70 matches
-
perindă ca și în secolul precedent. Între anii 1712-1720 satul aparține fiscului imperial, din 1720 intră în posesia contelui Bánfi, la 1776 din nou în domeniul cameral, iar la 1785 este proprietatea familiei Batthyány. Pentru acest secol deținem informații din conscrierile comitatense din anii 1712, , 1713, 1720, 1723, 1746, 1753, 1770, 1776, 1779 . Cu reținerile enumerate anterior privind corectitudinea conscrierilor, se poate aproxima numărul locuitorilor înmulțind cu 5, indice stabilit pentru secolul al XVIII-lea: Numărul scăzut al locuitorilor de la începutul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Bánfi, la 1776 din nou în domeniul cameral, iar la 1785 este proprietatea familiei Batthyány. Pentru acest secol deținem informații din conscrierile comitatense din anii 1712, , 1713, 1720, 1723, 1746, 1753, 1770, 1776, 1779 . Cu reținerile enumerate anterior privind corectitudinea conscrierilor, se poate aproxima numărul locuitorilor înmulțind cu 5, indice stabilit pentru secolul al XVIII-lea: Numărul scăzut al locuitorilor de la începutul secolului se pare că s-ar datora, în tot comitatul, mișcării antihabsburgice dintre anii 1703-1711. În unele părți locuitorii
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
s-ar datora, în tot comitatul, mișcării antihabsburgice dintre anii 1703-1711. În unele părți locuitorii au fost determinați să se refugieze în Transilvania sau în locuri greu accesibile. Altă cauză ar fi epidemia de holeră din anii 1714-1719. De asemenea, conscrierile din 1715 și 1720 sânt considerate, în cercetarea de specialitate, ca fiind îndoielnice.. Se observă însă o curbă demografică ascendentă, mai ales începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, populația ajungând să se dubleze, sau chiar mai
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
se dubleze, sau chiar mai mult după 1780. Cauzele de ordin general ar fi sporul natural și o perioadă de stabilitate politică, socială și economică în comitat. Se constată o diminuare a obligațiilor iobăgești în deceniile 6-7, așa cum reiese din conscrierea din 1770: locuitorii satului Bălnaca nu plăteau dijmă, aveau dreptul la pescuit și să-și ducă porcii în pădure, aveau o moară proprie, în schimb trebuiau să facă lemne pentru construcții și foc. S-ar fi putut ca aceste avantaje
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
animalele sau 2080 zile de muncă cu palmele, deci fiecare iobag presta 13 zile pe an cu animalele sau 26 de zile pe an cu palmele. Nona o dădeau din cereale: grâu, ovăz, porumb și din animale: miei, iezi, stupi. Conscrierea din 1779 atestă o serie de ocupații în funcție de care se stabilesc taxele din crâșmărit, morărit, lemnărit, ghindărit, meșteșuguri. Domeniul nu avea în folosință teren arabil sau vie în hotarul satului, doar un fânaț care producea 24 stânjeni de fân în
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
de ocupații în funcție de care se stabilesc taxele din crâșmărit, morărit, lemnărit, ghindărit, meșteșuguri. Domeniul nu avea în folosință teren arabil sau vie în hotarul satului, doar un fânaț care producea 24 stânjeni de fân în valoare de 240 florini anual. Conscrierile urbariale ale secolului al XVIII-lea stabilesc categoria pământurilor, în funcție de fertilitatea sau sterilitatea solului, în 4 clase. Conscrierea din 1720 amintește că și în 1711 pământul din satul Bălnaca era încadrat în clasa a 4-a. La 1720 în hotarul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
teren arabil sau vie în hotarul satului, doar un fânaț care producea 24 stânjeni de fân în valoare de 240 florini anual. Conscrierile urbariale ale secolului al XVIII-lea stabilesc categoria pământurilor, în funcție de fertilitatea sau sterilitatea solului, în 4 clase. Conscrierea din 1720 amintește că și în 1711 pământul din satul Bălnaca era încadrat în clasa a 4-a. La 1720 în hotarul satului se practica sistemul de cultură „într-un câmp", Bălnaca numărându-se printre cele 42 de localități din
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
oferea posibilitatea de rotire a culturilor din cauza condițiilor de relief, de suprafața mică și dispersată a arabilului aflat în jurul gospodăriilor răsfirate în cazul satelor de deal și de munte. La 1770, în propunerea de clasificare a pământurilor, care a premers conscrierilor urbariale, pământul satului este încadrat tot în clasa a 4-a, fiind „steril, pietros, plasat în munți și văi". Nu se specifica sistemul de cultivare. Mai mult ca sigur că aceasta nu s-a modificat. Documentul, destul de complet, din 1770
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
față de autorități, multi dintre ei aflându-și sfîrșitul în închisorile din Gherla și Dej. Peotul Vasilie Boț a murit în în închisoarea de la Gherla, preoteasa Dochia a rămas fără casă și avere, cu fiul ei Ioan de 8 ani. În Conscrierea de la Lăschia se precizează următoarele: „Prin asuprire s-au prins de către cătanele ungare și s-au dus la parohia să din Săcătura în temnița unde au și murit”. Nu se precizează însă în ce a constat „asuprirea”: a fost parat
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
sfârșitul secolului XVI. În 1553 ei plăteau impozit după 3 porți, aici fiind conscriși 1 birău, 11 săraci, 1 servitor și 4 case noi. Din anul 1554 până la începutul secolului XIX localitatea nu mai este menționată în documente, nici în conscrierile din perioada Pragmaticei Sancțiuni. Probabil așezarea a fost distrusă cu ocazia deselor invazii turco-tătare. Apare din nou menționată la anul 1808, fiind conscriși, ca având proprietăți, 13 familii nobiliare, din care cele mai multe familia Teleki. La anul 1847, populația localității Plesca
Plesca, Sălaj () [Corola-website/Science/301818_a_303147]
-
deja pe acest loc o biserică romano-catolică. Tătarii distrug în 1241 atât orașul, cât și biserica. După tradiție, biserica romano-catolică a fost reconstruită de regele maghiar Carol Robert de Anjou (1288-1342) în cinstea Sf.Ladislau, în stil gotic timpuriu. În conscrierea dijmei papale din 1332-1337, Turda Nouă figură că parohie romano-catolică cu biserică. Cu ocazia lucrărilor de restaurare a bisericii din 1504, stilul gotic timpuriu a fost modificat (la sanctuar și la sacristie) în stil gotic târziu, care se păstrează și
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă () [Corola-website/Science/306963_a_308292]
-
pentru biserică. În urma vizitației canonice pe care episcopul unit Meletie Covaci o face în aceste părți, în anul 1752 aflăm că biserica era acoperită cu șindrilă. Mențiunea făcută în urma vizitației canonice probabil se referă la vechea biserică de lemn. În conscrierea de la 1756 se spune: "biserica acum se construiește". Cu timpul, biserica a suferit mai multe intervenții în urma cărora înfățișarea ei inițială a fost afectată. Astfel, în 1925, învelitoarea de șindrilă este înlocuită cu țiglă iar coiful turnului este îmbrăcat în
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
cu credincioșii săi. Examinând în mod deosebit pe preotul român acesta declară așa-El până la moarte rămâne în credința și în religia în care a fost și s-a ținut până acum și care i-a rămas de la înaintașii săi.” Conscrierea lui Inochentie Micu Clain din anul 1733 indică pentru Pănet 27 de familii neunite, care îl aveau ca preot pe „popa Georgius”, deci existau cca 135 de români. Ceva mai târziu, la 1750, conscripția lui Petru Aaron menționează ca existenți
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
întinse zone muntoase acoperite de păduri, au creat condiții pentru formarea de așezări omenești aproape una lângă alta, deci cu însemnate concentrări de populație. Cea mai veche mențiune documentară care indică o atestare certă a localității Vașcău este cea din Conscrierea porților „Liber regius”, întocmită în anul 1552 de fiscul regal, unde Vașcăul apare menționat sub denumirea de Nagykoh(ó) („Cuptorul Mare”); în același timp apar menționate și localitățile Vărzari de Sus și Vărzari de Jos, împreună cu alte două localități, acestea
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
ani mai târziu la Rieni unde s-a semnat peste intrarea în biserica de lemn. Biserica de lemn a satului apare în documentele vizitației canonice a lui Meletie Covaci, din 1752, iar în anul 1786 este menționată din nou, în „Conscrierea bisericilor din districtul Orăzii”. Acest din urmă document pomenește faptul că biserica servea două comunități, românilor din Ghighișeni alăturându-li-se și cei din Voieni. Harta Iosefină din 1784 indică locul în care a fost ridicată biserica de lemn, undeva
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
bună și pe măsura nevoilor locuitorilor."" Dacă conscripția mai sus amintită atestă o biserică de zid, veche, trebuie spus că alte două documente din aceeași perioadă ne vorbesc despre această biserică. Primul document, un extras cu privire la bisericile de lemn din "Conscrierea preoților și satelor valahilor de examinat în timpul comisiei despre profesiunea credinței și rămași în schismă" din anul 1756 spune că la data 11 martie 1755 preotul satului era Popa Damian, satul fiind cel ce a construit biserica. Cel de-al
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
satelor valahilor de examinat în timpul comisiei despre profesiunea credinței și rămași în schismă" din anul 1756 spune că la data 11 martie 1755 preotul satului era Popa Damian, satul fiind cel ce a construit biserica. Cel de-al doilea document, "Conscrierea bisericilor din districtul Orăzii" în anul 1786 spune că parohia Cotiglet ținea de protopopiatul Pomezeu, era singura biserică în sat, era de lemn, numărul caselor din sat fiind 60. Prima ridicare topografică militară a imperiului austriac, cunoscută sub numele de
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
cu caligrafierea unei copii a Alexiadei inclusă, împreună cu Floarea Darurilor, cu un fragment al unei Pravile și cu un alt text, în cunoscutul Codex Neagoensis. Biserica, prezentă pe lista monumentelor istorice românești 9HD-II-m-A-03444), este menționată în tabelele tuturor comisiilor de conscriere ale secolelor XVIII-XIX: 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă, de asemenea, existența.
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
comune, în mod proporțional, pentru ambe sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament. 4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești. 5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât
1 Decembrie. 98 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102689_a_103981]
-
ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament. 4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești. 5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al
1 Decembrie. 98 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102689_a_103981]