94 matches
-
ca urmare a aranjării constituenților față de un element rigid (planul π - diastereoizomeria; centrul de chiralitate enantiomeria). CLASIFICAREA IZOMERIEI IZOMERIE De constituție (structurală) * de catenă * de poziție * de funcțiune * tautomerie * valență * compensație Spațială (stereoizomeria) * După criteriul simetriei * Enantiomeria o Conformațională o Configurațională * Diastereoizomeria(geometrică) o Conformațională o Configurațională * După criteriul energetic * Conformațională * Configurație o Plană (geometrică) o Enantiomeria Izomeria de constituție sau structurală se referă la succesiunea atomilor în moleculă și la modul cum sunt legați. Izomerii de constituție se pot deosebi
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
un element rigid (planul π - diastereoizomeria; centrul de chiralitate enantiomeria). CLASIFICAREA IZOMERIEI IZOMERIE De constituție (structurală) * de catenă * de poziție * de funcțiune * tautomerie * valență * compensație Spațială (stereoizomeria) * După criteriul simetriei * Enantiomeria o Conformațională o Configurațională * Diastereoizomeria(geometrică) o Conformațională o Configurațională * După criteriul energetic * Conformațională * Configurație o Plană (geometrică) o Enantiomeria Izomeria de constituție sau structurală se referă la succesiunea atomilor în moleculă și la modul cum sunt legați. Izomerii de constituție se pot deosebi datorită structurii lor, privită în plan
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
2007), ideea că trăsăturile sintactice sunt caracterizate prin două dimensiuni, interpretabilitate și valorizare. Cadrul teoretic se detaliază în §II.2; tot aici vom discuta pe scurt și sursele sintactice ale variației de topică (deplasarea la periferia stângă; Parametrul centrului; distincția configurațional / nonconfigurațional / configurațional discursiv). Paradigma teoretică pe care am îmbrățișat-o justifică în bună măsură și perspectiva de analiză pe care o avem asupra faptelor de limbă: restrângând discuția la verb (obiectul volumului de față), poziția verbului în propoziție este analizată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că trăsăturile sintactice sunt caracterizate prin două dimensiuni, interpretabilitate și valorizare. Cadrul teoretic se detaliază în §II.2; tot aici vom discuta pe scurt și sursele sintactice ale variației de topică (deplasarea la periferia stângă; Parametrul centrului; distincția configurațional / nonconfigurațional / configurațional discursiv). Paradigma teoretică pe care am îmbrățișat-o justifică în bună măsură și perspectiva de analiză pe care o avem asupra faptelor de limbă: restrângând discuția la verb (obiectul volumului de față), poziția verbului în propoziție este analizată în primul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
romanice a constat într-o schimbare progresivă a Parametrului centrului dinspre centrele superioare ierarhic înspre centrele inferioare ierarhic din aceeași proiecție extinsă. 2.4 "Parametrul" configuraționalității. Configuraționalitate vs nonconfiguraționalitate. Configuraționalitate discursivă Termenul configuraționalitate circulă cu două înțelesuri: (i) în dihotomia configurațional vs nonconfigurațional; (ii) ca termen special, desemnând articularea propoziției după categorii discursive de tip topic / focus. Dihotomia configurațional / nonconfigurațional este introdusă de Hale (1978, 1982, 1983) în urma studiilor asupra limbii warlpiri (limbă indigenă din Australia), caracterizată de o libertate de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din aceeași proiecție extinsă. 2.4 "Parametrul" configuraționalității. Configuraționalitate vs nonconfiguraționalitate. Configuraționalitate discursivă Termenul configuraționalitate circulă cu două înțelesuri: (i) în dihotomia configurațional vs nonconfigurațional; (ii) ca termen special, desemnând articularea propoziției după categorii discursive de tip topic / focus. Dihotomia configurațional / nonconfigurațional este introdusă de Hale (1978, 1982, 1983) în urma studiilor asupra limbii warlpiri (limbă indigenă din Australia), caracterizată de o libertate de topică excepțională. Inițial, s-a crezut că warlpiri (și alte limbi asupra cărora a fost extinsă eticheta de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Ledgeway 2012: 71). Cercetările ulterioare (ale lui Hale, ale elevilor săi, dar și ale altor cercetători) au respins ipoteza structurii sintactice plate, fapt predictibil încă din cercetările inițiale ale lui Hale, care a arătat că nodul C este totuși organizat configurațional în warlpiri 41. Legate (2001) aduce ca argumente pentru existența structurii ierarhice în warlpiri următoarele fenomene: construcțiile aplicative simetrice și asimetrice; restricțiile de ordonare a adverbelor; ordonarea grupurilor topicalizate, focalizate și a cuvintelor relativ-interogative în periferia stângă propozițională. Cu referire
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
introdus de Kiss (1995) și nu face referire la concepte de tipul structură sintactică ierarhizată / structură ierarhizată plată, ci la topica determinată de factori discursiv-pragmatici mai degrabă decât de factori gramaticali (rol tematic, caz). Kiss (2001: 1442) definește tipul limbilor configuraționale discursiv astfel: "[w]e call a language discourse-configurational if it links either or both of the discourse-semantic functions topic and focus to particular structural positions". Ambii termeni, (non)configurațional și configurațional discursiv, au ajuns să se folosească într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
factori gramaticali (rol tematic, caz). Kiss (2001: 1442) definește tipul limbilor configuraționale discursiv astfel: "[w]e call a language discourse-configurational if it links either or both of the discourse-semantic functions topic and focus to particular structural positions". Ambii termeni, (non)configurațional și configurațional discursiv, au ajuns să se folosească într-o manieră mai informală în literatura de specialitate, care le lărgește sfera de aplicare față de formulările inițiale. 3 Metodologie 3.1 Periodizare În măsura în care am dispus de material, ne-am propus ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rol tematic, caz). Kiss (2001: 1442) definește tipul limbilor configuraționale discursiv astfel: "[w]e call a language discourse-configurational if it links either or both of the discourse-semantic functions topic and focus to particular structural positions". Ambii termeni, (non)configurațional și configurațional discursiv, au ajuns să se folosească într-o manieră mai informală în literatura de specialitate, care le lărgește sfera de aplicare față de formulările inițiale. 3 Metodologie 3.1 Periodizare În măsura în care am dispus de material, ne-am propus ca, în spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
autori de texte nonbeletristice (e.g. la Cato cel Bătrân) (Vincent 1997, în Ledgeway 2012: 153-154).Disponibilitatea unei periferii stângi bine articulate derivă din existența setării parametrice inovative centruinițial (alături de setarea arhaică centru-final, în curs de dispariție) și, implicit, a organizării configuraționale a nodului C în latină. Capacitatea periferiei stângi de a găzdui constituenți se poate ilustra prin exemple ca (130) (Vincent 1997, apud Ledgeway 2012: 153-154; NB. Ledgeway adoptă o perspectivă simplicată, fără scindarea nodului C, pentru reprezentarea acestor exemple, redată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
marginea acestui subiect. 40Și grupul prepozițional a fost considerat tot un domeniu fazal (v. Citko 2014: §5.2 pentru argumente pro și contra). 41Donohue (2000) arată că în limba one (limbă indigenă din Papua Noua Guinee) nodurile propoziționale (C, V) sunt organizate configurațional, însă grupul nominal este nonconfigurațional. 42 De exemplu, Poletto (2014) lucrează cu un corpus de texte florentine din perioada 1200-1315, pentru care folosește denumirea italiană veche; în analiza napolitanei vechi, Ledgeway (2007, 2008) se folosește textul Libro de la destructione de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
universul), mecanica atomului (mecanica cerească) — sistemul de mișcare „circular-centrată” multiplicativă a materiei satelit-planetă-soare/stea etc.→ sistem planetar/solar-sistem galactic etc. — sunt relevanțe ale similitudinii dintre parte și întreg. La nivelul corpusului muzical, autosimilitatea este prezentă prin evidențe corelaționale, de referință configurațională la diferite cote structural-dimensionale - întreg-parte, secțiune-subsecțiune, exfolieri segmentale, parametrice etc., precum și prin extrapolări, „conectând” comparabilitatea (ca similititudine) în/cu domenii extra-muzicale. Aspecte de natură constitutivă se pot regăsi în structura alcătuitoare a părților unui întreg sau a unor eșantioane de
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
două volume ale tetralogiei Ingeniosul bine temperat) au experimentat cu forma și cu conținutul scrierilor lor. Astăzi însă, literatura se deschide și mai mult înspre experimentalismul tehnoștiințific, fie că avem în vedere literatura hipertextuală (o rețea navigabilă pusă la dispoziția configurațională a citiautorului), fie literatura hipermedia (care unește scriitura cu imaginea, filmul sau sunetul). Exemple notabile din mediul electronic sunt Afternoon, a story de Michael Joyce și respectiv Grammatron de Mark Amerika. Ceea ce Ioana Pârvulescu numește, inspirat, într-o "cronică a
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
texte precum argumentația, povestirea, dialogul-conversație, descrierea etc. Un astfel de decupaj nu ține totuși seama de eterogenitatea constitutivă a discursurilor. Schema 1 insistă asupra faptului că efectul de text este rezultatul a două dimensiuni: una seman-tico-pragmatică, pe care o numim CONFIGURAȚIONALĂ, cu componentele sale argumentativă, enunțiativă și semantico-referențială, cealaltă SECVENȚIALĂ în care sînt situate categoriile textuale pure: descrierea, narațiunea, argumentația, explicația etc. Dimensiunea configurațional-pragmatică participă la ordonarea secvențială pentru a produce sub-tipurile sau genurile textuale care se alătură, într-o anumită
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
măsură, genurilor discursului. Astfel, în ce privește povestirea, trebuie făcută o distincție netă dintre un basm și o întîmplare polițistă, o anecdotă de o povestire fantastică etc.; de asemenea, în ce privește tipul auto-telic-poetic, nu am putea confunda, atunci cînd ținem seama de dimensiunea configurațională, un slogan politic sau publicitar cu un cîntec sau un proverb, un poem în versuri cu un dicton. Reflecția noastră asupra descrierii se înscrie deci, deși oarecum modest, în cadrul unei tipologii secvențiale (a se vedea J.-M. Adam, 1987 a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a și 1987 b). Identificarea unui text sau a unei secvențe de text ca fiind "descriptiv(ă)" se face, credem noi, pe baza unui efect de secvență. Acest efect de secvență (detaliat ceva mai departe) constă în recunoașterea unei completitudini configuraționale (recunoașterea unei macrostructuri semantice sau bază tematică, a unui ancoraj enunțiativ-general și stabilirea unui macro-act de discurs, dat sau derivabil), pe de o parte, iar pe de altă parte, în recunoașterea unei grupări de propoziții în structură secvențială specifică. Această
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vom vorbi despre REFERINȚĂ (temă sau topic al întregului text: macrostructură semantică, în fapt), despre ENUNȚARE (ancorare enunțiativă globală) și despre ORIENTARE ARGUMENTATIVĂ (dimensiunea ilocutorie a macro-actului de discurs explicit sau derivabil). În acest fel, textul își formează sensul (dimensiune configurațională) în mod global. Din punct de vedere local, predicația ca enunțare de propoziții este, în același timp: (a) referință (adică construirea unei reprezentări "descriere" în sens larg), (b) asumare enunțiativă, adică articularea propozițiilor între ele; o definiție necesară propoziției: o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de vedere local, predicația ca enunțare de propoziții este, în același timp: (a) referință (adică construirea unei reprezentări "descriere" în sens larg), (b) asumare enunțiativă, adică articularea propozițiilor între ele; o definiție necesară propoziției: o unitate legată secvențial (c) și configurațional (d). Ceea ce se reprezintă în schema 2: Schema 2 REFERINȚĂ = Construirea unei reprezentări discursive (a) Propoziție ENUNȚARE = Asumare enunțată (de către un locutor) (b) VALIDITATE (Enunțiator) ORIENTARE LEGĂTURĂ = Secvențială (c) ARGUMENTATIVĂ (tipuri de secvențialități) = Configurațională (d) TEXTUALITATE Acestă schemă insistă asupra
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o unitate legată secvențial (c) și configurațional (d). Ceea ce se reprezintă în schema 2: Schema 2 REFERINȚĂ = Construirea unei reprezentări discursive (a) Propoziție ENUNȚARE = Asumare enunțată (de către un locutor) (b) VALIDITATE (Enunțiator) ORIENTARE LEGĂTURĂ = Secvențială (c) ARGUMENTATIVĂ (tipuri de secvențialități) = Configurațională (d) TEXTUALITATE Acestă schemă insistă asupra faptului că, din perspectiva noastră, enunțarea unei propoziții nu este un act de enunțare a unei propoziții izolate, ci a n propoziții legate între ele, surprinse în procesul secvențial dinamic care fondează textualitatea însăși
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mare sau mai mică întindere, vom vedea mai tîrziu că ele pot foarte bine să fie reprezentate ca fiind în mod necesar reinterpretate global ca răspuns la o întrebare sau un argument pentru o anumită concluzie. Trecem astfel la dimensiunea configurațională (d) a textului. O propoziție precum: (4) Bărbaților le plac femeile care au mîini fine. nu poate fi izolată sau definită prin ea însăși sau prin condițiile sale de adevăr (nu este, cel puțin, punctul nostru de vedere). Acest enunț
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în măsură să producă, în mod special, efectul de seducție vizat. De exemplu, se poate distinge mai bine trecerea de la secvențialitate la configurație, despre care am vorbit mai devreme. Ultimul rînd din (15) garantează amplasarea celor trei componente ale dimensiunii configuraționale subliniate de schema 1 (pagina 92). Folosim din nou acest exemplu foarte simplu pentru a explicita acest punct teoretic. Stabilirea macrostructurii semantice este în întregime determinată de propoziția din rîndurile 3 și 4: propoziția 3 A3 PRq (proprietate) (Rd4) Pasul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
destinatarului. În timp ce, cel mai adesea, stabilirea macropropoziției care rezumă tema unui text sau a unei secvențe (pentru noi, macrostructură semantică) necesită o interpretare și solicită o participare din partea cititorului, caracterul explicit al procedurii garantează, în acest caz, succesul. Abordarea dimensiunii configuraționale din (15) se face și prin cele două componente pragmatice: enunțarea și orientarea argumentativă, care rămîn implicite sau pot fi explicitate. Din punct de vedere enunțiativ, "a îndrăgi" înseamnă întotdeauna a fi drag, a fi sursă de plăcere pentru cineva
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu este cu nimic excepțional, vom examina în detaliu, mai tîrziu, un altul literar. Acum trebuie doar să reținem că textualizarea poate să marcheze, explicit sau nu, modul prin care propozițiile descriptive trebuie să fie tratate din punct de vedere configurațional: semantic (conținutele p și q), enunțiativ (asumare sau nu din partea locutorului), argumentativ (valoare de argument sau de concluzie introducînd o orientare argumentativă). B. Coeziunea semantică a reprezentării 1. Dicționar și descriere Am văzut, în exemplele precedente, că ceea ce realizează ancorarea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descriptive se oprește, în fapt, acolo unde autorul său estimează că a spus suficient pentru nevoile de interacțiune, adică în funcție de cunoștințele (reale sau preluate) ale interlocutorului-co-enunțiator și în funcție de principiul pertinenței. Acestor două "operativități" le corespund ceea ce noi am numit dimensiunile configuraționale și secvențiale ale textului. Și, dacă D. Apothéloz poate să afirme că operativitatea externă trece prin operativitatea internă, adăugînd că "potențialitatea argumentativă a obiectelor discursului este evident legată de repertoriul lor" (1983, p. 193), aceasta se datorează faptului că interacțiunea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]