65 matches
-
face pe prea mulți să plângă: se găsesc imediat partide care să-i ia locul. Cu adevărat grav este însă faptul că, în turbarea lui postelectorală, Ioan Rus vrea să facă răspunzătoare pentru înfrângerea sa însăși România. Cu o ușurătate consternantă, care mă face să-i uit atitudinea sobră din campania electorală, dl Rus afirmă: „Orice negociere privind Transilvania se va face la Cluj sau în alt oraș din Transilvania, nu la București”. Autorul acestei declarații nu este un limbric complexat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să ne umplem de sentiment național. Milioane de destine omenești trebuie strivite în malaxorul totalitar ca să-i iasă Crapului Gonflabil de-un personaj memorabil. Că un astfel de specimen a putut să apară în fauna României, nu-i de mirare. Consternantă este însă atitudinea dlor Eugen Simion și Nicolae Manolescu, care, în afară de a fi critici literari, trec și drept ființe umane. „Între literatură și eroi, eu prefer literatura”, spune dl Simion. E o opțiune. În virtutea ei, dl academician ia în considerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de un ludic irezistibil :” E un dramaturg Îngrozitor!...Dar nu atît de prost ca Shakespeare!”... Într-o revistă elegantă (Cultura), o cronicăreasă ( pardon de expresie) face un dialog cu actrița Coca Bloos ; nimic anormal. Exceptînd una din Întrebări, care e consternantă : ”Doamnă C.B., sunteți absolventă de filozofie. Stau și mă-ntreb dacă de-aici vă vine acest ex traordinar firesc pe care-l aveți pe scenă?”... Stau și mă-ntreb dacă Hegel - un filosof realizat, deci mai mare decît Coca - ar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
violentă, decît blînda, serafica și timida (Îi transpirau teribil mîinile!) bătăușă de lîngă mine. Oricum, e prilejul să lansez din nou panseul meu preferat, „viața imită arta”! Pe un post tv central văd, Într-o seară, un titlu de emisiune consternant : Sinucigașii României se destăinuie. Zău, n-aș vrea să aflu ce spun...Deocamdată. Solistul Adrian Daminescu declară, Într-un interviu acordat Jurnalului național :” Publicul meu iubit, s-a per vertit. Publicul e cea mai mare curvă ! ”. N-aș dori să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nicolae Brânda. Miron Blaga, admiratorul lui extatic, care îi prefațează noua carte de versuri (Catabasis. Scrisori către Euridice, jurnal liric, 1977-1988, Societatea Cultural-Științifică Adsumus în colab. cu Abaddaba, Oradea, 2001) cu o orgie de superlative, îl supraestimează într-un mod consternant. Să citim și versurile care l-au entuziasmat pe prefațator: „Rătăcit prin grădinile înțelepciunii, / caut imaginea șarpelui / și veninul mi se scurge încet printre degete...“ „Oare nu sunt chemat pentru / actele esențiale, sau libertățile spiritului, / libertățile spiritului ard în memoria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
plină ascensiune. Volumul său de debut, Suflet de rocker, trezise speranțe unor critici literari (printre care mă număr), iar cărțile care au urmat au fost, oarecum, la înălțimea așteptărilor. Iată însă că (încă) tânărul prozator ne dezamăgește într-un mod consternant, punând în circulație, sub semnătura sa, o culegere de patru nuvele, Piano Man (Paralela 45, colecția „80“, seria „Proză“, Pitești, 2000), plină de expresii licențioase. Folosirea unor cuvinte dintre acelea care ne fac să roșim când le auzim rostite în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
începeau să-și pună întrebări. Atâta timp cât fiecare medic nu cunoscuse mai mult de două sau trei cazuri, nimeni nu se gândise să se miște. Dar, de fapt, a fost de ajuns să aibă cineva ideea să le numere. Rezultatul era consternant. În numai câteva zile cazurile mortale se înmulțiseră și devenise evident, pentru cei care se preocupau de această boală ciudată, că era vorba de o adevărată epidemie. Acesta este momentul pe care și-l alese Castel, un confrate al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
al morții. Să nu ne lăsăm înșelați: împroșcăturile de ciment ce împrăștie în cele patru colțuri, asemenea unor mădulare dislocate, fragmentele mărturisirilor, bunelor vestiri și botezurilor nu sunt provizorii: este starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor metode comparative, de a data un material în mod riguros și, prin urmare, de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Întreagă metafizică a neesențialului, a derizoriului existențial, ne Împresoară, perfidă, de la Începutul lumii și riscă să ne Însoțească până la sfârșitul ei. Și când te gândești că totul este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
revină la verticalitate, cerînd ajutor mașiniștilor. Acestea, s-ar putea zice, țin de legendă; nu am fost martor ocular. Dar, din jurnalul meu bogat în personalități și-n întîmplari neobișnuite, am spicuit o "felie de viață", zic eu, amuzantă și... consternantă! Era prin 1972. Eram student și trăiam (cum am mai spus-o, cu alte ocazii) din publicistică. În "România Literară" colaboram la o rubrică plasată în josul paginii 2, intitulată "Confluențe". Aici au semnat, cît a ființat supratitlul, unii din cei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întîmple altceva decît se așteaptă spectatorul; din Fantomă se preling picuri de lapte-var; e o ființă în descompunere; un actor pierde un pantof și se demobilizează; meșteru-i spune: "Dacă-l mai pierzi, lasă-l pierdut! Întîmplările, în teatru, trebuie folosite!"; consternant: "Eu sînt lăutar, nu psiholog!"(V. Mugur); sau: "Să nu mai aduceți mitocănia asta românească! (pe scenă n. n.)"... Frumos este finalul acestui tulburător volum: "V.M. a fost obsedat, toată viața, de cifra 12 bis. Acum însă, se vede foarte clar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai mare manager al Naționalului din Bănie fusese unul dintre actorii care jucaseră numai în figurație. Am lucrat și eu, Slavă Domnului, cu fo cinci conducători de teatru (ori chiar... Institut de teatru!) care erau semidocți. De departe cel mai consternant a fost un oarecare Jenel (să-i zicem), cel mai viguros conducător de instituție artistică din Caraș-Severin. Într-una din zile, prin '82-'83, omul nostru, manager de nădejde & experiență al socialismului, fu chemat la secretarul cu propaganda al județului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cel al lașității care-i împinge pe responsabilii aflați la putere să nege fenomenul sau să-l ascundă. Am întâlnit această tentație politică în cabinetele ministeriale, unde orice nou ministru al Educației avea grijă să nu facă valuri, cu analiza consternantă potrivit căreia "a vorbi despre ea înseamnă a o face să existe". Ei bine, nu! Să ții violența sub tăcere înseamnă să te condamni s-o suporți, căci ea se întoarce mereu ca un bumerang în figura celui care o
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rezumă, după Zola, la „a face să se miște personaje reale într-un mediu real”. A da cititorului „o fâșie a vieții umane” - acesta e principiul. În concordanță cu el, proza și dramaturgia naturalistă reflectă realul obișnuit, cenușiul cotidian, situații consternante, apariții grotești, anomalii, drame și tragedii inerente vieții de toate zilele. Romane precum Germinie Lacerteux de Frații Goncourt, Thérèse Raquin de Zola, nuvela Boule-de-Suif a lui Maupassant conțin biografiile unor femei de rând, personaje din mulțimea așa-numiților de cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
mai ales despre sine. Nici o Încercare de a da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l „coborî” În poezie. Femeia rămîne În zona de sus a firii, ca În poezia trubadurilor („au dessous de toute pensée”) Într-o indeterminare consternantă: „Singură ești numai una, care ai luat cununa darurilor de la fire mai pă sus dă omenire!” Vede, oare, Alecu Văcărescu În Lucsandra sau Elenco un simbol de ordin religios, inaccesibil, neîntrupat? Fostul mare clucer nu-i departe de această confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]