89 matches
-
afișîndu-se foarte pe față cu niște femei cari nu erau de talia ei nici ca frumuseță, nici ca inteligență. De când rezoluțiunea, de-a se scăpa de Petru III intrase în creierii unor generali și ai unor boieri ruși nici unul din conjurați nu se gândea la tânărul fiu al prințului domnitor, marele duce Paul, chemat la tron prin ordinea de succesiune; ei îndată se gândiră la împărăteasa și aceasta a fost o idee foarte naturală în urma fericitei domnii a Elisabetei. În fine
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Capitoliului. În timpul acesta Pahlen luase dispozițiuni spre a se apropia de palat din partea "Perspectivei ". El trimise acolo câteva detașamente de călărime cari se uniră cu batalionul gardei Preobrajenskoi. Dânsul însă nu veni la palat decât după ce se determinase totul. Ceilalți conjurați îl acuzară apoi că a întîrziat dinadins spre a profita de momentul când ar reuși afacerea, iar, dacă n-ar izbuti, să poată juca în fața lui Paul rolul mântuitorului. Palatul era păzit în acea zi de un batalion din garda
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
intrarea în iatac, chiar pe pragul ușei, dormea husarul camerii imperiale. Acest credincios servitor încercă să opună oarecare rezistență. Trebui să cedeze forței și, după ce primise câteva lovituri, fugi să cheme ajutor. Un ofițer de ordonanță a împăratului călăuzea pe conjurați și intră cu ei în dormitor. Prințul Zubof și generalul Benningsen erau în mare uniformă, cu pălăria în cap și cu spada în mână. Ei se apropiară de patul împăratului și-i ziseră: "Sire, sînteți arestat! " Împăratul se sculă și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îi întrebă ce voiesc de la dânsul. Ei repetară aceleași cuvinte, declarîndu-i că trebuie să abdice [de] la coroană și apoi să fie liniștit. Prințul Zubov și ofițerul de {EminescuOpXII 121} ordonanță se îndreptară atunci spre poartă ca să cheme pe ceilalți conjurați, și astfel Benningsen, pentru câteva minute, se afla singur lângă împăratul, care tăcea, aci roșind, aci îngălbenind de furie: "Sire, [î ]i zise el, o să vă ucidă: cată să vă resignați a subscrie un act de abdicare... " In acest moment
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și căzu. Benningsen [î ]i strigă încă o dată: "Sire nu vă încercați a rezista că vă pierdeți viața!... Dar împăratul, sculîndu-se, se îndreptă spre o masă unde erau totdauna la dispozițiunea sa mai multe pistoale încărcate. În momentul când mulțimea conjuraților se arunca asupra lui se auzi zgomot la ușă. Era un ofițer care, urmat de un detașament, venea să primească ordine de la Benningsen, care-i zise să păzească și să apere intrarea. În timpul acesta conjurații, îndrăznind a pune mînile lor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru a determina soarta României. [1 aprilie 1881] MOARTEA LUI ALEXANDRU I Alexandru I s-a urcat pe tron în urma unei crime, a cărei pregătire o cunoscuse desigur, dar ale cărei consecințe este probabil că nu le prevăzuse. In aparență, conjurații nu plecaseră decât numai să impună lui Paul I o abdicare forțată și pentru acest caz ei se asiguraseră de complicitatea morală efectivă a lui Alexandru. Acest suvenir lugubru apăsă asupra vieții și a finitului noului împărat, căci cetim în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rearanjarea calendarului roman. Acesta fixă anul la 365 zile iar din patru în patru ani a adăugat o zi, anul devenind "bisextil" (așa cum se cunoaște în "vechiul stil"). Cînd Cezar se ducea către senat, unde a fost răpus de pumnalele conjuraților, acesta nu a ținut seamă de semnele rele, deoarece purta la gât un horoscop prezicător de glorie. La nașterea lui Octavian, nepotul lui Cezar, un senator i-a întocmit tema natală, încredințîndu-l că va moșteni tronul. Ajuns împărat, August și-
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
să-i fie exclusă imixtiunea în afacerile publice. Totuși, nici în această situație echitabilă, cât de cât tolerantă clanul nu putea fi împăcat cu adoratorii planetari. Ei doreau detronara lui Constanțiu și reintroducerea pe față a păgânismului. Criza ia proporții; conjurații devin atât de mulți încît armata alcătuită din grupuri de popoare și secte, îl proclamă ca împărat pe cel mai cult, mai fanatic și mai îmbibat de elenism dintre ei, pe Julian Apostatul, cel care a fost creștin și care
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
fost trimis peste Prut. Ca și în cazul mișcării lui Ioniță Popovici, și în acest caz nu s-a făcut nici un fel de publicitate. însă, în comparație cu mișcarea lui Popovici, în cazul de față nu au fost luate măsuri coercitive împotriva conjuraților, având în vedere că proiectul lor nu a depășit stadiul intențional. Promptitudinea cu care Mihail Sturdza a informat curtea protectoare în legătură cu conjurația, i-a consolidat acestuia imaginea, înlăturând bănuielile cu privire la amestecul său în mișcarea politică a lui Ion Câmpineanu. într-
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
vânt rece. Ora 10 dimineața Brătianu la mine, s-a întors de la Pitești. Este de asemenea adânc mișcat de moartea împăratului Alexandru. Ora 11 Boerescu, știri din Petersburg, conform cărora conjurația țintește departe, că s-a constituit o societate a conjuraților, care ar vrea să înlăture toți suveranii (?). După-amiaza pozat Healy. Orele 3-4 promenadă, cald și vântos. Ora 4½ Cernat și Candiano la mine, care pleacă în seara aceasta la Petersburg, cu încă trei subofițeri care au Crucea Sf. Gheorghe. Orele
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
s? devin? �auxiliari ai ac?iunii�, sociologii aspir? s? se rup? de tradi?ia sintetic? ?i istoric? a predecesorilor lor ?i s? se demarce de demersurile filosofilor de care tocmai se separaser? academic. Nici durkheimismul, ce reprezenta un trecut de conjurat, nici materialismul istoric care-i atr?gea intelectual, dar pe care-l respingeau politic [68], nu puteau s? le fie dec�ț surse de inspiră?ie, nu adev?rate cadre teoretice ?i conceptuale. S?-l uit?m pe Durkheim! Totu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
strigătul „Fiume sau moarte!”. La scurt timp, pe 8 septembrie se contura proiectul unor tinerilor ofițeri privind marșul asupra orașului Fiume, ocuparea și anexarea lui la Italia. Gabriele D’Annunzio a acceptat să preia conducerea expediției. Timp de trei zile, conjurații au pregătit acțiunea, în timp ce autoritățile militare au închis ochii. Pe 12 septembrie, D’Annunzio sosea la Ronchi îmbrăcat în uniformă de locotenent-colonel al lăncierilor din Novara, iar la scurt timp avea să intre în Fiume în forță. D’Annunzio a
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
încât să pară isprava unui tâlhar : Mi-era prea silă de mine și de puritatea ei murdărită. De altfel, tot timpul am știut că se va sinucide (IV, p. 62). Când fiul lui Tarquinius își face apariția pe neașteptate în mijlocul conjuraților din casa fraților Vitellii, Aquileus se arată stupefiat de îndrăzneala lui de a mai păși în Roma unde este detestat de toți : Ești nebun ! (VI, p. 88). Reacția determină remarcile ironice ale celui în cauză, idolul celorlalți încă din copilărie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
idolul celorlalți încă din copilărie : Puțin nebun am fost întotdeauna. Însă cu rost. De fapt, vă este frică pentru voi sau pentru mine ? [...] Primejdia mi-a făcut totdeauna foame (VI, p. 88). În final, Sextus reapare la execuția publică a conjuraților spre a-și încheia socotelile personale și își înfige pumnalul în pieptul lui Brutus. Ultimele cuvinte ale maleficului și temerarului personaj reprezintă o ultimă sfidare adresată lumii înainte de a fi la rândul lui ucis : Collatinus, să știi că Lucreției i-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Tarquinius Superbus de către forțele coalizate în jurul lui Lucius Iunius Brutus. Fostul suveran nu apare însă pe scenă, accentul căzând asupra tentativei eșuate de restaurare a regimului monarhic, la care participă doi fii ai lui Brutus, și a execuției publice a conjuraților decisă de consulul în exercițiu, intransigent cu propriii urmași. Autorul pornește de la două surse antice menționate în treacăt pe parcursul piesei, fără trimiteri exacte : primele două cărți din istoria lui Titus Livius și, mai ales, secvența consacrată lui Publius Valerius Publicola
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din Viețile paralele : întărirea jurământului de fidelitate față de rege printr-un sacrificiu uman și libații cu sângele victimei (IV), ezitările lui Vindicius de a-și trăda stăpânii, după ce a fost martor întâmplător la întrunirea regaliștilor (IV), capturarea în stradă a conjuraților cu haine înfășurate în jurul gâtu lui (V), îndemnul imperativ adresat de Brutus băieților lui să-și explice conduita înainte de a fi condamnați (VI), decizia consulului, care a dictat singur executarea propriilor fii, de a lăsa soarta celorlalți complotiști la latitudinea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o poate atinge (I, p. 25). Ulterior, când Aquillius caută o victimă spre a întări cu sânge legământul de credință față de regele alungat, el înlătură din cale o nălucă lipsită de viață (II, p. 51). Clienții înarmați porniți în urmărirea conjuraților refuză să-l atingă pe acest Nimeni în togă roșie (II, p. 58) ; regalistul Vitellius respinge și el o siluetă care pătează imaginea viitorului, sărmană umbră (III, p. 68). Însăși condiția umană a lui Petronius este pusă de câteva ori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chinul indeciziei, observă analogia dintre propria recomandare și oracolele obscure : încep să cred că aș fi Pythia de la Delphi... (II, p. 57). Într-un caz, comentariile lui Petronius capătă însă o dezvoltare amplă și sugerează o opțiune tranșantă. După prinderea conjuraților, când urmează să fie decisă soarta trădătorilor republicii, trimisul anacronic al autorului își exprimă punctul de vedere într-un lung monolog : cei care au uneltit împotriva noului regim ar trebui să se salveze prin curajul de a înfrunta exilul. Potrivit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei și o pornire ciudată Îl făcu să hotărască În grabă: va porni spre Apus. Va căuta lacul acela mare, În conjurat de munții albaștri și va intra Într-o lume nouă și Într-o viață nouă. * * * Era atât de Întuneric În pădure, Încât nu-ți puteai da seama când era noapte și când era zi. După cum i se părea, călătorea așa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scaunul. Simeon Își aminti ceea ce nu era un secret pentru nimeni: Între Curtea Imperială și familia Zähringer, dușmănia nu Încetase să crească. Auzise aceasta de mai multe ori la Curtea episcopului din Konstanz. La fel și acum, când cei doi conjurați vorbiseră cu voce tare, fără să-l bage În seamă: — Blestemații de frați! Ei și tot neamul lor! Generație după generație, fac orice pentru a urca pe tron. știe aceasta și Împăratul și nu dorește nimic mai fierbinte decât să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
securi, țepușe, fiecare cu ce apucase. Johannes Îi adunase În graba mare și-i conducea acum ca un cumplit zeu al răzbunării. Alături călărea Ludovic din Ottmarsheim, cu oamenii săi. Gloata furioasă mătură totul În calea ei. Luați prin surprindere, conjurații se retraseră, apoi Încercară Încă o dată să atace. Dar Împotriva mulțimii dezlănțuite nu era nimic de făcut. În puțină vreme apărătorii conacului fură făcuți una cu pământul. Bătălia lor era pierdută. Conrad cercetă cu oamenii săi toată curtea presărată cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor. Dar În afară de el și de părintele Bernhard, nici unul din cei care fu seseră odinioară de față nu mai era În viață... Cu puțin timp Înainte ca Bertold să fie condus la groapă, avu loc În piața din Freiburg execuția conjuraților. Întunecat și cu fața Împietrită, Conrad urmări scena de groază fără să scoată un cuvânt. Spre uimirea trădătorilor, alături de el se afla Giancarlo Spada, „prietenul“ lor de odinioară, pe care Îl cunoscuseră la Curtea imperială. Cavalerul nesăbuit, gata de toate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din depozitele rusești care au fost puse la dispoziția armatelor ce luptau împotriva revoluționarilor din Sudul Rusiei. Mizând pe protecția Guvernului român, generalii țariști scoși în afara legii de către guvernul sovietic - de exemplu Scerbacev - au organizat, împreună cu reprezentanții partidelor monarhiste rusești conjurații îndreptate împotriva puterii sovietelor. România a impus în Basarabia procesele administrative și întreg sistemul de exploatare și jaf care provocaseră în 1907 revolta generală a țăranilor din această țară. În intenția de a-și păstra în Basarabia autoritatea pe care
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
reacțiunii“, severitatea represiunii, solitudinea insurgen ților sunt factorii care explică, încă de la finele secolului al XVIIIlea, fizionomia particulară care va marca sensibilitatea revoluționară. Conspirația lui Babeuf este retorta în care se topesc elementele originare ale pasiunii moderne. Radicalismul egalitar al conjuraților duce mai departe ambiția adamică a lui 1789, epurată, acum, de orice compromis cu moderația burgheză sau scrupulele constituționale. Mitul babeuvist este cu atât mai important cu cât el este asumat de mai toate mișcările de stânga ce populează secolul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
când va auzi semnalul cornului de vânătoare dat lui de Silva. De Silva și Ernani se alătură Ligii conspiratorilor care, în numele libertății, urmăresc să-l ucidă pe rege la Aachen, unde Marii Electori se pregătesc să aleagă pe noul împărat. Conjurații se întâlnesc la mormântul lui Carol cel Mare. Aici vine regele să-i surprindă. Gândurile lui se îndreaptă spre uriașa personalitate a înaintașului său ilustru și măreția propriei sale misiuni i se revelează brusc: se va schimba, va fi el
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]