru, de curând despărțita de soțul ei, devine ascultătorul ideal al ziaristului, care simte nevoia să se confeseze și să-și evalueze existența. Matei Popa își evocă întâi adolescență, trăită înainte de l989. Își amintește de tatăl său, fost miner, rămas infirm în urma unui accident de muncă, de fratele său, Visarion, care nu visa decât să fugă din România
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
să încheie primul său mare manuscris (Moș Anghel, Kir Nicola, Sotir și Mihail), pe care, cum altfel?, îl trimite lui Rolland. Acesta din urmă îi scrie entuziast ("prevederile mele sînt confirmate"), invitîndu-l, la Villeneuve, să se cunoască. Istrati s-a confesat, despre această întîlnire hotărîtoare, în cinci scrisori adresate prietenului său roman de la Paris, cizmarul Gh. Ionescu. Și ele, aceste scrisori, reconstituie, gîfîit, momentele acestei întîlniri, în care Rolland îi spune lui Istrati că este un excelent prozator. Ba chiar că
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
E, dimpotrivă, tern, uscat, rar un eveniment deosebit (personal sau politic) mișcînd textul cu emoție. Era aceasta o trăsătură a asprului, aproape ascetului Nicolae Cristea, încălecată de patima luptelor politice, cînd condeiul era mai destins și mai liber să se confeseze. A fost la înmormîntarea fiului său, ca un fel de concediu, s-a înapoiat să-și execute osînda. Mai puțin succint este cu însemnarea din 18/ mai 1895 despre convorbirea cu Vasile Mangra pentru fortificarea Tribunei. Firește că la 12
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
învățătorul la școală. Era un preot simpatic. Atît că atunci cînd îți vorbea, - cu mine convenisem să vorbim în italiană, - îți arunca în nas un damf de usturoi și de vin roșu, - Malaga?... Fără vorbă multă V. ceru să se confeseze. Italiana lui era mult prea aproximativă... Atît că știa pe de rost stanțe din Divina Commedia și ceva din Eneida, dar în latină. El puse un genunchi pe treapta cea mai de jos - din cele trei - cît avea scărița proptită
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
domină o literatură destinată unui public aflat astăzi, în cel mai fericit caz, la vârsta senectuții. Și totuși, literatura lui Ionel Teodoreanu se salvează în anumite sectoare, din acest purgatoriu al cărților invocate, dar niciodată citite. Așa cum el însuși se confesa, prozatorul e dominat de o propensiune metaforică, ceea ce s-ar putea traduce printr-un barochism în registru minor, un concettism de "belle époque" sedus de volutele calofile. Fascinant în spațiul unor texte de mică întindere - e cazul celor din Ulița
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
postmoderniste: policier, love-story, metatext filozofic, povestire cu ramă, găsiți aproape tot ce căutați. Narațiunea propriu-zisă se dezvoltă că dialog între două personaje, un bărbat cu o istorie bizară, ajuns pacient într-un spital de nebuni, si psihiatra căreia i se confesează, o femeie la rîndul ei puțin obișnuită, absorbita de propriile ei drame și dileme amoroase. Ramă de care vorbeam o reprezintă povestea acestei femei, și după părerea mea este partea cel mai puțin reușită a românului, cu multe stridente explicative
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
rafinat și nu unui simplu gazetar. Dorin Tudoran angajează dialoguri, dar se și joacă de-a dialogul. El simulează uneori (ironic) candoarea, parodiază stilul interlocutorului, face mărturisiri pentru a-l contamină pe partenerul de discuție de dorința de a se confesa. Rezultă secvențe ale unui teatru de bună calitate. Din acest punct de vedere, o adevărată capodoperă poate fi considerată convorbirea cu Eugeniu Stefănescu-Est, intervievat la vârsta de 96 de ani. Reproducerea cu simt artistic a replicilor lacunare și puerile rostite
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
la Birkenau, la cîțiva kilometri de Auschwitz. După mai multe ore, camioanele s-au întors cu hainele care au fost predate la dezinfecție." Văduva nu se lamentează, nu-și strigă durerea. Recitește poeme, caută prin manuscrise: "Soțul meu nu se confesa niciodată, nici chiar celor mai buni prieteni. Mărturisirile le caut acum în poemele lui, uimitoare prin premoniții, poemele care-mi prilejuiesc revelații după revelații...". Una dintre aceste tragice revelații, copiate de Geneviève Fondane sună așa: Va va fi dat să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
soi de sila ănvincibilă când ămi văd scrisul tipărit. Dar când mă gândesc că ațâți confrați ai mei merg an librărie și semnează pasionați autografe, mă ăntreb dacă, la urma urmelor, dreptatea nu e de partea lor". Ion Barbu se confesa mai mult decât se explică: Am ănceput să scriu an vederea unui singur cititor, Tudor Vianu, ansa un Tudor Vianu adolescent și mai aparent genial, elev an clasa VII-a liceala și tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
să alegem, să privim simplu în jur și să-i ajutăm pe cei aidoma nouă, să nu fim doar bestii, uneori simple bestii erotice! Alexander Bălănescu acompaniază melodic trăirile lui Pippo Delbono. Odată, cu seriozitatea-i nedezmințită, violonistul ni se confesează: a lăsat orașul cenușiu departe și a ales calea exilului, grea cale în care a trebuit să deprindă alte valori, alte gusturi, alte culturi... Pippo, preluând parcă ideea, îi vorbește despre origini: Tornerò - mă voi întoarce, cântă el grav, în
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
cu invadatorul: confesorul este, în bună măsură, un cal troian care izbutește nu atît să scoată sinele din fortăreața să, cît mai curînd să pătrundă el dincolo de zidurile privatului. Din studiul istoricului, cum spuneam, aflăm mai putine despre cum se confesau oamenii din Evul Mediu pînă în plină epoca a luminilor, si mai multe despre cum înțelegeau confesorii să se apropie de credincioși. Uneori ai chiar impresia că victoria nu o reprezenta iertarea pe care preotul o putea da păcătosului, ci
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
Uneori ai chiar impresia că victoria nu o reprezenta iertarea pe care preotul o putea da păcătosului, ci simplă să reușită de a pătrunde în intimitatea lui vinovată. De altfel, Delumeau o spune singur: uneori, torturile conștiinței celui ce se confesa erau atît de mari, dramă acestei ieșiri în lume a sinelui atît de tulburătoare, încît absolvirea era dată că recompensă pentru acest travaliu interior, prin esență să expiator. Întrebarea cu care se încheie studiul lui Delumeau este cea firească: ajuta
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]