278 matches
-
beneficiar al conjurației, dar prințul de Condé neagă, iar cuvântul persoanelor de rând nu conta în fața cuvântului unui prinț de sânge. Lăsat liber la curte, prințul de Condé fuge în sud-vestul țării, la fratele său Antoine. Explozia de violență a conjurației de la Amboise, nu face decât să confirme opinia curții cum că persecutarea protestanților nu face decât să agraveze criza religioasă. La sfatul Caterinei de' Medici și a consilierilor moderați, guvernul încearcă să slăbească tensiunile printr-o politică de înțelegere. Mai
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
un mesaj codificat atașat de piciorul unui porumbel. Prin intermediul acestuia, ei descoperă un complot pentru eliberarea Ungariei de sub jugul austriac și, cu ajutorul bancherului Silas Toronthal, îi predau pe conspiratori pe mâinile poliției, intrând astfel în posesia unei recompense grase. Conducătorii conjurației, bogatul conte Mathias Sandorf, Ștefan Báthory (aparținând celebrei familii Bathory) și Ladislau Zathmar, sunt judecați și condamnați la moarte. Cei trei încearcă să evadeze din închisoare folosind firul unui paratrăznet, dr Zathmar este prins. Sandorf și Bathory găsesc adăpost în
Mathias Sandorf () [Corola-website/Science/321313_a_322642]
-
dacă instalezi copilul pe un soclu al inocenței. Dar pot fi ei, copiii, atât de inocenți de la natură și atât de implicați în viața părinților?"' Da, părinții sânt cele două zeități protectoare, și le pot determina destinul mai mult decât conjurația astrelor când se nasc." "Da, dar uneori vinovăția părinților potențează puternice personalități, care altfel ar fi rămas șterse. Fetița ta nu pare un copil slab..." Nu pare! Dar cine poate să știe? Compensația unei personalități de mică anvergură e fericirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în 1983, la Constanța, Sebastian Stan este cunoscut pentru rolurile Prince Jack Benjamin din producția de televiziune "Kings" și Carter Baizen din serialul TV "Gossip Girl". A mai avut apariții în filme precum "Uși roșii/ Red Doors", "Arhitectul/ The Architect", "Conjurația tăcerii/ The Covenant", "Educația lui Charlie Banks/ The Education of Charlie Banks", "Rachel se mărită/ Rachel Getting Married", "Teleportați în adolescență/ Hot Tub Time Machine". Actorul a putut fi văzut recent pe marile ecrane în drama "Lebăda neagră/ Black Swan
Actorul de origine română Sebastian Stan s-a despărţit de iubita lui, Dianna Agron () [Corola-journal/Journalistic/67883_a_69208]
-
politică pe termen lung. El n-a ieșit complet dn logica de tip "front", care i-a asigurat, ce e drept, succesul de-a lungul vremii. După momentul 19 mai, așteptările electoratului sunt, însă, cu totul altele. Tocmai alianțele și conjurațiile par să suscite neîncrederea electoratului. Liberalii comit, din acest punct de vedere, o imensă greșeală, prin încercarea de a aduce spre sine formațiuni și grupuri cu care nu are, evident, nimic în comun. Ce-ar putea adăuga partidului, ca vizibilitate
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
de Bello Civili". În lucrarea sa "Commentarii de Bello Gallico" el prezintă detailat societatea, organizarea și religia galilor. Gaius Sallustius Crispus (86-34 î. e.n.), care a fost partizan al lui Caesar și numit guvernator al Africii, a scris opere importante, precum: "Conjurația lui Catilina," "Portretul lui Catilina" și "Războiul lui Iugurtha". Titus Livius (59 î. e.n.-17 e.n.) a pus accent pe oratorie și a fost admirator al republicii și al valorilor republicane, partizan al lui Augustus.În opera sa principală, "Ab urbe
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și arme și, bănuiesc, chiar și cărți [...] Care să fie istorica îngrijorare care a determinat această decizie? [...] Să se fi împiedicat vreun oficial al orașului, în drum către sauna de la N.O. Athletic Club, de vreun neguțător ambulant care vindea Conjurația imbecililor? Să fi hotărît Departamentul Sănătății că volumele sînt neigienice? Să fi decis Comisia pentru Vieux Carré că nu este istoricește autentic să oferi băștinașilor materiale de citit?" Nu știm nici noi. Dar observăm că prostia e uneori la fel de mare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
I venise să locuiască această casă, cu toată familia sa, la finele anului 1880. lată cum un diplomat, acreditat atunci la Curtea Rusiei, descrie moartea acestui împărat al Rusiei, după un memoriu asupra revoluțiunii rusești de la 12/24 mai 1801: "Conjurații, în seara zilei de la 11/23 martie, erau la masă la unul din șefii lor și cu această ocazie n-au cruțat vinurile tari, spre a îmbărbăta pe unii dintre ei. Apoi toți s-au adunat la generalul Talysin unde
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
încărcate. În momentul când mulțimea conjuraților se arunca asupra lui se auzi zgomot la ușă. Era un ofițer care, urmat de un detașament, venea să primească ordine de la Benningsen, care-i zise să păzească și să apere intrarea. În timpul acesta conjurații, îndrăznind a pune mînile lor sacrilege pe persoana suveranului lor, trântiseră pe Paul la pământ. Ieșvel, tătar de origine, a fost cel dîntîi care a ridicat brațul regicid asupra împăratului. Paul, în urma unei rezistențe destul de viguroase, fu în fine învins
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu bun-simț care cunoaște lumea, mai ales cea din țara noastră, incidentul lui Wiest este un motiv de indignare, dar nicidecum de mirat. Wiest trebuia s-aibă soarta mai tutulor oamenilor de talent, trebuia să cază și el victima acelei conjurații eterne a nulităților invidioase, a nerozilor răi, a neputincioșilor de minte, a capetelor inepte, ce prigonește fără omenie, fără milă și fără rușine pe omul care se distinge prin merit propriu și a cărui existența, le stă ca un ghimpe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de minte, a capetelor inepte, ce prigonește fără omenie, fără milă și fără rușine pe omul care se distinge prin merit propriu și a cărui existența, le stă ca un ghimpe în sufletul lor sec și netrebnic. În toată lumea civilizată conjurația aceasta, convinsă de nimicnicia sa, își urmărește țintele mai cu sfială, mai pe dedesubt și mai de la întunerec; urzirile ei sânt mai totdeuna neutralizate prin împrejurarea că publicul imparțial, luminat sau cel puțin plin de respectul autorității este totdeuna un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
1883. Între aceste argumente, multe îi sunt furnizate de doua studii: Misterul morții lui Eminescu, de Ovidiu Vuia și A doua viață a lui Eminescu, de N. Georgescu. Mintea lui Eminescu n-a apus după 1883. A fost victima unei conjurații oculte. A intrat în coliziune publicistul, cu acuzații dintre cele mai grave, după cum am văzut mai sus. Punctul nevralgic al gazetăriei sale a fost linia națională a acesteia, care se întemeiază, de fapt, pe doctrina națională modernă. Sunt numeroase dovezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avându-i în vedere pe criticii epocii și după ei pe toți ceilalți, sau aproape toți și n-au recurs la o considerare critică a izvoarelor?" Pentru că, în dedesubturile cazului Eminescu se descifrează, din ce în ce mai deslușit, crede domnia sa, o cabală, o conjurație, în care s-au implicat forțe politice de un nivel superior, slujite cu abilitate de un diagnostic medical greșit, sau intenționat greșit și el. În primul rând criticul atacă șablonul conform căruia "Eminescu s-a coborât atât de jos ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
incitat și original ca abordare a aceleiași probleme, a asasinatului moral și civic al lui Eminescu în timp, în timpul nostru mai ales, este cel de al doilea studiu, intitulat semnificativ Resurecția "Galaxiei Grama", unde Theodor Codreanu pune pe tapet întreaga conjurație de azi a denigrării poetului național, în conjunctura realităților actuale prelungind, de fapt, demersurile sistematice în acest sens, de-a lungul vremii când se atentează fără scrupule la ființa națională a poporului român, atacându-se, firește, portdrapelul acestuia în epoca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Maiorescu. Ciudățeniile destinului (sau ciudate aranjamente, după opinia istoricului) fac ca această exilare a poetului din cetate să fie explicată de către unii din contemporanii acestuia, implicați, printr-o nobilă dorință de salvare, în ceea ce s-ar putea numi o adevărată conjurație în care poetul însuși este implicat. Theodor Codreanu nu pare a crede prea mult în această variantă și acordă evenimentelor (și) o semnificație de altă natură, oricum, o semnificație mai mare decât li s-a acordat până acum. Iar din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cezar Ivănescu un scriitor profund incomod. El vorbește de "o acțiune subterană întru decapitarea literaturii române prin varii mijloace între care și cele vizând moartea lui Labiș și Marin Preda". Theodor Codreanu evidențiază în cartea despre Marin Preda, tocmai această "conjurație" pe care o nominalizează fără nici un fel de menajamente. În privința cărții ce tratează personalitatea și sfârșitul tragic ale lui Nicolae Labiș, eseistul abordează pe larg, polemic și agresiv, tocmai chestiunea receptării azi a valorilor perioadei de dinainte de '89, făcând o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și va atinge cota maximă cu studiul din 1889. Acest fapt îl îndreptățește pe Theodor Codreanu să afirme adevărul că mitul eminescian este cea mai durabilă operă a lui Maiorescu. Uimitor e că tot mentorul junimist este principalul executor al conjurației anti-Eminescu, declanșată de o "gașcă feroce", cum formulează exegetul, în frunte cu P.P. Carp care, din motive politice, ceruse ca Eminescu să fie potolit! Oscilând între credință (pentru poet) și tăgadă (față de gazetarul indezirabil), Maiorescu dirijează din umbră, diabolic, această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vremea lui Eminescu), ale lui Theodor Codreanu (mă refer aici inclusiv la Dubla sacrificare a lui Eminescu), ale lui Ovidiu Vuia ( Misterul morții lui Eminescu și Despre boala și moartea lui Eminescu. Studiu patografic) și al lui Călin L. Cernăianu (Conjurația anti-Eminescu) răstoarnă definitiv prezentările cvasi-romanțate de dinainte de '89 și restabilesc adevărul prin accesul la consultarea tuturor surselor (documente, scrisori, mărturii, manuscrise, amintiri etc.); coroborate, datele au scos la iveală falia adâncă dintre informațiile "oficiale" de altădată, lăsate să se scurgă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
documentar credibil", dincolo de limita plauzibilului, rod al unei hermeneutici exaltate pe care o cultivă "justițiarii"? Se știe, tenebroasa zi de 28 iunie 1883 a făcut să curgă multă cerneală, analiștii ultimului val (printre ei, cărturari de calibru) pledând pentru o conjurație anti-Eminescu. Chiar poetul era obsedat de astfel de "cabale", considerându-se un om abandonat Eminescu, reamintim, îi va spune lui Petre Missir, în 1884, că el este "ein aufgegebener Mensch" / "un om abandonat". Theodor Codreanu, e drept, folosește sintagma "om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost doctorul Șuțu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet". Trebuie adăugată și părerea potrivit căreia dr. Șuțu n-ar fi cunoscut efectele intoxicației cu mercur, ceea ce, în definitiv, nu reprezintă o scuză. (Vezi și Conjurația anti-Eminescu, de Călin L. Cernăianu, unde se fac nu puține referiri pe care Th. Codreanu nu le pierde din vedere.) Și totuși rămâne mereu o întrebare esențială: de ce a înnebunit Eminescu, interogație vizată și de Theodor Codreanu, numai că răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un „fiu blestemat”. Dante merse până la ea și o strânse de un braț. - Ești sigură? Așa au zis? Ea se eliberă din strânsoare, zbughind-o prin portic. Rămas singur, priorul Începu să reflecteze furibund. Așadar, Acquasparta era la curent cu conjurația de restaurare a dinastiei imperiale. Dar știa el oare și numele fiului blestemat? Poate că nu, având În vedere că se aștepta la o mărturisire din partea lui: părea Încredințat că Dante cunoștea secretul. Oare În mintea lui existau deja toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două tăieturi sângerânde sub baza gâtului. Îi făcu repede semnul crucii, după care Îi Închise ochii. Așadar, și el făcea parte din conjurație, deși puterile Îi erau pe sfârșite. Ori poate că fusese implicat În ciocnire din Întâmplare? Fără să se gândească la riscuri, Înaintă, Îndreptându-se către portalul larg deschis. Când Îl văzură, câțiva oameni se repeziră spre el, cu spadele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avea să Înfrângă ultima rezistență și să treacă la jaf, era doar o chestiune de timp să ajungă la sarcofage. Iar șeful gărzilor văzuse mașinăria, chiar dacă Îmbucățită, și ar fi putut-o recunoaște, denunțându-l ca fiind În complicitate cu conjurații. Ar fi fost ca și când și-ar fi oferit el Însuși dușmanilor capul, pe o tipsie de argint. Mașinăria trebuia să dispară. În prag se opri, ținându-l pe Cecco În urma lui. Înăuntru părea să nu fie nimeni, strigătele și zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe punctul de a se revărsa. Și nu auzea pașii nimănui. Pentru că aceea era cetatea lui Dis, unde diavolii păzesc porțile. Arrigo Îl ucisese pe omul pe care Îl credea tatăl său chiar cu acea cupă. Dar cum făcuse? După conjurația baronilor, Frederic devenise nespus de bănuitor și mâncarea sa trecea pe la degustătorii sarazini. Și chiar dacă otrava ar fi fost diluată, așa Încât să acționeze cu Întârziere, alți oameni ar fi trebuit să moară odată cu el. În cazul acesta, zvonul s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceste victime, erau exclusiv de sex masculin! Să fie mâna sataniștilor? comentase intrigat agentul Mânecuță, care citea foarte mult și amestecat, în timpul liber, în special romane de doi lei și reviste ieftine, buchisite și traduse pe genunchi, despre ocultism și conjurații și care dobândise o adevărată marotă pentru practicile și metodele criminale cu iz ritual. N-aș prea crede! Mai degrabă, s-au îmbătat și s-au tăiat țiganii, cu cuțitele, conchisese înțelept nenea Sandu, după ce răspunsese apelului telefonic de la dispecerat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]