221 matches
-
Uppsala. După criză, cei din prima categorie erau triști, dezamăgiți și gravi, iar cei din a doua, senini și relaxați. Într-o scrisoare trimisă lui U Thant prin ianuarie 1963, ce suna ca un faire-part postum, Stevenson și Kuznețov exprimă consolator, în numele guvernelor lor, aprecierea pentru eforturile sale în "asistarea" acestor guverne de a îndepărta o primejdie serioasă la adresa păcii. Ei "nu cred că mai e necesar ca subiectul să ocupe atenția Consiliului de Securitate, date fiind gradul de înțelegere atins
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a celuilalt, a privitorului este personajul trialogic. Acesta din urmă este personajul teatral, supraeul moral, sinele inconștient care se revelează (cum îl identifica criticul prima oară în 1988); iar la nivelul psihologiei de grup e corul antic, martorul, comentatorul, incitatorul, consolatorul acțiunii. Introducerea sa reprezintă un moment important și o nouă vârstă în evoluția romanului românesc. Teatralizarea epicului, sporirea acuității lecturii, declanșarea jocului reprezentărilor, deschiderea posibilității unei bruște dilatări interioare sunt doar câteva dintre câștigurile neașteptate ale apariției acestui personaj care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
protagonist al veacului al XVII-lea, un artist al limbajului violent al gravurii, un om cu frica lui Dumnezeu, lipsit însă de vocație religioasă. Pierduse totul, dar nu va renunța să se răzbune, în felul său, printr-un crez artistic consolator. Nefericirea, furia lui intensă, desfigurarea de care avusese parte se vor converti în figurile discordanței baroce, prozaice, nocturne și sulfuroase, transfigurate de misteriosul meșter al acidului și acului de gravat "în oglindă". Terasă la Roma acreditează o rețetă fără cusur
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin frig, foame, teroare. Alexandru reușește, când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și vitală totodată), de imaginarul său antigravitațional (un secret occhio artificiale) să evadeze în libertatea simulată a proiectului magic. Delirul volițional este singurul său reper consolator în apărarea vieții și a cosmosului epic, în contra cărora erau îndoctrinați și antrenați ceilalți, spre a se face din ei potențiali cyborg luciferieni. Dacă romanul "Fără pereche" (Editura Univers, 2000) impune pe scena narațiunii de azi figura fără de timp și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mea, aici eu sufăr / fără de moarte, singur (Cântecul lui Apòllion, trad. MB); Au poate că nici moartea nu-i mai alină-acum / pe vii, moartea din dragoste? (Scrisoare, trad. MB). Totuși, incluzând-o în ciclul vieții, Quasimodo reduce la minimum rolul consolator al finalului curgerii vieții și ne comunica faptul că nici chiar trecerea în lumea de dincolo nu poate șterge suferință omului contemporan în general, si a sa în mod special. Absolutizând durerea, scriitorul îi recunoștea aceeași putere de dominație asupra
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
văd în el un semn, dar arăta patetic și mi-a inspirat atâta tristețe, încât l-am pus într-un sertar din cămăruța roșie. Mi-am învelit din nou picioarele în scoarță și am început să revizuiesc situația. Un gând consolator și lămuritor, care-mi revenea statornic, în timp ce încercam să-mi imaginez starea de spirit în care se afla Hartley, era acela ce s-ar putea să aștepte până în ultimul moment pentru a face o mișcare definitivă. Să-l lase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cărui moarte s-au împlinit 150 de ani. Atât de mare a fost teama lui de iad și de păcate, încât, atunci când credincioșii îi mărturiseau teama lor de Judecata de Apoi, El, Preotul din Ars, se transforma într-un autentic consolator încurajându-și enoriașii: „Nu vă fie frică! Dumnezeu este milostiv!” Își asuma El penitențe suplimentare, luând asupra sa spaimele celorlalți. Misiunea preoților în societatea contemporană este deosebit de complexă. Într-o lume în care satisfacțiile materiale de tot felul blochează conștiințele
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
poate fi însă convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Veneția însăși, cu toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger”, nu mai este, jalea celui rămas pare reală, dar, ca artă, ea sună ciudat de neconvingător. Poetul se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
pâna la extaziere această experiență. Așadar, cel străpuns și copleșit de ascuțimea durerii resimte presiunea ce stă să-l zdrobească ca una ce tinde la nesfârșit, ca o zguduire ce macină ontic fiecare palier al ființei sale amânându-și mereu consolatorul final. Suferindul speră din mijlocul agoniei fremătării sale că durerea sa va trece dar resimte opusul acestei aspirații, senzația că dilatarea temporală îl menține într-un mod prelung și nedeterminat în acel vid apăsător care i-a răpit mersul firec
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asupra lumescului învăluitor. Aici masca ornamentală a falsei însoțiri întru durere este străpunsă iar spiritul privește către natura autentică din spiritul celuilalt. Această natură se dovedește, cel mai adesea negativă, lipsită de veracitatea unei iubiri care iese în întâmpinare, îmbrățișează consolator și sacrifică. Ochiul din ce în ce mai pătrunzător observă cu intesitatea unei clarități ascendente spiritualitatea coruptă ce palpită din adâncurile lăuntrice ale celorlalți. Și cu cât falsitatea postulată de aceștia la suprafața inter-relaționării se dorește a fi mai convingătoare, cu atât privirea ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
copilul, fiecare dintre ei căutând să-l atragă de partea lui și să-l instige împotriva celuilalt, pentru a-l compromite. Impresionante sunt, în această privință, cazurile acelor copii deveniți confidentul unuia sau altuia dintre părinți: aflați în postura de consolator, de „suport afectiv” al unuia dintre părinți, acești copii își dau seama de prăbușirea condițiilor securității vieții lor de familie, ceea ce-i face să devină blazați și neîncrezători în oameni. În cazul copiilor orfani sau abandonați, care se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
propunea să reia îndeosebi acțiunea de dinainte de război a „Luceafărului”. Țara întregită, opinează autorii nesemnați ai primului editorial (Cezar Petrescu și Adrian Maniu, după cum va spune cel dintâi), „are nevoie de lumina «Gândirii» cum a avut odinioară nevoie de gândul consolator al «Luceafărului»”. Întocmai ca „Luceafărul” în precedentele două decenii, G. se voia o nouă „Dacia literară”, cu sediul în Ardeal, o agora a scriitorilor din toate ținuturile românești, indiferent de orientare și formație artistică. Unicul criteriu de selecție a manuscriselor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
ani după exil. El reia tema ieșirii din Egipt și se sprijină pe ea pentru a evoca promisa ieșire din Babilon, al doilea Exod, arătând națiunilor lumii dovada reînnoită a supremației Celui Veșnicv. Dumnezeu se erijează direct și imediat în consolator al lui Israel pentru suferința provocată chiar de el. Exilul este interpretat ca o pedeapsă ce asigură răscumpărarea păcatelor lui Israel. Succesul armatelor babiloniene încetează să fie un semn al neputinței lui Dumnezeu. Dacă se folosise de Nabucodonosor ca de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
O dată în plus, victimele acestei catastrofe nu muriseră degeaba, ci, pentru a întări iudaismul generațiilor viitoare, acceptaseră moartea ca martirii evrei de altădată, în numele credinței și pentru a-l sluji pe Atotputernic. Este imposibil să nu vedem și aici efectul consolator al acestei retorici a suferinței în plină derută, forța exemplului oferit făcând posibilă reconstrucția după distrugere și perpetuarea iudaismului în Polonia și în alte părți. Cronica lui Hannover se termină cu un omagiu adus comunității evreiești din Polonia, înzestrată cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se face în privat. Esențială este păstrarea vieții, pentru a împlini Legea, iar din această perspectivă este mai bine să accepți exilul decât sacrificiul de sine. Acest discurs sefard, așa cum este el articulat de savantul de origine andaluză, este unul consolator și deculpabilizant. Este înainte de toate pragmatic și purtător de speranță. Anunță sfârșitul posibil al persecuțiilor, iar Maimonide citează în Epistola sa acest verset din Ieremiaooo: "În zilele acelea și în vremea aceea se va căuta nedreptatea lui Israel, zice Domnul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la rându-i din Cartea lui Iov, singurul text biblic scris sub forma unui dialog. Asistăm aici la dialogul între trei păstori: Icabo, care ar fi patriarhul Iacov care plânge soarta lui Israel; Nuinco, sau Naum, care acționează ca un consolator; și Zicaero, sau Zaharia, amintind trecutul, cu promisiunea mângâietoare a izbăvirii. Pentru autor, când poporul evreu este în suferință, el găsește consolare comparând relele din trecut cu acelea din prezent. Usque povestea nenorocirile poporului lui Israel pentru că era convins că
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
preocupați să le ofere coreligionarilor acces la o moștenire care începea să lipsească în cămine, în țări unde aceștia se percepeau din ce în ce mai mult și în primul rând în calitate de cetățeni cu drepturi depline? Prin acest discurs istoricizat al suferinței, în continuare consolator, și sprijinindu-se pe el, evreul integrat, ieșit din ghetou, începe să-și construiască noua identitate evreiască seculară. Salo W. Baron a fost unul dintre primii istorici ai evreilor care au combătut viguros această concepție lacrimală asupra istoriei evreiești. El
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
subiect și care va exista tot atît cît stirpea omenească se traduce, în ordinul cultural, prin ideocentrism. Încrederea în atotputernicia cuvîntului reprezintă, poate, o versiune autorizată a mentalității magice, moneda de schimb a forței absolute pierdute de vrăjitori, un gaj consolator acordat de omenirea civilizată, cu un gest șugubăț, păstorilor sacrosancți care acolo sus, în creierii munților, citesc în aștri riscurile și pericolele ce-i așteaptă. E o certitudine care aparține istoriei: discursurile papei Urban II la Clermont și aiurea au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prozator! Hai să fim serioși. Fără cuvinte mari. V-am spus, n-am fost pregătit pentru viață, imatur. Și boala a venit prea repede. M-a luat din faza de coacere. Zicea popa de la mine de la țară, inconștient și voit consolator, lasă, bă, că ăștia mai deștepți mor repede! Ca și cum asta era concluzia la care ajunsese el. Ca și cum viața ar fi un fel de petrecere din care unii dezertează ceva mai devreme. Mă gândeam, apropo de lipsa mea de experiență de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-o însoțeau erau cea mai deplină relaxare după stările de încordare și de enervare - mă rog, ăsta-i un truism. Era totodată cel mai plăcut companion în stările de calm și de mulțumire. Era recompensa și suportul succeselor, atenuantul și consolatorul eșecurilor, diluantul plictisului, martorul mut al faptului că totuși exist, răspunsul afabil la unele solicitări lăuntrice și simbolul vremelniciei, al plăcerii care se volatilizează, care se preface în fum și scrum, în nimic. Cel mai mult îmi plăcea, când eram
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și care va fi semănând uneori cu cel creștinesc, cu ceva, adică, amintind de lupta grea și fără succes Împotriva păcatelor acestei lumi, grămădite și ispășite de o singură ființă răstignită pe o cruce, dar fără nici un tâlhar, bun și consolator, lângă dânsele. Curvarul de azi și de totdeauna, prietenul Geacă, care abia așteaptă să-ntorci capul În altă parte ca să-i propună iubitei tale a-i vizita garsoniera de holtei cvincvagenar, afanisit, trist și fără parale, cu pereții ei afumați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în întuneric, cufundat într-un jilț, în fundul întunecat al paraclisului. S-a sfârșit Don Giovanni... îi pune el mâna pe umăr, iar Don Giovani, cu ochii roșii, își suflă nasul într-o cârpă. Nu s-a putut, îi spune Ștefan consolator. Du-te acasă, bătrâne... S-a sfârșit... Tăutu intră în paraclis, călcând pe vârfuri, nevăzut, neauzit, ca o fantomă... Tace. Ce... ce s-a mai întâmplat? îl întreabă Ștefan cu o voce albă, obosită, spartă. Bârsan... S-a întors Bârsan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tenebrele veșnice o lumină neașteptată, smulgându-i sicriului pe cei fără de care n-am putea trăi, și pe care credem că nu-i vom mai revedea niciodată, n-ar trebui să stârnească decât bucurie, recu noștință și asentiment? Însă atunci când consolatorul se transformă în stăpân, poruncește, amenință, impune dog ma, în vreme ce ar fi trebuit să lase credința să încolțească în sânul speranței, atunci rațiunea se revoltă, dragostea, descu rajată, se închide în sine, iar îndoiala, de care în cepeam să ne
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în vechea discuție despre influența „malefică” a lui Dinu Patriciu asupra premierului. În definitiv, Călin Popescu Tăriceanu este adult sănătos, are discernământ și răspunde personal de toate alegerile pe care le face. Obsesia lipsă: problema competenței Știu că este mai „consolator” pentru mulți oameni să spună că au pățit-o fiindcă au fost acuzați de colaborare cu securitatea, cum s-a întâmplat în cazul lui Varujan Vosganian. Pare că ei nu au nici o vină actuală. Tot ce li se întâmplă este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]