220 matches
-
tratăm problema contextului care favorizează doctoratul plagiat, va trebui să observăm că insistăm prea mult pe tumoră, dorim extirparea ei ca și cum o chirurgicală intervenție ministerială ar îndepărta garantat cauzele acestei tumori. Tumora aceasta a crescut demult, pe neștiute sau prin consimțire tacită. Relația dintre Școală și familie s-a erodat treptat, relația dintre corpul didactic și sistemul educațional s-a deformat treptat, relația dintre Școală și elevi/studenți s-a depreciat și s-a încărcat cu un mare grad de indiferență
Școala care ne lipsește () [Corola-blog/BlogPost/338521_a_339850]
-
familiar? topos predilect - Varai „motiv central iradiant” poemele notează sau ipostaza de a fi eu alege eul liric - direct - narativ: int; even; descriptiv: ob, locuri totul aspiră la starea de Somn iminența prezența eului absența eului ce dă soluția de: consimțire, asentiment Ioan Es. Pop - Petrecere de pietoni „Argument împotrivă 2004 „a scrie nu oferă mântuire” „n-am alte îndemânări” Ordinea concretului Nichita - Și ceea ce nu trăiește poate să moară Asemeni Evoluție - Nu ruptură Situații, gesturi, ipostaze expresionism Pop - de zi
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
filmul are ca argument autostimulat pe acela că „cele mai bune descoperiri din viața mea s-au produs din întâmplare” (p. 13). Prin urmare, a descoperi diverse lucruri în timp ce mergi cu mașina deține o maximă alură de pariu pe accidental. Consimțirea aparține unui „sine” ce mizează pe întâmplare ca mod de a descoperi. Însă acest sine consolidat se decide greu. Hotărârea de a intra în proiect rezultă după o desfătătoare trecere printr-o stare de nedumerire și confuzie: „una dintre stările
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
unei istorii nenorocite” și în cadrul unei „psihologii (...) ostile”. Are „temperatură” și „semne clinice”, prezintă „simptome” sau „agonizează”, manifestă câte „un puseu de vitalitate”. Întrucât nu ar putea exista fără întreaga bogăție a sufletului omenesc, iar „această bogăție este condiționată de consimțirea în fantasmă, în minciună și în mit” , ființa literaturii este sensibilă la mituri și iluzii. În studiul nostru „Comunicare jurnalistică negativă” (București, Editura Academiei Române, 2006) arătam că persuasiunea este un demers în tehnologia operațională a căruia „se delimitează patru operații
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
gesticii cinice a lui E. Negrici: spiritul de negație și miza pe „forța expresivă a gândirii opozitive”. Iluziile literaturii române provin din adeziunea fără simț critic la o aceeași inerțială doxa. Paradigmaticul critic clinic care este E. Negrici renunță la consimțirea în minciună, fantasmă și mit, dă la o parte perdeaua de iluzii de pe literatura română, ne arată cum să vedem aparențele. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
i se atribuie calitatea de „remediu, leac” (p. 28) și manifestă câte un „puseu de vitalitate” (p. 44). 12. Mit și iluzie. Întrucât literatura „nu ar putea exista fără întreaga bogăție a sufletului omenesc”, iar „această bogăție este condiționată de consimțirea în fantasmă, în minciună și în mit, s.n.” (p. 278), ființa literaturii este sensibilă la mituri și iluzii. În studiul nostru „Ștefan Vlăduțescu. Comunicare jurnalistică negativă” (București, Editura Academiei Române, 2006, p. 8) arătam că persuasiunea este un demers în tehnologia
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
în genere la persuasiune (minciună, mit, fantasmă și seducție) face ființa literaturii aptă să absoarbă și să genereze mit și iluzie. Iluziile literaturii române provin din adeziunea fără spirit critic la doxa. Criticul clinic care este Eugen Negrici renunță la consimțirea în minciună, fantasmă și mit, dă la o parte perdeaua de iluzii de pe literatura română. Eugen Negrici ne arată cum să vedem aparențele. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
soarta Zoica, ce putem să mai facem? De bine, de rău, asta este. Noi ne-am ales soarta. - Amu, asta ni-i bucuria vieții la bătrâneți? Cealaltă se limită doar să dea din umeri a neputință, sau mai mult de consimțirea situației existente. Cum au ajuns la o intersecție a aleilor și-au luat la revedere și Zoia cum o numise cealaltă femeie, o părăsi îndreptându-se spre podul care transversa râul Po și ducea spre oraș. Cealaltă româncă rămasă doar
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
controlezi și să impui identitatea noastră legendară alături de cea a cititorilor. Pentru că numai relațiile permanente și armonioase dintre identitățile noastre și cea a cititorului ne confirmă faptul că tu, Mit, Poezia mea, ești întruchiparea luptei mele împotriva sorții și a consimțirii cu pasivitate a primejdiilor venite de la societatea și lu¬mea în care trăim, a luptei contra falsei organizări soci¬ale și a unei umanități îndoielnice, lipsită de afecțiune. În această luptă va trebui să ne găsim identitatea și solidaritatea în
POETUL ȘI VIITORUL POEZIEI SALE de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378344_a_379673]
-
fenomen periculos, anume acela de a se ajunge în punctul de acceptare a crimei de către comunitatea globală ca pe o formă de „normalitate” existențială. După cum se știe, explorând cronologic firul istoriei, creionarea oricărui construct planetar antisocial, fundamentat tocmai pe această consimțire impusă a violenței dominante și pe lipsa de reacție imediată a Persoanei contra ascensiunii rapide a răului absolut, echivalează cu întoarcerea bruscă a umanității postmoderne în Evul Mediu întunecat, unde viața oricărei Ființe cu rațiune și afect nu valora aproape
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
care conștiința ia aminte la tentativa de atac făcută. Etapa are importanță decisivă prin aceea că desăvârșită închidere a simțurilor în fața momelii aruncate și respingerea, cu ajutorul rațiunii, a propunerii făcute, însemnează stoparea evoluției și neprimirea treptelor următoare, adică a însoțirii, consimțirii și a faptei propriu-zise. Dacă atacul găsește ecou în voința, vor apărea, dintr-o falsă rațiune, argumente susținătoare ale subiectului atacului, care, integral ori măcar în parte, vor trăda rațiunea autentică, justificându-și cât mai bine poziția. Începutul adeziunii este
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
încît să rămâie în totul la bunul plac al regelui câtă țară ar vrea să-i răpească lui Asan și s-o păstreze cu conștiința liniștită. Pentru deplina liniștire a lui Bela și a altor potentați catolici mai trebuia însă consimțirea împăratului latin de la Constantinopole, ca suveran propriu al romîno-bulgarilor. Grigorie IX s-adresă cu mare stăruință cătră tânărul împărat Balduin II, lipsit de ajutor, îi descrise starea împărăției cutremurate în temeliele sale și aproape de disoluțiune, îi demonstră de aproape turburea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
invaziei înarmate. În privirea întîia el, după ce murise de mult soția sa întîia, soră bună cu împăratul, își aruncă ochii asupra fiicei lui Terteres, care trăise în căsătorie legiuită cu regele Serbiei, dar acum se desfăcuse de acesta. După ce căpătase consimțirea ei, încuviințarea împăratului și îngăduirea bisericei, el se căsători cu ea la anul 1301, o făcu părtașă demnității sale de despot și întemeie astfel un raport de înrudire, pe față aprobat de împăratul, în taină însă reprobat, căci dinastia Paleologilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe viitor în deplină și nescăzută putere, dar regele Wladislaw să nu poată porni război contra Ungariei fără ca mai întîi să fi luat învoire de la Mircea Vodă și de la divanul său (sfat de boieri), vestindu-le cauza războiului și arătîndu-le consimțirea Dietei polone; din contra, daca Mircea Vodă s-ar întîmpla să-ncheie pace, armistițiu sau orice altă învoială statornică ori vremelnică cu regele maghiar, el să aibă dreptul de-a-l cuprinde și pe regele polon în acea învoială, așa încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
recunoscut având care e forma de guvern care include cea mai mare sumă de bine cu cea mai mică sumă de rău, ceea ce rămâne a face este de-a obține pentru opinia ce ne-am format-o pentru noi înșine consimțirea compatrioților noștri sau a acelora pentru cari instituțiunile sânt destinate. A găsi cea mai bună formă de guvern, a îndupleca pe alții să creadă că este cea mai bună și, înduplecîndu-i, a-i excita s-o ceară, iată ordinea de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este de fapt patima. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotirea a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
pe d-nii ambasadori că ea consimte a lua parte la Conferința întrunită, însă numai pentru afacerile din Egipet, spre a discuta și decide măsurile necesare pentru a asigura reîntoarcerea unei stări de lucruri normale și regulate. Puterile au obținut dar consimțirea Porții de-a participa la Conferință: o promisiune pozitivă de-a trimite trupe nu e în răspuns. Anglia pe de altă parte nu știa ce să facă de-acum înainte, căci celelalte puteri o țin în nesiguranță asupra intențiunilor lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu e în răspuns. Anglia pe de altă parte nu știa ce să facă de-acum înainte, căci celelalte puteri o țin în nesiguranță asupra intențiunilor lor. Secretarul de stat, Dilke, declarase în Parlament că intervenirea Angliei se făcuse cu consimțirea Austriei și a Germaniei. Foile oficioase din amândouă imperiile însă au contestat declarațiunea d-lui Dilke. Întrebat în Parlament dac-a văzut dezmințirea pe care-a dat-o foile germane afirmațiunii sale că Austria și Germania ar fi recunoscut de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este de fapt patima. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotirea a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Prin aceasta am intrat în zona păcatului și anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Ioan, op.cit., răspunsul 829, p. 688. footnote>”. Se va slăvi prin noi pentru că nu am făcut de ocară credința Lui în noi, arătând astfel cui aparținem și pe cine iubim când suferim atâtea pentru El. Așa cum am arătat mai sus, consimțirea cu ispita duce la păcat, iar păcatul repetat este de fapt patima. Păcatul este o tristă realitate, o otravă care nimicește sănătatea trupului și a sufletului, și constă în nesocotirea legilor morale puse de Dumnezeu în om. Această nesocotirea a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
-i, oare, conducerea celor mulți, numită democrație? Chiar așa! Trei fiind aceste forme, nu devin ele cumva cinci, două dând naștere din ele însele la alte două nume pe lângă acestea? Care, de fapt? Cercetându-le acum după criteriile constrângerii și consimțirii, sărăciei și bogăției, legalității și ilegalității aflate în ele, două dintre acestea se divid fiecare în două; astfel, monarhia se poate spune că are două specii: cu numele de tiranie - una, de regalitate - cealaltă. Cum altfel! Și oricare cetate stăpânită
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și a potirului de vin... Este greu să citești Eseurile ca și cum acest om n-ar fi trăit așa; greu, de asemenea, să privești aceste fapte și gesturi ca și cum Montaigne n-ar fi scris niciodată nici un singur rând... Catolicismul filosofului presupune consimțirea la regula jocului, supunerea față de legea comună a țării în care trăiește. Pe pământ musulman, Montaigne ar fi arătat, probabil, fidelitate față de religia lui Mohamed; la Persepolis, ar fi fost mazdeean; la Geneva, cu un veac mai târziu, ar fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]