155 matches
-
sine, căci în trăsăturile sale se întâlnesc nu numai tipologiile civilizației Orientului antic, ci și celea occidentale ori ecourile conviețuirii cu popoarele Balcaniei medievalo-moderne. De exemplu, arta sinagogală de la Dunărea de Jos amintește de barocul central-european, ca și de barocul constantinopolitan, în timp ce arta populară evreiască din Țările Române își trage seva, cum spune un avizat cercetător contemporan, „din dublul strat al înțelegerii românești și evreiești a frumosului, contopit câteodată în neașteptate sinteze, rod al unei conviețuiri de veacuri, în care simțământul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Alba-Iulia, la Târgu-Mureș și Aiud, la Cluj și Oradea, la Arad, Radna și Timișoara, cartea intră prin intermediul intelectualilor, al aristocraților, prin eforturile casei guvernante, prin negustorii care străbat continentul din vestul franco-german până în estul rusesc, din nordul polonez până în sudul constantinopolitan. Nu poate să ne uimească, în aceste condiții, faptul că Brukenthal înființează o bibliotecă publică cel puțin de rang central-european; că la Blaj, orizontul de idei al școlilor naționale românești de factură iluministă este deschis de bibliotecile aici constituite încă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pe la sfârșitul secolului al XIV-lea. Înființarea mitropoliilor din Țara Românească (1359) și Moldova (1401) s-a făcut prin năzuința lăuntrică, dar nu fără cointeresarea patriarhilor ecumenici din Constantinopol. La fel va proceda și un voievod maramureșean care solicita Patriarhiei constantinopolitane să ia sub jurisdicția sa, înălțând-o la rangul de stravropighie, importanta și influenta mănăstire românească din Peri. Izbânzile artistice din epoca Paleologilor au găsit ecouri și interpretări în alcătuirile arhitecților și pictorilor români. Biserica Sf. Nicolae (Domnească) din Curtea de Argeș
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
gata și de un război fără cruțare cu dânsa, și mai ales îmbrăcat de împărătescul său nume, puindu-și pajurea bicefală pe documente și peceți și lăsând a se înțelege, prin cuvinte și inițiale, că socoate cu putință restaurarea sa constantinopolitană”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor. Monarhii, vol. VI, p. 247 footnote>. În nișa sepulcrală sudică este pictată scena Deisis, Iisus Hristos încadrat de Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Ioan Botezătorul. În nișa de pe latura de nord este tema Izvorul vieții
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cost, un teasc tipografic. Amenajarea locului pentru tipografie s-a făcut cu sprijinul lui Gheorghe Duca. Este clar că sub ocrotirea și cu sprijinul material al lui Gheorghe Duca, în Moldova s-a ajuns la ,,unirea erudiției clerului înaltei școli constantinopolitane cu ce putea să dea, în spiritul lui Varlaam, tradiția mănăstirilor moldovenești”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor. Monarhii , vol. VI, Editura Enciclopedică, București, 2000, p. 314 footnote>. Mitropolitul l-a convins pe Gheorghe Duca să dea preoților carte românească de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai neatârnată a întregei creștinități, căci atât mitropolitul transdanubian și al țărilor tartarice din Proilabum (Brăila), cât și cel al Ungro-Vlahiei (din Tîrgoviște) erau supuși patriarhului de Constantinopole, iar cel de[al] doilea era exarhul acelui patriarhat, continua puterea centrului constantinopolitan pân 'n munții aurarii, sfințea pe mitropolitul de Alba-Iulia, statea în legătură întinsă a organismului eclesiastic greco-bulgar. Singură mitropolia Moldovei și a Sucevei e ab antiquo suverană, neatârnată de nici o patriarhie; acestei Mitropolii a Moldovei și a Sucevei se datorește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și mândră ce era, a fost devenit în cea mai mare parte servilă, încrucișîndu-se cu stârpitura grecului modern, care e tot atât de șiret, dar mai corupt decât evreul de rând. Prin urmare clasa înaltă a societății noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată lenea, tot bizantinismul, se lasă ușor înădușită de ciocoimea ei, de foastele ei slugi, cari, fără nici o muncă meritoasă pentru societate, se urcă repede în locul vechei aristocrații, ce dedese așa de tare îndărăt. Se va găsi că lenea este
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se deie înapoi spre Baiazid și că turcii prind a lua ofensiva. Karsul ar fi scăpat de împresurare și se mai zice asemenea că la Suhum-kale [rușii ar fi fost din nou bătuți. De pe câmpul de război din Europa știrile constantinopolitane [nu sunt mai puțin favorabile turcilor. Optsprezece batalioane rusești trecând prin șistov au voit să ieie drumul spre Rasgrad, dar la Biela ei au fost bătuți de douăsprezece batalioane turcești. Dăm știrile acestea sub toată rezerva ce li se cuvine
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pierdut graiul în urma unei paralizii a limbei și picioarele-i sunt foarte îmflate. Medicii așteaptă pe mică pe ceas moartea sa. [20 iunie 1877] {EminescuOpIX 400} TURCIA ["DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI... "] De pe câmpul de război din Asia știrile din sirginte constantinopolitană sunt toate favorabile turcilor. Până la 3/15 iunie șansele erau pentru ruși, dar acuma se vede a se fi schimbat soarta armelor. În această zi avangarda lui Tergusakoff au atacat cu vreo 20. 000 oameni și 40 tunuri aripa stângă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și Varna. Oriunde se afla cultul lui Mithra se aflau și creștinii; substituirea acestui cult cu creștinismul este o dovadă în acest sens. 2.2. Iulian Apostatul (361-363) Istoria vieții sale este plină de complicații și intrigi ale curții imperiale constantinopolitane, cauzate de moartea împăratului Constantin (337), fapt ce a dus la eliminarea celeilalte ramuri dinastice și a altor susținători ai acestora, rămânând în viață doar Iulian pe atunci de 6 ani și fratele său vitreg Gallus, foarte bolnav și crezut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiind relativ redus (puțin peste 10%). Interesant este că peste 50 % dintre străinii care obțineau doctoratul în drept proveneau din România, la mare distanță în acest clasament situându-se bulgarii (18 titluri), francezii (17), germanii și olandezii (câte 12), turcii constantinopolitani (zece), britanicii, inclusiv cu coloniile (opt), luxemburghezii (șase), costaricanii (cinci), brazilienii (patru), grecii, si rușii (câte trei), italienii și sârbii (câte doi); respectiv câte unul din Austria, Egipt, Japonia, Macedonia, Peru, Sân Salvador, Spania, din zona arabă și din cea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
în limba greacă făceau mențiune despre Epictect și Astion, doi mărturisitori de la Dunărea de Jos, mai precis din nordul Dobrogei, care în vremea împăratului roman Dioclețian au fost martirizați în cetatea Halmyris. Aceste martirologii au stat la baza Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, o listă de sfinți alcătuită în veacul al VIIIlea, care, la rândul său, stă la baza Calendarului ortodox de astăzi. Fără să mai menționăm martirologiile răsăritene sau occidentale care ne oferă informații despre viața și pătimirile Sfinților Epictect și Astion
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nega integritatea firii umane a lui Hristos. Părinții participanți la acest Sinod au completat Simbolul niceean cu încă 5 articole de credință, care stabilesc învățătura Bisericii despre Sfântul Duh și despre Biserică. Așa a luat naștere Simbolul de credință Niceo Constantinopolitan. Importanța Sinoadelor Ecumenice pentru viața Bisericii, păstrarea și propovăduirea dreptei credințe este bine cunoscută. „Sinoadele Ecumenice și-au exercitat și își exercită, începând cu primul dintre ele, autoritatea și influența, neîntrerupt, de mai bine de 16 veacuri în Biserică și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aceeași cupolă a Ortodoxiei și menținerea sau restaurarea climatului de înțelegere și dragoste între conducătorii diferitelor Biserici pe de o parte și între creștinii în ansamblu pe de alta”5. Originea ecumenică, în cadrul a două sinoade ecumenice a Simbolului Niceo Constantinopolitan constituie cea dintâi temelie a ecumenicității sale, a valorii sale ecumenice. Caracterul ecumenic al Sinodului I de la Niceea (325) a fost recunoscut de la început iar al celui întrunit la Constantinopol (381) a fost afirmat chiar la un an după ținerea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
afirmat chiar la un an după ținerea lui, în scrisoarea Sinodului din 382 către papa Damasus 6 și recunoscut și de către Biserica din Apus la Sinodul Ecumenic de la Calcedon (451). Având girul primelor două Sinoade ecumenice, Simbolul de credință Niceo Constantinopolitan a fost confirmat în continuare de către celelalte Sinoade ecumenice, fiind inclus în definițiile lor doctrinare. Începutul acestui proces de confirmare a originii și caracterului Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan l-au făcut Părinții Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon în cadrul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ioan G. Coman, „Sinoadele Ecumenice și importanța lor pentru viața Bisericii”, în rev. Ortodoxia, XIV (1962), Nr. 3, p. 291. 6 Pr. Prof. Ioan Rămureanu, „Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381), învățătura despre Sfântul Duh și Biserică, Simbolul constantinopolitan”, în rev. Studii Teologice, XXI (1969), Nr. 5-6, p. 362. 7 Ibidem, p. 371. 8 Lector Aurel Jivi, op. cit., p. 612. 9 Diac. Asist. Ion Caraza, „Simbolul Niceo-Constantinopolitan în viața și spiritualitatea Bisericii”, în rev. Ortodoxia, Anul XXXIII (1981), Nr.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele Patriarh constantinopolitan cunoștea și folosea Scriptura în chip admirabil. Biografii spun că în timpul celor șase ani petrecuți în retragere, rugăciune și asceză, a studiat-o cu ardoare, sfârșind prin a o cunoaște în amănunt. El însuși atrage atenția că necunoașterea Scripturilor este
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele Patriarh constantinopolitan cunoștea și folosea Scriptura în chip admirabil. Biografii spun că în timpul celor șase ani petrecuți în retragere, rugăciune și asceză, a studiat-o cu ardoare, sfârșind prin a o cunoaște în amănunt. El însuși atrage atenția că necunoașterea Scripturilor este
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
vreo urmă. Există însă o altă influență bizantină: gustul pentru mirodeniile provenite din Orient. Acestea, atât de iubite de către bizantini și folosite ca monedă de schimb în comerțul dintre Imperiu și regiunile nordice, care furnizau vite și oi pentru piețele constantinopolitane, nu puteau să nu fi fost prezente la banchetele noastre domnești. Nu trebuie uitat nici faptul că stolnicul Constantin Cantacuzino a cerut traducerea unui tratat de ceremonial al curții bizantine, text datând din secolul al XIV-lea, care urma a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
conținut vreo stipulație "qui puisse jamais causer le moindre tort, préjudice ou dommage à l'une des deux, ou porter atteinte à l'intégrité de șes états", iar cel de al cincilea stipula, așa cum se presupunea și în cercurile diplomatice constantinopolitane, că nici una dintre părți "ne fera ni paix, ni trêve durable sans y comprendre l'autre et sans pourvoir à să sûreté"169. Conform primului articol al Tratatului, "S.M. britannique, déjà liée à S.M. l'empereur de Russie par leș
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la Crimée que ce Gouvernement regrette amèrement, et dont la perte rend précaire à Șes eux son existence en Europe" (s. Ven.C.)177. Ca urmare, la începutul lunii septembrie 1806, în cercurile conducătoare otomane, dar și în rândul populației constantinopolitane se crease, deja, convingerea că războiul cu Rusia era inevitabil. În această perspectivă, sprijinul pe care îl putea oferi Suedia a devenit o necesitate pentru otomani 178. Ei nu excludeau posibilitatea unei reconcilieri suedo-franceze, "comme suite de la position hostile de la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
10 februarie 1807, în loc. cît., doc. nr. 64. 192 Cf. loc. cît. 193 Cf., Stanford Shaw, History of the Ottoman Empire, p. 273; Piers Mackesy, The war în the Mediteranian 1803-1810, London, New York, Toronto, f.a., p. 180; pentru reacția populației constantinopolitane, provocată de apariția escadrei engleze, vezi și raportul lui Nils Gustaf Palin, datat martie 1807, în Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 65, 194 Cf., Stanford Shaw, History of the Ottoman Empire, p. 273-274; detalii deosebit de interesante privind
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
adaugă un plus de instabilitate politică și sporea îngrijorarea cercurilor conducătoare otomane care căutau soluții pentru a ieși din criză. Una dintre acestea viza restabilirea păcii cu Anglia și era cerută, potrivit afirmațiilor lui Nils Gustaf Palin, îndeosebi de populația constantinopolitană, puternic afectată "par la cessation de la navigation et de l'approvisionnement de la capitale" care dura de mai mult de un an, motiv pentru care "demande hautement la paix avec cette puissance" 202. La rândul său, Marea Britanie era interesată să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
un episcop coadiutor. Amândouă mitropoliile din Ardeal, cea răsăriteană și cea greco - catolică, au una și aceeași origine. Din evul mediu încă exista archidieceză răsăriteană în Alba-Iulia, ai cărei mitropoliți se sfințeau de către mitropolitul din București, ca exarh al patriarhiei constantinopolitane. Pe la începutul secolului trecut au început convertirea unui număr de români la ritul greco - catolic, de unde a urmat prefacerea mitropoliei din Alba-Iulia în mitropolie greco - catolică. Românii cari n-au primit uniunea au urmat paralel viața lor {EminescuOpXII 355} bisericească
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
comunică anii 1941 2001 de pe avers. Aflăm de la Pr. Florin Șerbănescu că în anul 2001 s-au împlinit 600 de ani de când, „la începutul domniei lui Alexandru cel Bun, în anul 1401, Iosif I Mușat este recunoscut de scaunul patriarhal constantinopolitan ca mitropolit canonic al întregii Moldove, cu reședința la Suceava”, reședință care se va muta, peste un secol și jumătate, la Iași. Tot în 2001, s-au împlinit 360 de ani de la aducerea moaștelor Sfintei Parascheva, din Constantinopol, la Iași
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]