197 matches
-
ocurențe); d) verbul a simți preferă construcția cu propoziții completive (11 ocurențe) în detrimentul construcției gerunziale (8 ocurențe). 125 Se observă că, în tiparele cu verbe de percepție, se pot stabili următoarele tipuri de echivalențe semantice: (a) gerunziul poate substitui subordonate conjuncționale introduse prin că, exprimând un proces în desfășurare (Îl văd că vine → Îl văd venind); (b) gerunziul poate substitui subordonate conjuncționale introduse prin să, exprimând un proces ireal, fictiv (Nu-l văd să facă asta → Nu-l văd făcând asta
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în tiparele cu verbe de percepție, se pot stabili următoarele tipuri de echivalențe semantice: (a) gerunziul poate substitui subordonate conjuncționale introduse prin că, exprimând un proces în desfășurare (Îl văd că vine → Îl văd venind); (b) gerunziul poate substitui subordonate conjuncționale introduse prin să, exprimând un proces ireal, fictiv (Nu-l văd să facă asta → Nu-l văd făcând asta). 126 Pseudo-relativa reprezintă un tip special de determinare nominală, care focalizează nu procesul perceput, ci entitatea care participă la proces. Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
murit și dintre ei. (cf. GALR, II: 350) 1.3. Subiectul non-nominal Poziția subiectului este destul de permisivă, admițând diverși constituenți: (11) (a) nominal: Cărțile sunt pe masă., Ion este inginer. (b) propoziție relativă: Cine are carte, are parte. (c) propoziție conjuncțională: Îmi convine să plec mai târziu. (d) verb la o formă verbală nepersonală: A greși e omenesc. (e) grup prepozițional: După ora 9 e foarte bine. (f) propoziție redusă: Ion ministru la Finanțe ne mai lipsea acum. Primele patru tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai multe tipuri de contexte în care subiectul nu este lexicalizat: (i) subiectul este recuperat anaforic Acest tip de subiect este numit în GALR și în gramaticile tradiționale "subînțeles". Uneori, subînțelegerea subiectului este impusă obligatoriu sintactic. Astfel, subiectul unor propoziții conjuncționale sau verbe la o formă verbală nepersonală este controlat de un nominal anterior (subiect sau complement): (15) a. Ion începe / poate să meargă. b. Ion are de scris. c. Ion se apucă de repetat lecția. (ii) subiectul este recuperat din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
chiar și atunci când este postpus gerunziului (ca în Se aude apropiindu-se o mașină). 3.2. Grupurile prepoziționale Poziția subiectului poate fi ocupată de diverși constituenți non-canonici, care nu sunt nici nominale, nici forme verbale nepersonale, nici propoziții relative sau conjuncționale. Este vorba de grupuri prepoziționale, ca în (109), sau propoziții reduse, ca în (110)58. Trebuie spus că termenii non-canonici (grupuri prepoziționale, propoziții reduse) pot ocupa poziția de subiect când verbul are anumite caracteristice semantice, selecționale. În general, este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fi aceea că enunțurile sunt eliptice. Sintagmele nominale ajung în poziția de subiect prin elipsa unor verbe și a altor fragmente de propoziții. Verbul este la singular deoarece în structura fără elipsa acestor elemente, el era construit cu o propoziție conjuncțională subiectivă, deci avea forma de persoana a III-a, singular: (121) a. Trei mere îmi ajunge [să mănânc]. b. Două cafele e cam mult [să beau]. c. Cinci kilometri e foarte bine [să alergi]. d. Două exemplare e suficient [să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
are și o nuanță impersonală este ceea ce favorizează lipsa acordului. 4.2. Acordul operatorilor modali Verbele care funcționează ca operatori modali a fi, a părea, a rămâne, a trebui și a urma sunt impersonale atunci când sunt urmate de o propoziție conjuncțională (GCompl): (126) a. Era să cadă pachetele din camion. b. Părea că râd niște copii. c. Ar fi trebuit să plecăm eu și tu. d. A rămas să venim noi mâine. e. Urma ca liberalii să depună o moțiune de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Era să cadă pachetele din camion. b. Părea că râd niște copii. c. Ar fi trebuit să plecăm eu și tu. d. A rămas să venim noi mâine. e. Urma ca liberalii să depună o moțiune de cenzură. Subiectul propoziției conjuncționale poate fi avansat, impunând acordul operatorului de modalitate: (127) a. Pachetele erau să cadă din camion. b. Niște copii păreau că râd. c. ? Eu și tu am fi trebuit să ne înțelegem. d. Noi am rămas să venim mâine. e
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
85. În GALR (II: 210-211), se arată că în structuri de tipul celor din (13)b, fie se poate considera că relativa introdusă prin ceea ce este subiectivă, în virtutea topicii și a statutului de temă, fie relativa este predicativă, iar subordonata conjuncțională subiectivă, în virtutea faptului că informația de natură categorială se află în relativă, iar al doilea component al structurii copulative vehiculează informația de identificare. În favoarea celei de-a doua analize este și argumentul acordului copulativului cu al doilea component. Dacă unul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
devenit tătic.124 În ceea ce privește acordul în gen și în persoană, coordonarea prin elementele copulative menționate pune aceleași probleme de compunere a trăsăturilor și de ierarhie ca și structurile legate prin conjuncția copulativă și. 2.2.1. Ca și, precum și Locuțiunile conjuncționale ca și și precum și au un sens ușor comparativ. Ca și poate introduce și adjuncți circumstanțiali comparativi, care nu intră în relația de acord cu predicatul (indiferent de topică): (96) a. Ion, ca și Maria, nu a fost invitat la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
însă puțin ambiguu, mai clară este construcția în care acordul se face la plural. În ceea ce privește regulile de acord în gen, acestea sunt aceleași ca la coordonarea prin și. 3.9.2. Ca și, precum și, la fel ca și sunt locuțiuni conjuncționale cu un sens comparativ care pot fi folosite pentru coordonarea copulativă. În grupul nominal ele se folosesc mai ales în enumerări (în special precum și; ca și și la fel ca și sunt mai rare în GN): (258) Cumpăr o vază
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
259) a. *colegul ca și prietenul meu, Gheorghe b. ?colegul precum și prietenul meu, Gheorghe 3.9.3. Cu, și cu, împreună cu sunt prepoziții, respectiv locuțiuni prepoziționale care se pot folosi pentru coordonarea copulativă (glisând spre valoarea de conjuncție, respectiv locuțiuni conjuncționale). Realizările acordului sunt aceleași ca la coordonarea prin și. Nici aceste elemente nu admit interpretarea colectivă: (260) *colegul și cu prietenul meu, Gheorghe 3.9.4. Gruparea nu numai... ci / dar și..., la limita dintre copulativ și adversativ, admite coordonarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
III-a, singular, are un grad de politețe mai ridicat decât la persoana a II-a, plural, deoarece se evită referirea directă la persoană. Dacă subiectul este non-nominal, fiind reprezentat de o formă verbală nepersonală, o propoziție relativă, o propoziție conjuncțională, un grup prepozițional sau o propoziție redusă, verbul are o formă nemarcată, de persoana a III-a singular. La finalul capitolului despre acordul predicatului cu subiectul, sunt discutate contextele în care verbul la diateza reflexiv-pasivă nu este acordat cu nominalul-subiect
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
texte argumentative cu funcționalități diferite, auxiliarul de studiu britanic informează elevii asupra importanței și utilității stăpânirii tehnicilor de argumentare, aspect inexistent în demersul propus de cealaltă lucrare analizată. Autoarele auxiliarului românesc subliniază, pe parcursul textului, verbele de opinie și conjuncțiile/locuțiunile conjuncționale de tip argumentativ și concluziv, indicând după fiecare paragraf etapele construirii discursului ,, [premisa], [ipoteza], [prima argumentare], [a doua argumentare], [concluzia]” (2008: 28-29). În auxiliarul britanic, mijloacele lingvistice menționate sunt diverse și se atrage atenția elevilor asupra funcționalității lor, prin explicații
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Simona-Maria DORNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93136]
-
proba orală și scrisă, D. Apetrei, E. Stoleriu, 2008 Revise GCSE, Complete Study & Revision Guide, English and English Literature, S. Croft, 2007 text argumentativ premisa/ipoteza argument pro/contra concluzie instrument lingvistic verb de opinie adverbe/locuțiuni adverbiale conjuncții/locuțiuni conjuncționale argument formal informal topic brainstorm evidence opening paragraph conclusion statement of fact vs. opinion counter-argument factual information rhetorical question anecdote emotive language repetition exaggeration humour layout 27 audience purpose Comentarii: Comparând metalimbajul utilizat de cele două lucrări, putem observa existența
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Simona-Maria DORNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93136]
-
nu care cumva să vină! Până la o analiză exhaustivă a distribuției și interpretării structurii să... să (modelată parțial după analiza lui ca... să propusă de Stan 2007), vom reține ideea că structurile cu dublarea complementizatorului / recomplementare sunt tipice pentru elementele conjuncționale / complementizatori, ceea ce indică încadrarea lui să în această clasă. Din faptele prezentate până în acest punct, rezultă că să are o natură conjuncțională, fiind un complementizator. Ipoteza de scindare a complementizatorului propusă de Rizzi (1997) permite complementizatorilor să fie generați în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să propusă de Stan 2007), vom reține ideea că structurile cu dublarea complementizatorului / recomplementare sunt tipice pentru elementele conjuncționale / complementizatori, ceea ce indică încadrarea lui să în această clasă. Din faptele prezentate până în acest punct, rezultă că să are o natură conjuncțională, fiind un complementizator. Ipoteza de scindare a complementizatorului propusă de Rizzi (1997) permite complementizatorilor să fie generați în două poziții, FIN0 (poziție joasă) și FORCE 0 (poziție înaltă). Structurile cu dublarea complementizatorului / recomplementare sunt un prim argument pentru generarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Această predicție este confirmată statistic (v. §3.2.2.2.2 infra) și a fost formulată ca observație în studii anterioare (Stan 2013; Dragomirescu 2014; Zafiu 2014, 2016). O predicție mai subtilă este că inversiunea este mai frecventă în subordonatele conjuncționale, mai ales în cele selectate de verba dicendi, întrucât acestea marchează un grad de forță asertivă mai mare decât alte tipuri de subordonate (relative și circumstanțiale) (v. și Ledgeway 2008: 459 pentru o observație asemănătoare asupra napolitanei vechi). Această predicție
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de unii autori (v. Zafiu 2014 cu referire la inversiunea în propoziții condiționale) este confirmată de excerptarea preliminară a materialului, însă va trebui verificată statistic mai riguros într-o cercetare viitoare. Așadar, inversiunea este cel mai frecvent atestată în propoziții conjuncționale (completive sau circumstanțiale) (pentru relația dintre inversiune și complementizatorul să subjonctival, v. §3.2.2.1.3 supra): (111) a. Adecă eu, ierei popa Anghel, făcut-am aceasta a mea scrisoare ca să fie de mare credință la mâna nepotu-miu Anghel
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
un raport circumstanțial temporal de simultaneitate: „Are să fie tare mulțumit când are să știe că are aici un om de încredere...” (Cezar Petrescu) Cele două valori, adesea ușor confundabile, se diferențiază, fie din perspectiva înțelesului lexical al verbelor, fie prin elementele conjuncționale cu care se realizează raportul de subordonare. Adverbul când poate preceda la fel de bine o propoziție în care viitorul verbului-predicat exprimă anterioritatea sau simultaneitatea. Locuțiunea conjuncțională după ce, precede numai subordonate de anterioritate; viitorul verbului-predicat se va afla în mod absolut într-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adesea ușor confundabile, se diferențiază, fie din perspectiva înțelesului lexical al verbelor, fie prin elementele conjuncționale cu care se realizează raportul de subordonare. Adverbul când poate preceda la fel de bine o propoziție în care viitorul verbului-predicat exprimă anterioritatea sau simultaneitatea. Locuțiunea conjuncțională după ce, precede numai subordonate de anterioritate; viitorul verbului-predicat se va afla în mod absolut într-un raport de anterioritate cu timpul altui verb: „Vin să te caut după ce vei termina examenul.” Locuțiunea conjuncțională de câte ori, pe de altă parte, precede numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viitorul verbului-predicat exprimă anterioritatea sau simultaneitatea. Locuțiunea conjuncțională după ce, precede numai subordonate de anterioritate; viitorul verbului-predicat se va afla în mod absolut într-un raport de anterioritate cu timpul altui verb: „Vin să te caut după ce vei termina examenul.” Locuțiunea conjuncțională de câte ori, pe de altă parte, precede numai propoziții circumstanțiale de timp aflate în raport de simultaneitate cu regenta; viitorul verbelor-predicat al acestor propoziții se va afla, în mod absolut, într-un raport de simultaneitate: „Să te duci la el de câte ori
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în raport de simultaneitate cu regenta; viitorul verbelor-predicat al acestor propoziții se va afla, în mod absolut, într-un raport de simultaneitate: „Să te duci la el de câte ori are să te cheme.” În plus, când subordonata este introdusă prin această locuțiune conjuncțională, valoarea de simultaneitate a viitorului este însoțită și de o nouă notă aspectuală; acțiunea verbală are caracter iterativ: „Așa să răspunzi de câte ori are să te întrebe cineva.” (Cezar Petrescu) • de posterioritate; în relație cu un timp trecut. Acțiunea, încheiată deja în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins;” (M. Eminescu) dar și de prezent, ca predicat al unor circumstanțiale modale ipotetice; este precedat totdeauna de una din locuțiunile conjuncționale, ca și cum, ca și când, de parcă: „Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost...” (M. Eminescu) Optativultc " Optativul" Subiectul vorbitor este direct interesat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]