465 matches
-
6-10 porți, încadrându-se în categoria așezărilor mici și mijlocii, cu un număr relativ mic de locuitori Cei 32 de ani (1660—1692) de ocupație turcească în Bihor au lăsat urme în planul demografic și al dezvoltării economico-sociale a comitatului. Conscripția din 1692 spunea, tendențios că: „Banoka, Banlaka: Praedia sequentia tanto tempore sunt desertae, cuius memoria non extat" (această predie (pământ) este pustie de atâta vreme a cărei amintire nu mai există ). Este cazul similar pentru încă 39 de localități din
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
de animale pe care le creșteau probabil și pentru comerț, așa cum este cazul din 1713 al lui Nicolae David, care avea 20 de oi, ori Săcară Gavril cu 20 de porci. O situație detaliată a inventarului gospodăriilor satului îl prezintă conscripția din 1713: Comparând datele conscripției din 1713 cu cea din 1753, aceasta din urmă dând numai inventarul global al animalelor și cerealelor, se evidențiază unele diferențieri din punct de vedere economic. La creșterea oilor și caprelor se înregistrează un regres
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
creșteau probabil și pentru comerț, așa cum este cazul din 1713 al lui Nicolae David, care avea 20 de oi, ori Săcară Gavril cu 20 de porci. O situație detaliată a inventarului gospodăriilor satului îl prezintă conscripția din 1713: Comparând datele conscripției din 1713 cu cea din 1753, aceasta din urmă dând numai inventarul global al animalelor și cerealelor, se evidențiază unele diferențieri din punct de vedere economic. La creșterea oilor și caprelor se înregistrează un regres față de media de familie de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
slavonă de pe Evanghelia pe care a cumpărat-o în anul respectiv pentru biserica din Leșu. Sunt amintiți aici judele Grigore Gălan cu soția sa Melentiana și feciorii lor Mirna, Flore și Ioan, ultimul fiind cel care va ajunge preot. La conscripția din 1711, în Leșu erau 36 de gospodării, iar localnicii aveau 30 de boi, 35 de vaci, 21 de cai și 396 de oi. Grigore Gălan avea singur 12 boi, 16 vaci, 15 cai, 200 de oi. Averea sa nu
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
lor. Preoții leșeni din secolul al XVIII-lea sunt aproape toți descendenții judelui Grigore Gălan. Fiul judelui, Ioan Gălan este primul preot din familia Gălăneștilor, cea mai importantă familie din sat în secolul al XVIII-lea. El este amintit în conscripția realizată în 1733 la ordinul comisiei instituite de împăratul Carol VI pentru cercetarea cauzei plângerilor clerului și locuitorilor români. În Leșu sunt menționați doi preoți, Ioan Gălan și George Mâț, cu averile lor personale și cu averea bisericească (fânațe de
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
ordinul comisiei instituite de împăratul Carol VI pentru cercetarea cauzei plângerilor clerului și locuitorilor români. În Leșu sunt menționați doi preoți, Ioan Gălan și George Mâț, cu averile lor personale și cu averea bisericească (fânațe de cinci care de fân). Conscripția din 1733 oferă date prețioase despre statutul preoților, care au fost înscriși ca uniți sau neuniți. Declarația pe care o semnează mitropolitul Atanasie la 7 aprilie 1701, după Nicolae Iorga “cel mai înjositor act public săvârșit până atunci de vreun
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
unirea au fost obligați să-și hirotonească preoții cel mai adesea la episcopii de peste munți, din Moldova, Țara Românească sau Maramureș. În acest context neprielnic, preoții leșenilor au mers în Maramureș pentru a primi hirotonirea de la un episcop ortodox. Din conscripția preoților români din 1733 aflăm că Ioan Gălan și George Mâțu au fost hirotoniți de episcopul ortodox Dosoftei din Maramureș, cândva înainte de 1725. Ioan Gălan și George Mâț au fost hirotoniți preoți ortodocși cândva între 1718 (când Dosoftei ajunge episcop
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Dosoftei din Maramureș, cândva înainte de 1725. Ioan Gălan și George Mâț au fost hirotoniți preoți ortodocși cândva între 1718 (când Dosoftei ajunge episcop) și 1725. Cel de al doilea termen e determinat de o altă mențiune care se face în conscripția de la 1733. În acest context neprielnic, preoții leșenilor au mers în Maramureș pentru a primi hirotonirea de la un episcop ortodox. Din conscripția preoților români din 1733 aflăm că Ioan Gălan și George Mâțu au fost hirotoniți de episcopul ortodox Dosoftei
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
episcop) și 1725. Cel de al doilea termen e determinat de o altă mențiune care se face în conscripția de la 1733. În acest context neprielnic, preoții leșenilor au mers în Maramureș pentru a primi hirotonirea de la un episcop ortodox. Din conscripția preoților români din 1733 aflăm că Ioan Gălan și George Mâțu au fost hirotoniți de episcopul ortodox Dosoftei din Maramureș, cândva înainte de 1725. Ioan Gălan și George Mâț au fost hirotoniți preoți ortodocși cândva între 1718 (când Dosoftei ajunge episcop
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Dosoftei din Maramureș, cândva înainte de 1725. Ioan Gălan și George Mâț au fost hirotoniți preoți ortodocși cândva între 1718 (când Dosoftei ajunge episcop) și 1725. Cel de al doilea termen e determinat de o altă mențiune care se face în conscripția de la 1733. În 1744 au loc tulburări în Transilvania în urma predicilor călugărului ortodox Visarion Sarai, care le cerea românilor să-I alunge pe preoții uniți. După întemnițarea lui Visarion, o amplă mișcare de întoarcerea la Ortodoxie l-a avut în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
lor constând cel mai adesea în capacitatea de a citi din cărțile de cult. O importantă transformare din acest punct de vedere a însemnat păstorirea credincioșilor leșeni de către preoții din familia Mălai. Familia Mălai, amintită prima dată în Leșu în conscripția din 1750, era una din familiile care se impun în comună la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care vor domina istoria locală în secolul următor. Primul preot din această familie a fost Dănilă Mălai (1804-1840). S-a născut în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
sud-est. Față de municipiul Timișoara, distanța pe șosea este de circa 70-80 km. În trecut a fost cunoscută sub numele "Ohaba Sârbească". Primele mențiuni documentare datază din secolul XV. O diplomă maghiară de la 1427 menționează pe această locație satul "Ohaba ". Conform conscripției din 1717 apare cu numele "Hoaba", avea 11 case și aparținea districtului Lipova. Administrația habsburgică a susținut însă că satul s-a reînființat în secolul XVII întrucât satul a fost dat drept moștenire ereditară unui sârb. Din acest motiv a
Ohaba Română, Timiș () [Corola-website/Science/301383_a_302712]
-
care pornește de la drumul județean Timișoara-Buziaș, trece prin Uliuc și se termină la Unip. Satul este amintit pentru prima dată în evidențele papale de dijmă din 1332-1337, cu numele de "Winep". Diplomele din 1477 amintesc despre el cu numele "Uyneph". Conscripția generală a Banatului din 1717 consemnează localitatea cu numele "Junip", cu 60 de case. Numele definitiv "Unip" apare pentru prima dată pe harta Contelui Mercy de la 1723. Atunci aparținea de districtul Ciacova. Mai târziu numele a fost schimbat în "Temesújnép
Unip, Timiș () [Corola-website/Science/301406_a_302735]
-
ridicat prin strădania credincioșilor și a Primăriei comunei Dărmănești. Statisticile și recensămintele efectuate în diferite perioade istorice în așezările noastre evidențiază creșterea și descreșterea populației din fiecare sat al comunei Dărmănești. Ocuparea Bucovinei de către austrieci este redată și prin repetate conscripții privind populația reală a zonei. Evoluția populației din satele componente ale comunei: Rezultă astfel o creștere sensibilă a populației în sec al XIX-lea. Anii din preajma celui de al doilea război mondial cunosc o mai mare fluctuație de la o perioadă
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
Lăcașul are hramul „Sfinții Arhangheli” și nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Localitatea Băla, este atestată documentar la 1327 sub notația “poss. Bala”, iar într-un act datat din 1497, așezarea e pomenită ca limită de hotar. În Conscripția lui Inocențiu Micu Klein din 1733, localitatea apare cu 300 de suflete. La acea dată, satul avea biserică și două case parohiale, dotația fiind de 8 jugăre arător și un cositor de 8 care de fân. Preoți erau trei: Popa
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
fiind de aceștia și de Constantin Brâncoveanu. Între Zărnești și Tohan are loc lupta (1690) în care austriecii sunt învinși iar comandantul Heissler este prins.”" 1690 - Înfrângerea lui Constantin Brâncoveanu în ziua de Sfântă Maria în luptele de la Zărnești. 1713 - Conscripția din acel an arată că în Țară Bârsei erau 10.380 familii anunțând și de Zărnești care numără 840 de familii. 1714 - Se ridică crucea slavona. 1739 - Nume de meșteri din Tohan consemnate în documente: Dumitru Sinedrea, Ioan Stoica și
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
Tătari 60; Hațeg 15+21. Cei mai mulți au dezertat în principatele române. 1777 - O parte din sătenii din Tohan, au fugit în Țară Românească înainte de 1777, iar alta s-a așezat pe hotarul Branului înființând un nou sat, Tohanul Nou. În conscripțiile agentelor austriece care luaseră ființă în principate, care urmăreau pe fugiții din Transilvania, îi numeau “sudiți” sub care denumire pe la sfârșitul secolului al XVII-lea au înființat șapte sate în Țară Românească și în județul Buzău 3 plase: Câmp; Slănic
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
În prezent biserica se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: . Amplasată în aval de Iara, pe terasa văii, așezarea se înșiră de-a lungul drumului ce însoțește râul. Satul Surduc este atestat ca având biserică veche încă în conscripția de la 1733 a episcopului Inocențiu Micu-Klein. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost construită în anul 1758 pe o temelie de piatră, din bârne de stejar clădite în tehnică Blockbau, prin îmbinarea la capete a grinzilor în
Biserica de lemn din Surduc, Cluj () [Corola-website/Science/313514_a_314843]
-
prima dată la 1508-1519, ca proprietate a lui Abrahamfy . Este cert că în perioada otomană a fost locuită. Într-un defter turcesc de la 1593 se amintește satul valah "Gros". Locuitorii se ocupau cu mineritul, în special cu spălatul aurului. La conscripția din 1717 localitatea este numită "Grosch". Administrația maghiară i-a dat numele de "Marosgoros", cu totate că locuitorii au fost întotdeauna majoritari români. Biserica ortodoxă a fost construită în 1741 și face parte din bisericele de lemn din zona etnografică
Groși, Timiș () [Corola-website/Science/301366_a_302695]
-
Jos e o așezare omenească apărută cu mult înaintea celei “de Sus”. Însuși drumul de țară ce trecea prin Ucea de Jos, Corbi, Viștea de Jos și mai departe de-a lungul Oltului dovedește vechimea mai mare a acestor sate. Conscripțiile din anii 1713, 1721-1722, 1733, 1839, 1893, 1900, 1904, 1910 și 1915 ne dau informații despre numărul locuitorilor, structura socială, numele boierilor, iobagilor și al altora, starea materială, categoria etnică privind locuitorii satului Ucea de Jos. Cu titlul de exemplu
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
1686, timp de o sută de ani, nu există nicio consemnare a prezenței evreilor. Istoriografia explică acest aspect prin faptul că orașele regești libere, temându-se de concurența comercială și industrială, au interzis așezarea evreilor în orașe. Procesul verbal al conscripției evreilor din anul 1727, consemnează despre orașul Pesta: Până în ultima treime a secolului al XVIII-lea, autoritățile din Pesta nu aprobau așezarea evreilor în intravilanul orașului. Edictul de toleranță al împăratului Iosif al II-lea din 31 martie 1783, desființează
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
în orașele libere regești cu excepția orașelor miniere. În urma acestei modificări legislative, începe un proces de migrare a unor familii evreiești din diverse regiuni ale imperiului către orașul Pesta. Primii evrei se stabilesc în cartierul Terézváros și Belváros. Se cunoaște din conscripția oficială a evreilor din 1787 că în oraș trăiau 14 evrei „tolerați” și 114 „coloniști”. Tot din acest an este consemnată existența primei case de rugăciuni a evreilor stabiliți în oraș, în gospodăria Hausler, care se afla pe actuala stradă
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
Pe partea de nord-est a cetății încă se mai văd mari crăpături cauzate în timpul asediului. 1714 - încep să vină primii coloniști, 20 familii maghiare, care se așază pe locul cel mai înalt al orașului. 1715 - 49 familii în Giula. 1717 - conscripția comitatensă Bichiș/Békés din 1717 - "Nomina incolarum comitatus békessiensis secundum conscriptionem de anno 1717" Capii de familie din Gyula, conform conscripției comitatense erau: Balog István, Bordás István, Csapó János, Csapó Péter, Cseke András, Cseke Péter, Csere András, Cseri János, Deák
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
20 familii maghiare, care se așază pe locul cel mai înalt al orașului. 1715 - 49 familii în Giula. 1717 - conscripția comitatensă Bichiș/Békés din 1717 - "Nomina incolarum comitatus békessiensis secundum conscriptionem de anno 1717" Capii de familie din Gyula, conform conscripției comitatense erau: Balog István, Bordás István, Csapó János, Csapó Péter, Cseke András, Cseke Péter, Csere András, Cseri János, Deák István, Deák Mihály, Fabián Péter, Farkas György, Fekete István, Fekete István, Gácsi Pál, Gellén Ferencz, Geröcz János, Kádár Miklós, Kis András
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
Pataki Mihály, Petö Lörincz, Pusztay Ferencz, Rácz Mihály, Serfözö Márton, Simon Ferencz, Szabó Tamás, Tóth György, Tóth Mátyás, Tövisháti András, Varga Mátyás, în total 49 de familii maghiare. Se pare însă că ar fi existat și câteva familii sârbești. Conform conscripției comitatense din acest an a sârbilor și românilor din oraș, "Rasciani et Valachi Gyulaiensis", au fost găsite 13 familii sârbești și două românești. Cele două nume românești includ un "Moldvan Andras" (Moldovan Andrei) și un anume "Joon" (Ion) fără nume
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]