230 matches
-
văzut luminile rampei de cinci ori. Presa europeană - Le Figaro, Le Matin, Financial Times - a remarcat în mod cu totul special calitățile muzical-dramatice ale partiturii enesciene, calitățile performanței muzicale, ale orchestrei, a corului. Au fost exprimate rezerve asupra viziunii regizorale. Conformistă. Lipsită de virtuți scenice speciale; aspecte în schimb prezente - ne aducem aminte - în exces, cu supra de măsură, la București, în versiunea regizorală a lui Petrika Ionescu. Ultimele spectacole bucureștene au avut loc la sfârșit de septembrie, aniversând împlinirea a
Toamna muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7919_a_9244]
-
sună ca o veche și șoptită melodie woodyalleniană. Două tinere americance, una blondă, Cristina (Scarlett Johansson), prezentată concis ca o fată care știe prea bine ce nu vrea, nu și ceea ce-și dorește, și Vicky (Rebecca Hall), o brunetă conformistă, calculată și promptă ca un ceas deșteptător, logodită cu un tânăr inspid cu scrupule aproape victoriene, Doug (Chris Messina), decid să-și petreacă vacanța în decorul romantic al Barcelonei la Judy Nash (Patricia Clarkson), mătușa lui Vicky. Marea de flori
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
victimei. Naivitate de ambele părți, căci dacă unul, neavând habar de prezența dispozitivelor de ascultare, le mărturisește prietenilor planul de a publica, în Vest, un articol anonim care denunță atrocitățile regimului Honecker, celălalt mistifică dezinvolt discuțiile, atrăgând atenția asupra unei conformiste piese de teatru ce urma să celebreze intrarea pe drumul luminos al socialismului. Cum faptele se petrec în 1984, Georg Dreyman va avea, nu peste mult, ocazia să-i arate necunoscutului, în condiții de libertate, recunoștința sa. Acesta e, în
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
promisă în România, acompaniat de membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur", Victor Valeriu Martinescu: în anul descinderii marinettiene în România, acesta cuteza să constate, dincolo de stilul electrizant, spontan, cu "brutalitatea lui de nou", superficialitatea întreprinderii și, în orice caz, distanța dintre "proiect" și
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
bilingvă și... profundă, de vreme ce e dedicată lui Jean-Baptiste-Louis de Gresset, autorul unui poem despre aventurile într-o mănăstire de maici ale unui papagal, pe care profesoara noastră de la facultate ni-l dădea drept exemplu de filipică tocmai la adresa valorilor convenționale, conformiste, conservatoare (ca să epuizez triada bunului neocon...). Chiar aș fi curios să văd cum se înșurubează istoria lui Vert-Vert în concepția inflexibilă a celui despre care mai aflu că "denunță nociva stângă și falsa dreaptă, atrage atenția asupra riscurilor care pândesc
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
une nuit d'Italie ou Pélopončse, Et Vesper brille au front du grand firmament pur". (L'élu) Prin cîteva realizări excepționale, proza lui Macedonski se ridică la nivelul poeziei. După ce practicase decenii la rînd o nuvelistică fără strălucire, ultra-romantică și conformistă, scriitorul își schimbă radical maniera tot în jurul anului 1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de l'homme": sub semnul acestei fraze din Ŕ rebours pare a se situa proza macedonskiană "artistă". Prin cîteva realizări excepționale, proza lui Macedonski se ridică la nivelul poeziei. După ce practicase decenii la rînd o nuvelistică fără strălucire, ultra-romantică și conformistă, scriitorul își schimbă radical maniera tot în jurul anului 1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Răzvan Voncu Cine ar fi crezut că „rebelul" Cosasu, care scandaliza în 1956 o foarte conformistă adunare, cerând (auziți ce chestie!) „adevărul integral" în gazetărie si în literatură, se va aseza cândva, cu maximă naturalețe, în rândul clasicilor? Și cine s-ar fi gândit că acest scriitor ascuns, care făcea literatură sub pseudonim, într-un col
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
Road, cu Audrey Hepburn în rolul casnicei visând o viață tihnită, anonimatul desăvârșit, dedicată treburilor gospodărești și educației copiilor. Împinsă spre celebritate, terorizată de-un program exterminator, ea continua să viseze totuși la ceea ce nu putea avea: o existență simplă, conformistă, previzibilă. Or, după cum se vede și din portretul indirect făcut de Sam Wasson, destinul a fost mai puternic decât voința ei. Până la întâlnirea decisivă cu Mel Ferrer (tipul brutei încrezute, al meschinului gelos, al semiratatului paranoic, dar plin de succes
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
mai bine structurat și mai substanțial. Simpla parcurgere a sumarului ne demonstrează că așa stau lucrurile. La pagina „Acceleratorul de articole”, citim două savuroase texte intitulate „Facultățile cu iederă” și „Le théâtre de la Huchette”. Alexandra Chiriță scrie o cronică deloc conformistă la romanul „Cine a câștigat Războiul Mondial al Religiilor?” de Daniel Bănulescu. Andreea Teliban semnează un amplu grupaj de versuri: „părul se grăbește să-mi crească și/ foarte încet încep să mor...” Sub titlul „O Arcă a bunei speranțe, de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4849_a_6174]
-
țăranii lui Sadoveanu, neglijându-se faptul, evident, că nici unul dintre personajele lui nu provine din rândul țărănimii. Cele trei volume din Frații Jderi beneficiază de prefața meticuloasă a lui Dumitru Micu, însumând, în ediția de față, 22 de pagini. Destul de conformistă, dar bine informată și didactic corectă, aceasta conține numeroase observații referitoare la limbajul prozei lui Sadoveanu. Deloc lipsite de interes. Cu un pas în urma lui Nicolae Manolescu, Dumitru Micu percepe dimensiunea culturală a prozatorului altfel decât livresc. Antropologic. Popular. Oral
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
cartea ta (...) te-am regăsit pe tine, bestiuța din tine, bestiuță erotică, cu sexul tău și cu ochii tăi mici (...) degetul tău mare în strânsă corespondență cu p... ta ". (...) "Poezia ta ilustrează locurile cele mai comune, mai stereotipe și mai conformiste". Corespondența este plină de desene și cărți poștale personalizate, ceea ce reprezintă un joc de seducție. Lorca dă ce e mai bun din el, încercând să-l impresioneze cu arta cuvântului pe Dalí, care vrea să se situeze la nivelul intelectual
Cuvinte siropoase pe care și le spuneau Dalí și Lorca by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/64018_a_65343]
-
a spus că aveau să fie comparate, „ideea ar fi fost anatema pentru ambele părți". Gazda lui Daniel Schorr în România a fost Silviu Brucan, șeful televiziunii, „al cărui umor sardonic m-a cucerit" - scria ziaristul american, citând replici deloc conformiste ale „profetului" de mai târziu. Se întâmpla ca răspunsurile lui Brucan să nu fie factual exacte, dar să conțină sâmburele unui adevăr pe care ținea să-l comunice. Schorr i-a spus că ceruse fară succes în mai multe restaurante
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
existențiale depășind existentul actual - haotic, greoi și opac - spre a regăsi, pe un alt palier de funcționare lăuntrică, un existent de alt ordin, coerent și integrator, însă nu mai puțin terestru, mundan. După religiile de tot soiul și practica lor conformistă sau fanatică, după ideologiile și agnosticismele de tot felul, născătoare de constrîngeri sărăcitoare pentru gîndirea omenească, ar trebui să pregătim epoca integrării tuturor dimensiunilor individului într-o unitate nouă, armonioasă și vibrantă, o unitate spirituală. Poezia poate juca un rol
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
rămâne totuși o conștiință foarte lucidă, nu-și face, în ultimă instanță, mari iluzii, știe că tragedia declanșată va cunoaște momente de apogeu cărora le va fi el însuși o aproape sigură victimă, intuiește profitul de după război, pe care angajarea conformistă față de o „cauză” politică anume (de exemplu, cea comunistă, a unui Aragon) - „adeziuni imediate la niște doctrine precise” - îl poate aduce. Refuză totuși orice altă angajare decât aceea, profund interogativă, a unei conștiințe libere. Nu și-a dorit, cum spune
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
nu de tot disprețul, atunci măcar de uitare. Părerea mea, dacă m-ar întreba cineva (o fac eu în locul oricui altcuiva, aici) este, însă, că n-ar cam trebui să-i și uităm, chiar dacă îi disprețuim. O istorie a literaturii conformiste, întâi din România, apoi din lumea largă ar fi, cred, cea mai instructivă istorie pe care am putea-o citi pentru a mai înțelege ceva și despre ceea ce trăim și citim sau vedem. Într-un moment nu tocmai inspirat, acum
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
o întrebare, desigur, retorică: dacă Orchestra din Lille sună așa, atunci cum ar fi să sune Orchestra din Lyon, darămite cea din Paris? O altă orchestră, de data aceasta din Strasbourg, mi s-a părut a fi jumătate nemțească (disciplinată, conformistă), cu viorile, corzile grave și percuția în locație pe dreapta Rhinului, jumătate franțuzească (pedantă, încăpățânată), cu suflătorii aciuiți în stânga fluviului. Or, cum Franța și Germania sunt azi mai înfrățite ca niciodată, rezultatul e, una peste alta, pozitiv. Altfel spus, un
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
s-ar fi străduit să împrumute optica omului Dobrogeanu-Gherea, cu defectele, slăbiciunile sau entuziasmele lui, atunci, în loc de o carte despre viața unui om, cititorul ar fi avut parte de un anost și previzibil panegiric sau de o hagiografie edulcorată și conformistă, în paginile căreia, biograful, sub cuvînt că redă cu nepărtinire viața gînditorului socialist, n-ar fi făcut de fapt decît să-i țină mereu partea. Dar pentru că nu scrie în tonul unei iconodulii sterpe, Zigu Ornea te învață un lucru
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
mică sau mai mare, ca urmare a restrîngerii numărului respectiv de cititori. Căci, să nu ne înșelăm, mai peste tot, publicul cititor, vreau să spun șuvoiul său principal - the mainstream - este conservator și mimetic, se situează pe poziții în general conformiste și tradiționale, este, poate, amator de exotism și literatură optimistă, dar nu de idei și imagini care le răstoarnă pe ale sale proprii, adînc înrădăcinate. Ori, după cum afirma între mulți alții, scriitorul triestin Claudio Magris, una din îndatoririle de seamă
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
puțin existentele valențe ale umanului. Felul în care trăim, dedublați, obligați la autoanihilarea trăsăturilor naturale pentru a nu-i „jigni”, „complexa”, „vexa” pe alții își află în operă un salutar contrabalans. Aș spune chiar că această formulă acut stilizată și conformistă a devenit una din modalitățile prin care o parte a civilizației își recucerește identitatea. Există ceva profund inechitabil (dar cât de reconfortant!) în felul în care se face o distribuție. Și mai există, apoi, admirabila incorectitudine politică a aplauzelor. Pentru că
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
anumit mimetism, cu proza occidentală (existențialistă). Influența existențialismului trebuie luată cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un T. Mazilu, în romanul referențial al deceniului 6, desfășurat în mediile artistice. Ironicul Sorescu este în acest roman mult mai realist, adică mai credibil. Nu mi se pare deloc surprinzătoare opțiunea pentru un roman al
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nea Ilie Dincu, eroul „Victoriei de la Oltina” al lui Paul Anghel... Nu i-am „fotografiat” profilul literar la lectura obligatorie, pentru că încă nu figura ca erou în tipologia și iconografia conformistă a „realismului socialist” promovat asiduu de culturnicii Dulea, Vitner, Novicov et comp. pe timpul instrucției mele școlare. Știu doar că un manual de literatură română de gimnaziu, de mai târziu, îl „procopsea” cu o tușă eminamente idilică - aplicată conform exigențelor modelului anilor
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
poate conduce decât „într-o odisee umană reală... cuprinsă de Marele Timp”. Dacă v-ați convins că „Big Bangul a inventat timpul” și că „Universul nu are Dumnnezeu, ci credința în veșnicie” și dacă nu v-ați schimbat „ecluziile cunoașterii conformiste”, puteți merge liniștiți în alte pagini pentru a învăța „Ce este Hristocrația”. Cu răbdare și mult tact, domnul Adrian Botez vă poate deranja, dar numai dacă nu sunteți de acord cu precizarea potrivit căreia, „un autenticHRISTOCRAT trebuie să elimine, din
MULŢUMIRI ŞI FELICITĂRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354921_a_356250]
-
trudă. Am citit multe volume de poezie în ultimii zece ani. Și am putut constata că, în ciuda bunăvoinței și prieteniei care au stat la baza lecturii mele, foarte multe nu-s câtuși de puțin vrednice a se numi poezie. Superficiale, conformiste, ușuratece, false, scrise la repezeală, publicate fără a fi atent revăzute și regândite, reprezintă o uriașă masă de rebuturi. Se cere muncă, răbdare, șlefuire, e treabă serioasă și nu poate fi „expediată” în tempo de hopa-Mitică. Așadar: atenție, nici o grabă
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
acceptând riscul de a nu fi citit uneori ( cum se întâmplă, din păcate, și pe aici! Ca un adevărat nonconformist, nu cred că este important să detaliez lucruri convenționale ( precum vârstă, studii, cărți publicate, etc ), acestea fiind, până la urmă, părțile conformiste ale vieții ( de care nu sunt foarte mândru! ), neavând nicio legătură cu partea creativă a personalității cuiva ( cu care se naște ). * M-a surprins adesea numărul mare de accesări și de voturi ale unor autori în dezacord flagrant cu valoarea
AUREL CONȚU de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340485_a_341814]