711 matches
-
pogromului, se refugiază în nordul Moldovei și apoi la Bacău, lucrează ca muncitor în cadrul procesului de reeducare operat de comuniști, iar acum e pensionar la București, aproape împăcat cu lumea, și aproape senin. Cel puțin așa apare din rândurile sale confesive. Horia Gane are și vreo 12 cărți manuscris dar și o frumoasă epopee în nouă cânturi sub titlul de Grădinile suspendate ale cuvântului bine cântărite în metrul lor clasic, dificil de îmblânzit, și demonstrând răbdarea cea bună de a cizela
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
romane publicate în anii '70 și două în anii '80) a fost nevoită să se mulțumească cu edificiul mai puțin pretențios și mai puțin cronofag al consemnării de jurnal. Prozatoarea Tia Șerbănescu este mult mai spectaculoasă decît diarista. Totuși paginile confesive au o mare calitate, prind cu destul firesc personajul cel mai greu de prins în cuvintele unui jurnal: timpul. Dacă n-ar fi decît sintagma "cadranul feței", pomenită de diaristă sau perceperea timpului în chip de Zburător. Cu toate acestea
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
desprins. Exilul favorizează privilegiul întoarcerilor - în timp și spațiu. Exilul a reprezentat, pentru Virgil Ierunca, revoltă și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori și exteriori, dintr-o clară
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
virtuale. Prin conținutul lor "dușmănos" față de regim, caietele sunt nepublicabile și ținute în secret, opere de sertar pe care numai o altă epocă, a libertății, le va aduce la suprafața editorială. Acest aspect este esențial și el direcționează întregul flux confesiv al autorului. El scrie nu pentru prezent, pentru publicul dat, ci pentru viitor, către un destinatar necunoscut și trăind într-un timp istoric mai norocos: "Sertarul cu manuscrise nepublicate sau, deocamdată, nepublicabile este un furuncul dureros și penibil. Gândindu-mă
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
din decembrie 1989 avea să schimbe din temelii societatea românească, deschizându-i porțile către lume și oferind scriitorilor, ca și publicului cititor, o deplină libertate de opinie și expresie. Anii '90 au adus, sub raport literar, o explozie a scrierilor confesive, memorialistice, diaristice și un reflux al ficțiunilor propriu-zise, mizând exclusiv pe adevărul estetic. Reconstituirea unor adevăruri istorice, politice și morale, ținute mult timp la index sau ajustate ideologic prin croșetele cenzurii, a diminuat sensibil interesul pentru literatură, determinând, în schimb
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
spiritului. În prezentul trist al redactării, scrisorilor și operelor de sertar le rămâne șansa de a fi citite, peste umărul autorului și al prietenilor săi apropiați, de către bunul Dumnezeu. În viitorul sperat altfel, cu totul altfel, opera sa ficțională și confesivă va putea însă apărea în integralitatea și integritatea ei morală, vorbind, în limbajele specifice literaturii și documentului, despre scriitorul care a creat-o și omul care a trăit-o. Într-o scrisoare trimisă lui Virgil Nemoianu, descoperim, în propoziții împrumutate
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
-i frumos și bine./ Versul meu să fie apă cristalină,/ Zâmbetul deschis, privirea senină,/ Fapta înțeleaptă, trupul potolit/ Și câțiva dușmani să-i am de iubit.// (Ochiul curat). Luat ca un întreg, acest volum pare să aibă un pronunțat sens confesiv. Poeta știe că Divinitatea este forța creatoare supremă, iar poeții se subordonează ei. Toate lucrurile create de Dumnezeu au în ele un mister, iar misterul suprem este poezia. Poezia Dorinei Stoica este un izvor de unde ne potolim setea de frumos
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
ponderal, marcant pentru istoria noastră literară, pentru vigoarea și autenticitatea cuvîntului, a verbului și a rezonanțelor sale și, totuși, retras departe de agitația cotidianului, a patetismelor și emfaticelor manifestațiuni ale semenilor noștri, scriitori sau nu. Misterul există și în tonul confesiv sau nu al poeziilor sale, în felul cum vorbește sau refuză să vorbească despre ființa sa, despre autobiografia sa. Dar n-aveți, din cînd în cînd, măcar, îndoieli că timpul pe care-l pierdeți interpretînd producțiile mele poate fi mult
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
o (in)forma... Pledoaria pro-cronică a lui Mircea A. Diaconu nu constituie exclusiv o opțiune teoretică, fiind și ecoul unei practici personale susținute. Febrilitatea "provincială", deschiderea ingenuă pe care o vădește criticul în profesiile-i de credință și în însemnările confesive se manifestă de asemenea în analizele consacrate unor cărți și autori, probând "pe viu" că exegetul trăiește, vorba lui Hermann Hesse, "în timpul foiletonului". Calea pe care-o urmează e cea a depistării și încercuirii atente a unor nuclee ale creațiilor
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
finală atipică: "precum să se știe că romul e mai ieftin decît coniacul"; în Corigent la limba română, nu are nici o atestare. Acest tablou se poate rezuma în cîteva cuvinte: precum era aproape absent din oralitatea spontană și din literatura confesivă cu efecte de autenticitate a limbajului, dar era menținut în stilul scris caracterizat de o anume solemnitate. De altfel, nici în limba actuală vorbită precum nu pare să fie prea prezent: în corpusul oral din Liliana Ionescu Ruxăndoiu (coord.), Interacțiunea
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
depăși pe cele ale prăfuitului, minorului Take, Ianke și Cadâr. Pasionantă de la prima la ultima literă, O biografie a lui Andrei Șerban este confesiunea francă, fără inutile împăunări și excluzând răzbunările retrospective - așa cum se întâmplă în suficiente cazuri de creații confesive. Tot ce-a avut de decontat Andrei Șerban s-a petrecut strict în relație cu arta și cu obsesia de a înțelege și a crea. Te-ai fi așteptat, probabil, din partea cuiva care și-a petrecut cea mai mare parte
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
i le dea criticul". Tendința de destăinuire a criticului capătă o extindere mai largă, până la a se confunda cu întreaga operă. Aurel Sasu și-a construit un întreg eseu critic, excelent în analize și deducții, pe această idee a naturii confesive a personalității lovinesciene: Eul suveran. Paradigme lovinesciene (Ed. Dacia, 1994): Ce altceva sunt volumele lui Lovinescu, memorii sau romane, decât jurnalul unei nedesmințite nevoi de a se mărturisi, de a se analiza, de a-și fixa datele vieții afective, intelectuale
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
nisip (1906) până la cărțile apărute în ultimul său an de viață (1943), cele despre Titu Maiorescu (Titu Maiorescu și posteritatea lui critică; Titu Maiorescu și contemporanii săi). E. Lovinescu a fost și a rămas, de la tinerețe până la senectute, o natură confesivă, ce s-a accentuat. Așa se explică apariția unor texte esențiale ca mărturisire și autoexplicitare, cum sunt volumele de Memorii (I, 1930; II, 1932; III, 1937), Aqua forte (1941), considerat ca al patrulea volum de memorii. Dar sinteza unei autobiografii
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
lui însuși. E. Lovinescu își explicitează periodic, chiar cu riscul unor repetiții, modul de a înțelege critica, practica analizei scrierilor contemporane, raportarea la trecut, obligațiile față de tradiție, exigențele față de prezentul și de viitorul literaturii române. E. Lovinescu este cel mai confesiv dintre criticii români, situându-se și din acest punct de vedere, ca din atâtea altele, la antipodul lui G. Călinescu, ceva mai tânărul său coleg de breaslă. Dacă nu a scris un jurnal propriu-zis (agendele de la cenaclul "Sburătorul" sunt un
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
teoretic) nici una dintre cele două structuri, constat numai o diferență frapantă. G. Călinescu este un critic subiectiv anticonfesiv (ceea ce nu e deloc un paradox, întrucât toată opera trebuie să fie o confesiune indirectă), în timp ce E. Lovinescu este un critic subiectiv confesiv prin excelență (ceea ce nu e deloc un pleonasm, întrucât confesiunea emană atât de opțiunea pentru impresionism, cât și din necesitatea de a-și fonda convingerile estetice pe o anumită disponibilitate psihologică, particulară, deci irepetabilă). E. Lovinescu s-a studiat pe
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
Silviu Lupescu), Albatros, Humanitas, Polirom, Vremea, care au restituit titluri și autori de excepțională valoare și de interes unic. Dobândeam astfel acces la un univers secret, straniu și fascinant totodată. Cu vremea, am început să-mi pierd interesul față de literatura confesivă - poate și datorită faptului că de foarte multe ori textele păreau scrise pentru a fi publicate. Ceea ce încălca unul din pactele jurnalului - pactul secretului. Dar și pe cel al sincertății. Nu mă mai mulțumeau simplele „dezvăluiri”, ridicări ale cortinei care
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
legătură cu mai tinerii săi confrați. Revelatoare mi se pare a fi și misiva pe care o trimite lui Alexandru Ronetti-Roman, fiul scriitorului M(oise) Ronetti-Roman, de care îl leagă o trainică și nedezmințită prietenie. Epistola are un accentuat caracter confesiv și furnizează câteva știri biografice de toată însemnătatea. șBucureștiț, Vineri seara, 26 iulie ș1913ț Dragă Muțu, îți scriu după o plimbare admirabilă la șosea, unde trebuie să fi fost o furtună violentă: am văzut copaci frânți de la rădăcină, porți smulse
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
Răzvan Voncu G.T. Kirileanu, Martor la istoria României. 1872-1960. Jurnal și epistolar, 2 vol., ediție îngrijită, cuvânt înainte, note și indice de Constantin Bostan, Editura RAO, București, 2013, 443+443 p. O ediție deosebită a scrierilor confesive rămase de la folcloristul, editorul și bibliologul G. T. Kirileanu, reunite sub titlul Martor la istoria României. 1872- 1960, ne propune Constantin Bostan, vechi cercetător al vieții și operei cărturarului nemțean. Deocamdată, au apărut doar primele două volume, care se opresc
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
simte nevoia să-și clarifice arborele genealogic) sau mai scurte, câteodată ca răspuns la scrieri ale altor martori ai evenimentelor. Constantin Bostan avea, prin urmare, alternativa de a ne furniza o ediție stufoasă și greu de parcurs, în care scrierile confesive să fie grupate pe genuri (jurnal, memorialistică, epistole), iar adăugirile și documentele să fie relegate în note, sau de a asambla toate aceste fragmente, printr-o muncă laborioasă și devotată de cunoaștere a personalității lui G. T. Kirileanu, într-o
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
interzicea implicarea în politică și, în general, partizanatul de orice fel -, a fost un cărturar coerent și bine format. Meritul editorului este de a se fi pliat pe structura biografiei lui Kirileanu și de a fi asamblat „piesele” puzzle-ului confesiv într-un mod transparent și fidel sensului relatării autorului. G.T. Kirileanu a fost unul dintre exponenții primei generații de intelectuali de elită cu origini țărănești. Născut în 1872 - conform mărturiei memorialistice care deschide volumul I al ediției de față -, el
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
care a susținut emanciparea țăranilor. Kirileanu adeverește, prin destinul său, că, oricât de imperfectă și de minată de politicianism ar fi fost democrația românească dintre 1866 și 1938, ea a permis și chiar a încurajat afirmarea meritocrației. Însemnările și fragmentele confesive din cele două volume sunt, cumva, focalizate în jurul câte unei personalități istorice și al unui moment astral al României. Primul îl are în centru pe Regele Carol I și epoca sa, în timp ce cel de-al doilea este organizat în jurul Regelui
G.T. Kirileanu par lui-même by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2831_a_4156]
-
plin de imaginație să dibuie printre rânduri și un posibil român, nescris (încă), . Spre a risipi orice neînțelegere: cartea Corinei Ciocârlie este o frumoasă, o foarte frumoasă carte de teorie și critica literară, scrisă elegant și aparent "neutru", fără nimic confesiv. Și totuși, ea spune (poate fără să vrea) mult mai multe decât s-ar lasă citite, nu doar despre propria textura, ci și despre autorul sau. Dar ce înseamnă, "o frumoasă, o foarte frumoasă carte de teorie și critica literară
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
la Catedră de Limba franceză a Facultății de Limbi Străine, unde a avut loc lansarea Cărții nopților în traducere românească, doamna Sylvie Germain mărturisea că violența este una dintre obsesiile ei majore. Afirmația nu a fost făcută doar din elan confesiv și e cu atît mai puțin întîmplătoare cu cît ideea unei violente a destinelor personajelor din Cartea nopților subîntinde întreaga țesătura narativa a românului. Meditația asupra unei Istorii care fie justifica absența lui Dumnezeu, fie incriminează nepăsarea și ruperea lui
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
Oameni și umbre o serie întreagă de încercări, asumându-și în sfârșit o formulă aparent inocentă. Dezvoltând într-un fel o afirmație dintr-un eseu inclus în volumul La sfarsitul lecturii! (1973), Alexandru George compune un lung român în tonalitate confesiva (cele peste 500 de pagini reprezintă un extras): "Fantezia creatoare e capacitatea cuiva de a-și aminti lucruri care nu s-au întâmplat". Cele patru părți ale românului nu delimitează perioade și nici nu marchează neapărat o înaintare cronologică.Sunt
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
încercat să fac cunoscută această singurătate, această trăire sub cerurile înalte, acest peisaj miraculos al Dobrogei. I.C.: Ați evocat sugestiv temeiul evoluției dvs. scriitoricești. Dar care au fost în fond începuturile? P.Ch.: Scriam cu voluptate compozițiile școlare, introducînd adesea note confesive. Îmi amintesc de subiectul unei nuvele (în clasa a șasea?) intitulată "Două chemări", în care am încercat să descriu dragostea lumească a unui călugăr de la Mănăstirea Cozia. Oricum, în această vreme, profesorul de limba română, Nicolae Vasiliu m-a onorat
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]