1,607 matches
-
drept senzuală; deci, un mare păcat. În fapt, toate escapadele amoroase ale imaginației ei nu erau defel fantasmagorice sau halucinogene, ci erau obiectivate de o temeinică speranță că într-o zi se vor adeveri. Prin ochiul îngust și lemnos al confesionalului, preotul îi observa în tăcere grimasele și stările sufletești ce alternau pe chipul ei și răspunsul sosea năprasnic, prompt și insidios ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai stîrnit deja, spune Părințelul, acum că tot nu mai ai cu ce să mă șantajezi, să știi că pe Angelina n-am mai văzut-o de cîteva zile, habar nu am pe unde-și face veacul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Tatăl nostru (Orationes dominicae breuis expositio). În volumul III, apărut în 1948, au fost traduse și comentate Întrebări către Thalasie (Quaestiones ad Thalassium). Aici, ca și pentru Pseudo-Dionisie, tânărul profesor din Sibiu folosește fără nici o ezitare și fără nici un parti pris confesional cunoștințele patristicii moderne. Lista de nume pe care le citează respectuos este revelatoare: V. Grumel, cu articolul despre Maxim din Dictionnaire de Théologie Catholique și un studiu din Échos d’Orient 215; R. Devreesse, cu două texte apărute în colecția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În ce-i privește pe obișnuiții Tavernei Turcului, niciodată nu pomeneau În fața lui nici de afaceri necurate, nici de femei; aceasta era regula pe care Își Întemeia compania, Înțelegerea și prietenia. Afacerile tulburi și aventurile sentimentale, zicea, le tratez la confesional. Superiorilor ecleziastici, când Îi reproșau că stă la masă, În cârciumă, cu poeți și spadasini, le răspundea neabătut că sfinții se mântuiesc singuri, pe când pe păcătoși trebuie să mergi să-i cauți acolo unde Își fac veacul. Voi adăuga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bine pielea. Problema e că nu te mai pot proteja. Cu tine aici, m-aș pomeni implicat. De-aș fi În locul tău, aș face o lungă călătorie, foarte departe... Și, orice ai ști sau bănui, n-o spune nici În confesional. Dacă află un preot toate astea, Își anină sutana În cui, vinde secretul și se Îmbogățește. Dar ce se-aude cu englezul?... E salvat? Guadalmedina Îl asigură că da, bineînțeles. Cu toată Europa la curent, englezul se putea considera la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de spirit care să fie prielnică mărturisirii. A știut să-l contamineze cu un impuls confesiv. Tocmai de aceea interviurile de aici nu sînt dialoguri, ci confesiuni. Numai că de obicei spovedaniile se fac sub pulpana preotului sau la despărțitura confesionalului, dar nu în fața camerei de luat vederi. Și totuși Valeria Sitaru declanșează mărturisirile într-un studiou de tele-vi-ziune. Căci risipește reținerile și încurajează dezinvolturile. Și astfel, în locul unor reacții de crispare venite din partea unor oameni care se simt trași de
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
lume paralelă celei diurne, iar personajele lor au ceva histrionic. În acest sens, șoferul din Roma, intepretat magistral de Roberto Benigni, desfășoară o întreagă recuzită histrionică pentru a-l tulbura pe pastorul din mașină. Taxiul s-a transformat într-un confesional, unde șoferul debitează povestea cu iz decameronic a unei sexualități panic-dionisiace, fantazând conștient de efectul devastator-inhibitoriu pe care verbozitatea sa fabulatorie o are asupra pastorului. Acesta face un infarct și taximetristul îl abadonează pe o bancă, frivolitatea a virat către
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
să spun mai departe ce am aflat privindu- i fiecare rictus scriptural, fiecare ridicare din sprânceana verbului, fiecare grimasă a frazei? Să citesc cartea ca fiind a unui străin și să comentez fără restricții? Mi se destăinuie, oare, ca în confesional ori ca pe divanul psihanalistului interzicându-mi - abuziv, după regula confidențialității, activă în aceste alte planuri, nu și în literatură - să îl dau de gol? Să fie la mijloc și un soi de masochism scriptural, el extrăgându-și plăcerea și
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
a narațiunii faptelor cu interpretarea lor. Punctul de vedere al galeriei, suprema instanță a judecării evenimentelor, produce ceea ce un personaj numește efect de perspectivă; situată în afara spațiului evenimențial, în care îl trimite pe Chiril, reprezentantul generației, galeria reprezintă, în narațiune, confesionalul personajului și vocea comentariului obiectiv. Galeria generațiilor se organizează, funcțional, pe dimensiunile duratei umane: ea este memoria trecutului, instanța prezentului și martorul viitorului. Romanul Însoțitorul a fost primit, în general, de critica de întâmpinare cu o anume prudență: rezervele, exprimate
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
poate mulți alții. - Exact această filozofie a generat aversiunea mea fașă de bărbați. Mai eram tânără când un preot mi-a dezvoltat-o cu aproape aceleași cuvinte. Am crezut că vrea să atenteze la fecioria mea și am fugit din confesional. Acum nu vă pot acuza de rele intenții. Chiar am greșit față de Dumnezeu sustrăgându-mă de la perpetuarea speciei? - Da! Dar recunoscând greșeala poți, prin rugăciuni, să ceri îndurarea Domnului. Eu îți dau iertarea de păcat deoarece ai mărturisit. - Mulțumesc, părinte
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
ferestrele ei dau spre noapte,/ focul de gheață al deznădejdii/ arde-n cămin. // Casa mea n-are uși/ pentru prieten sau oaspete./ N-am decât două uși,/ două: spre somn și spre moarte. Lirica lui Cornel Boteanu reprezintă un întreg confesional liric, transparent, coerent și cu o intensă putere de expresie, un act creator ce poate fi înscris în ceea ce poetul denumește, simplu, teodikeia - dreptatea divină, căreia îi putem atribui, acum, bucuria de a lectura și, de ce nu, de a respira
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să tremure și cangurul să-și Închidă bine puiul În marsupiu pînă la trecerea acestei mărunte furtuni iluzorii pe care un grup de celule Încearcă s-o reaprindă zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
curat știu ei premianții monotoniile ca aceste roți care vin din direcții opuse și nu Înaintează și eu Îmi vîr degetele pe gît floarea numelui tău stă acolo nu vrea să iasă porcării la nesfîrșit expurgații fără rezultat ca-n confesionale campaniile electorale sînt mult mai avantajoase acum călăresc simt că-l călăresc aș putea să alerg așa ca mașina de cusut pînă la terminarea papiotei fără rușine de bărbat de copil de vecini de logica mea În uniformă de guvernantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-a luminat mai întâi bocancii, poalele reverendei, apoi degetele împreunate și, în sfârșit, chipul. Aici s-a oprit cu ochii mijiți. Tocmai am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Fermín Romero de Torres o descoperi pe Carole Lombard. — Ce bust, Doamne Dumnezeule Doamne, ce bust, exclama el În plină proiecție, posedat. Alea nu-s țîțe, sînt două caravele! Liniște, bă, măgarule, că acuma chem plasatorul, șuieră un glas de confesional situat cu două rînduri mai În spate. Ia te uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit eu. Fermín Romero de Torres nu mă mai auzea. Era pierdut În suava legănare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cum naiba te-ai Îmbrăcat? Îl Încolți poetul. Celălalt, Însă, nu părea să-și facă griji. Arătă cu mâna spre lumea din jur. - Prietene, că În cetatea lui Bonifaciu există mai multe cârciumi decât agheasmatare și mai multe bordeluri decât confesionale e foarte adevărat. Și, de fapt, Într-acolo mă trage steaua mea, să mă căiesc pentru faptele mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e obligatoriu pentru oricine o apucă pe calea binelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fac o oarecare idee despre referințele dumitale. Am zâmbit: — Înțelegeți că afacerea mea nu e din acelea în care pot să vă arăt mărturii ale mai multor clienți mulțumiți. Confidențialitatea este la fel de importantă pentru clienții mei cum este și în confesional. Poate chiar mai importantă decât acolo. — Și atunci cum poate cineva să știe că și-a asigurat serviciile cuiva care chiar e bun în ceea ce face? — Sunt foarte bun în ceea ce fac, Frau Lange. Reputația mea e recunoscută. Acum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
istoria învățământului românesc din această zonă care merge pe același făgaș cu cel al bisericilor românești. Autorul arată că în tinda modestelor lăcașuri de cult sau în locuințele dascălilor bisericești și a preoților, au ființat cele mai vechi școli românești confesionale atestate documentar. Tradiția pedagocică și a frecventării de către români a școlilor din Odorhei este atestată încă din secolele XVII-XVIII. Biserica va veni în ajutorul școlilor secuiești din secuime. Astfel pentru salvarea sentimentului național și a limbii române, sinodul mitropolitan de la
„RĂDĂCINILE” LUI MAXIMINIAN de ION ALEXANDRU MIZGAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349059_a_350388]
-
adus o notă dominantă de reculegere, interiorizare și respect față de moartea răscumpărătoare a lui Cristos. În Sâmbăta Sfântă nu s-a celebrat Liturghia. A fost o zi dedicată spovezilor (spovedaniilor). Biserica a fost deschisă, iar preoții au fost prezenți în confesional pentru a administra sacramentul spovezii tuturor celor care doresc să se împace cu Dumnezeu. În seara zilei de Sâmbătă, în jurul orei 21 a avut loc celebrarea vigiliei pascale care marchează începutul timpului pascal. În curtea Bisericii, credincioșii cu lumânările în
RITUALUL PASCAL CATOLIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348510_a_349839]
-
își împlinise promisiunea de a trimite un Mângâietor, după plecarea Sa pământească. Primind această Lumină, poetul devine inițiat, ales, mesager al ei. Și trebuie numaidecât s-o împărtășească. Ceea ce autorul de față și face, cu sinceritate și dăruire, precum la confesional, fără inhibiții, pentru că știe că nu trebuie s-o ascundă sub obroc, numai pentru sine. Surpriza cea mai grozavă a acestui volum este suita de rondeluri din partea a doua a lui. Sunt rondeluri de iubire în care apare frecvent icoana
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
studenți eminenți în arta muzicală și pasionați, „Madrigalul” a etalat în universul liric românesc și mondial tulburătoare compoziții de cor, polifonice, fără acompaniament instrumental, mirifice, galante, de factură delicată, inegalabil emoțională, cu tematică idilică, sensibile melodic și poetic, ample, contemplative, confesionale... Rar, o muzică a capella, cultivată încă de prin anul o mie trei sute și ceva, a ajuns ca aceea a Corului „Madrigal”, trecând prin genurile, influențele, rigorile Evului Mediu și prin Renaștere, în epoca modernă și să reprezinte o preferință
MARIN CONSTANTIN. MUZICA, ÎNCĂ UN SPIRIT PERFECT ŞI MĂIASTRU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353210_a_354539]
-
În ciuda dificultăților legate de nerestituirea lăcașurilor de cult Biserica Greco-Catolică din România este într-o perioadă de înflorire comparabilă doar cu viața ei din vremea interbelică prin reînființarea vechilor parohii și deschiderea de altele noi, organizarea învățământului preuniversitar și universitar confesional (dar în colaborare cu Statul), o susținută activitate socio-caritativă (centre pentru copii orfani sau cu dizabilități, centre pentru persoane în vârstă, policlinici, centre de formare profesională, etc.), continuând însă cu vocația sa profund spirituală și culturală de renaștere a poporului
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ) ŞI STATUL ROMÂN ÎN PERIOADA POSTDECEMBRISTĂ – P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358725_a_360054]
-
au în centru figura din icoană a Prea Sfintei Fecioare Maria, Măicuța lui Dumnezeu și Măicuța noastră, a tuturor. Rezonăm la atingerea cuvintelor la încheietura sufletului cu inima, cum să nu rezonăm? Poemele cărții de față sunt sfinte spovedanii la confesional. Sunt mărturisiri de credință. Sunt crezul artistic al unui om care s-a dedicat trup și suflet Poesiei. Gata. De-atâta frumusețe am ostenit. Trebuie neapărat s-o dărui. Poate dumneavoastră, poate altora. Depinde de cine va fi dispus s-
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
umbra secundei, cu fagurii tristeții pe gură, nerătăcită pasăre, cataclismele morții El vindecă: Voi lăsa-n această carte/ tot sufletul meu... ” Pe traseul întregii cărți, Theodor Răpan este atent preocupat atât de echilibrul spațial, cât și de șansele oferite cititorului - confesional vorbind, de a-i descifra intențiile, gândurile, trăirile, de la prima până la ultima secvență a operei. Compoziția exterioară se dezvoltă în 13 capitole, cu titluri sugestive. Primul capitol, de inițiere, „Alfabetul Tăcerii”, cuprinde 31 de poeme (cifra corespunde numărului semnelor alfabetului
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
celor care o iubesc, aceștia având astfel la îndemână mijloacele de a o cunoaște mai îndeaproape. Este vorba despre o proză împletită foarte agreabil și sensibil cu versuri și cristalizate împreună într-o zidire de operă cu reflexii filozofice, psihologice, confesionale; descrie viața, iubirea, credința. Nu cizelează, nicidecum, impresii suculente nici sărace de conținut serios. Este voprba despre o carte cu o analiză foarte profundă, din care răzbate ceea ce are abundent în sinele sentimental Corina Chiriac, afară de duhul muzicii: blândețea și
CORINA CHIRIAC. „CĂUTÂND IUBIREA”, O CARTE ÎN PRELUNGIREA. CÂNTECULUI DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342879_a_344208]