220 matches
-
trebuie s-o realizăm într-un mod care să fie pe măsura obiectelor arse. Trebuie făcută cu reculegere. O săvârșim în slujba spiritului și a literaturii și vom munci, ca să zic așa, în poziție de drepți. Există ceva liniștitor și consolator la cei mai mulți dintre oamenii lui Gustave Doré: se răsucesc, se scufundă și țipă spre cer, gata să fie distruși de o durere insuportabilă, dar nu o simt. Manfred a primit de la comună paie de plastic. Ele pot fi îndoite, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și, așezându-se lângă ucenicul ei, îl mângâie protector pe păr apoi, încet, cu drag, își petrecu mâna catifelată peste obrajii lui, pe care se vedeau alunecând picături de sudoare ca niște lacrimi. Știu că e greu, Bart, articulă femeia consolator. Nu trebuie să-mi spui... Înțeleg și așa. Văd cât îți e de greu, dar trebuie să continuăm. Să continuăm, să continuăm, icni bărbatul cu o revoltă abia stăpânită. De luni întregi, de ani, de mii de ani... tot așa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dorești să-ți îndulcești eșecul gustînd din pledoaria pe care o inteligență rafinată o face inutilității vieții. În primul caz e vorba de alinarea unei decepții, în al doilea de atenuarea unei căderi, dar în ambele, Schopenhauer e un mare consolator. Ba mai mult, e un spirit întremător ale cărui meditații îți strecoară gustul împăcării și apetitul resemnării. Efectul paradoxal pe care scrierile cinice sau pesimiste îl au asupra cititorului contemporan vine din supradoza de deșertăciune exprimată în ele. În fața excesului
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
a revoltei și a lipsei de perspectivă salvatoare. Creștinul nu se ridică împotriva zeului și nici nu e lipsit de căi de scăpare. Dimpotrivă, creștinismul e religia salvării din orice situație oricît de grea ar fi ea. E atîta potențial consolator în creștinism încît destinul tragic devine o imposibilitate. Fie că este în închisoare, pe patul de moarte sau sub oprobriu colectiv, creștinul are deschisă zarea izbăvirii. Oricît l-ai încuia, poate scăpa din capcană. În schimb, creștinul poate fi tragic
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
amenințător al liftului în urcușul lui pînă la etajul 16 al hotelului Dorobanți și hurducătura la oprirea și pornirea lui, etaj de etaj, mi-ar fi părut mai puțin amenințătoare, dacă vreunul din călători ar fi spus "Bună ziua" sau altceva consolator la intrarea în lift (la hotelul Dorobanți sînt cazați mulți turiști străini! n.t.). 10. Capitalismul Nevoia de recuperare a unor decenii de privațiune literară a unui popor, foamea de lectură a românilor care sare acum în ochi peste tot
Peter K. Wehrli - Deruta by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/7694_a_9019]
-
și la suflet, întorc capul și, din depărtarea înghețată în care mă aflam, îl întreb oarecum mirată: „Dar câți ani aveți, domnule Liiceanu?”. „Patruzeci și cinci” răspunde morocănos, fără să mă privească. Eu aveam cincizeci și unu, așa că-i spun consolator: „Sunteți tânăr, domnule Liiceanu!”. Trebuie să recunosc că această cochetărie, după cum credeam atunci, nu mi-a plăcut, dar după ce am citit ultima carte a domniei sale, Întâlnire cu un necunoscut, în care mărturisește că-i timid și vorbește de cele două
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
asprimea detaliilor, timbrul vital al paginilor copleșindu-l pe cel estetic, de aceea cititorul e scos din condiția degustării și mutat în cea a înfiorării. O carte dură, de firidă întunecoasă, punînd tristețe în sufletul cititorului, din lipsa unui reper consolator de care să se agațe. Prin cruzimea cu care descrie absurditatea suferinței, Dora Petrilă nu îți dă soluții și nu îți oferă mîngîieri, viața părînd o cursă fără orizont într-un univers al prăbușirilor, un univers prin care trecem cu toții
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
lumea nu e numai una. Dimpotrivă, perechea scrisorii arată, întotdeauna, că ceea ce nu cunoști e mai rău decât ceea ce cunoști. De aici, fie că vine cu vești de la prieteni sau, ca la Caragiale, cu semnale (întâmplătoare?) ale destinului, rolul ei consolator. Așadar, rather bear those ills we have...
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
are sentiment fiduciar (de încredere în misterul cosmic), cine n-are, e ateu. Ce este uimitor e că ateul are înclinația de a-l privi cu dispreț pe credincios, ca pe un naiv căruia slăbiciunea îl silește să ia drogul consolator al himerei divine, cum și credinciosul îl privește cu compasiune pe ateu, ca pe un mutilat căruia îi lipsește o coardă în strunele emotive. În plan cognitiv, ateul e convins că o cunoaștere cu rădăcină în credință este o aventură
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
trandafir". De la enumerarea speciilor, splendorilor florale, la Baconsky răsfăț nominalist, rafinament de pictor impresionist, ajungem la enumerarea aproape autobiografică, jumătate ingrediente utile, jumătate aspirație spre misterul simbolului florilor la Mazilescu. Prozaicul și poeticul întrețin un dialog la ultimul, un dialog consolator, obosit, o atmosferă de tihnă domestică regăsită, se poate bănui, "noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată", după o furtună a sentimentelor. Al doilea adverb, "niciodată", e și el marca autorului, un maestru al repetițiilor, nu doar al enumerărilor
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
Care să fie soluția unui atare conflict, să recunoaștem nutritiv pentru poezie, căci se situează în sfera ei? Nu alta decît o viziune care pe de o parte se dezlipește de fețele concretului brut, pe de alta refuză a ancora consolator în glaciala lume a abstracțiilor geometrizante. Descoperindu- se străin de sine, „închis pe veci în pătratele clare/ din misteriosul Tabel cu Elemente” (Vers clasic), poetul încearcă o mișcare de emancipare prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
fenomene care marchează deopotrivă metamorfoza thanatică și traversarea frontierei către un alt regn și o altă formă de existență. Nimic din ceea ce se spune nu este pus la îndoială, cuvintele nu sunt totul, prezențele apropiaților au în ele ceva hieratic, consolator, misterios. Soția și fiul nu interacționează între ei ca și cum ar fi separați de un prag invizibil. Centrul atenției îl constituie cel care urmează să moară, el convoacă indirect toate aceste instanțe pentru a-i asista trecerea. Putem vedea în filmul
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
care nimerește un meditativ căruia îi lipsește fibra mistică, Dan Iacob postulînd un Dumnezeu pe care nu-l simte, dar pe care îl instituie din fidelitate față de tradiție. Teologia, cînd nu e revelație acceptată, e stipulare subiectivă a unui numen consolator, iar pornirile reflexive ale lui Dan Iacob merg în direcția unei teologii creștine, așa explicîndu-se interesul arătat pentru Schmemann sau Siluan Athonitul. Cum pentru Dan Iacob nu contează decît cărțile în al căror spirit și-l regăsește pe al său
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
isaurian (XIV). Dar unitatea în această diversitate rezidă în apelul sincer, exprimat în aproape toate epistolele, prin scrisori către prietenii Sfântului, și în referințele, pe tot parcursul corpusului, la greutățile, boala și angoasele exilului singuratic 3. Scrisorile au caracter istoric, consolator, de recomandare și familiar 4. Scrise pe tema Providenței, temă ce era cea mai potrivită pentru a mângâia sufletele de tulburările suferite atunci de către Biserică, tulburări care îl 2 P. R. Coleman Norton, The correspondance of S. John Chrysostom (with
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Dmitrievna, ordonat frumos pe date, cu zilele corespunzătoare din săptămână, și pe ore, ajunge, spre bătrânețe, un flux întrerupt doar de trecerile de la împlinire la dezastru, de la succes pe scenă la amărăciunea unei femei singure, care ajunge să se mintă consolator și înțelept. Nimic de înțeles și nici un sfat de dat. Doar un roman copleșitor și captivant despre polifonia vieții, despre infinitele ei posibilități și, în același timp, despre simetria repetitivă a schemelor ei. De la vechii greci până dincolo de zilele noastre
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
de la un moment la altul”), chiar dacă nu e greu să descoperi mărturii ale intermitenței funciare în toată proza lumii. Că scriitorul nu mai are acces la Marea Poveste fiindcă Adevărul s-a fragmentat e doar un eufemism care să explice consolator diminuarea rostului artistului în societatea de azi. Nu puterea scriitorului s-a diminuat, ci s-a schimbat sintaxa lumii, jocurile se fac după alte reguli, într-un vacarm care pune surdină vocilor artei. Am recitit câteva cărți de proză din
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
marii literaturi: iubire, destin, libertate, moarte. De altfel, dinspre literatură poate veni și „revanșa“ popoarelor mici asupra (fatalității) istoriei: „Atuul major al popoarelor minore este tocmai «oglinda strâmbă» a ficțiunii, «lanterna magică, fata morgana, fantasticul și fantasmagoria care se strecoară consolator între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie». Din contactul permanent cu cei ce ne privesc de sus se naște «acea autoironie care ne permite să ne jucăm cu propria soartă, luând-o peste picior, îngânând-o, preschimbând declinul
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
însuși mărturisește că se desprinde foarte încet „din îmbrățișarea timidă a spicelor” și își adresează întrebări reticent-compensatoare: „Cine îmi spune/ cît de tare strălucește un astru/ cînd între mine și el/ sporește/ liniștea inimii?” (Frezii). Sau o reverie a însingurării consolator feerice: „N-aș spune că-i tîrziu - mă derutează/ freziile pictate într-un tablou reușit./ Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot să-mi înalț privirile./ Nu anunț nimic.// Culoarea verii au revenirile mele - /albe poveri de polen. (...) Sub
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
continuă! Diabolicele meandre ale jocului cu pricina includ uneori un soi de eteroclită ,fraternizare" cu ,paznicii" precum cea dintr-o celebră parabolă a lui Kafka, unde omul ce voiește să i se dezvăluie marea taină constată că i se oferă, consolator, un scăunel în fața porții veșnic închise: ,între Purcaru și veleitarul ce eram se rînduise cu timpul un soi de afecțiune aseptică, protocolară. în cazul cînd n-avea belele cu Ťconducereať (dacă-mi aduc aminte bine - autorul ŤGropiiť) sau cu colegii
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
de opt sunt considerate incendiare - chiar într-o lume consumistă și consu-mistică a “pieței” occidentale care convertește totul în profit. Intimitatea lui Cioran a fost grav afectată postmortem, el neavând cum să și-o mai apere . Nu știu dacă este consolator că în ediția română scrisorile au fost parțial cenzurate, cele în limba germană fiind redate doar foto-coppy. Redau fugar un citat al lui Stefan Nemecsek( Temne filosofice...”ed. Realitatea Românească, 2007) explicite în context : “Lecturând volumul românesc, putem constata că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să-și demonstreze ,independența", refuzînd explicit să trateze ,cazul" drept o ,afacere Dreyfus" transformată într-o ,afacere Houellebecq". Autorului Posibilității unei insule i se va acorda, peste doar o săptămînă, după ce a ratat ,Goncourt"-ul, un alt premiu onorific și consolator - ,Interallié". Cu aroganța-i notorie, laureatul avea să decreteze public că ,era cît se poate de firesc să încaseze... un premiu!". între timp, o parte din mass-media, inclusiv cea din Germania, a recurs la un apelativ menit să sporească popularitatea
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
femeilor”, cu „ochii goi”, ațintiți „dincolo de camerele sordide/ unde pictorul/ trist/ imortalizează trecutul prezentul viitorul” (Cadru în cadru). La fel cînd evocă ceasurile petrecute la Biblioteca franceză, într-o ambianță semiclandestină, deoarece acolo „libertatea era măsurată cenzurată drămuită”, băută însă, consolator, „împreună cu mirosul salcîmilor/ cu parfumul dulce al paginilor poroase”. Astfel nu e deloc exclus ca visul apăsat, urmărit cu sistem, să fie nu doar o chemare a unui eu sensibil ci și un mijloc de apărare. O evaziune dintr-un
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
și nici măcar să-l vezi cum își conduce emisiunea de cultură pe unul din posturile locale de televiziune din Timișoara ca să înțelegi de îndată că omul e dintre învingători. Pentru cei mulți, ce nu-și iau revanșa decît în refugiul consolator al visului, asta nu sună prea bine. Dar faptele sînt sub ochii noștri: lui Robert Șerban îi iese totul cu simplitatea și firescul ce decurge din naturile virile și solare cărora nu le rezistă nimic, așezate parcă neîncetat sub o
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
mai înalte decît sala. Dar oare tot nu ne dăm seama că aserțiunea testamentară a Poetului este o simplă metaforă și nimic mai mult?! O declarație de atașament "în absolut" față de satul natal și de miraculoasa Rîpă. Și un gînd consolator, în secret... o speranță întru veșnicie... Din cimitirul satului, da, se poate și astăzi privi "nestingherit" spre "Rîpa Roșie", însă nimic nu garantează că peste un deceniu-două nu se vor interpune și acolo niște construcții. Sau o pădure, sau altceva
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
fost lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ca ideile să fie sesizate senzorial și de proști. 47. Nu știu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atât de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariției și dispariției; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieții și lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învață numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]