66 matches
-
în chip radical, orice urmă de "reacțiune". Teama tuturor era ca nu cumva guvernele care se succedau într-un ritm amețitor să istovească țara întrun asemenea grad încît Portugalia să devină o pradă ușoară unei lovituri comuniste. De aceea monarhiștii constituționaliști și integraliști erau gata să susțină orice mișcare care ar fi putut înlătura regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală a situației politice s-ar fi putut gândi monarhiștii la o încercare de restaurare. Centrul Catolic, deși făcuse atâtea eforturi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înapoierea familiei regale în Portugalia. Ar fi fost primul pas spre restaurare. În caz contrar, monarhiștii amenințau că vor vota, în loc de generalul Carmona, pe ministrul de Finanțe, Generalul Sinel de Cordes. În 1928, masa monarhiștilor continua să fie împărțită între constituționaliști - care rămăseseră credincioși lui Don Manuel - și integraliști, care recunoșteau drept singur pretendent pe Don Duarte. (Moartea lui Don Manuel în 1932, a împăcat familia monarhistă portugheză, strîngînd-o în jurul lui Don Duarte). Integralismul suferise însă o pierdere hotărâtoare în 1925
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
intră într-o permanentă criză. O parte din colaboratorii lui Sardinha hotărâse să ajute regimul instaurat de generalul Carmona și salvat de Salazar - în timp ce altă parte se păstrează în continuă opoziție. Fapt este că, în 1928, integralismul ca și monarhiștii constituționaliști încearcă să forțeze mâna Guvernului condiționând votarea generalului Carmona de reîntoarcerea familiei regale. Deși nu era un republican convins, generalul Carmona nu putea accepta condițiile monarhiștilor, știind prea bine că prezența familiei regale și a fostului rege, Don Manuel, va
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nici nu putea proceda altminteri. Dacă nu putea colabora cu oamenii vechiului regim pentru că îl despărțeau prăpăstii ideologice, nu putea, pe de altă parte, colabora nici cu naționaliștii monarhiști ca atare, pentru că asta ar fi implicat primejduirea unității națiunii; monarhiștii constituționaliști sau integraliști erau, sau tindeau a fi partide și Salazar nu-și îngăduia să împartă din nou familia portugheză. Instinctul său politic îl avertiza și de astă dată că o colaborare cu elementele partidelor de dreapta, constituționaliști și integraliști - cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unității națiunii; monarhiștii constituționaliști sau integraliști erau, sau tindeau a fi partide și Salazar nu-și îngăduia să împartă din nou familia portugheză. Instinctul său politic îl avertiza și de astă dată că o colaborare cu elementele partidelor de dreapta, constituționaliști și integraliști - cu care avea de altfel atâtea puncte ideologice comune - ar fi compromis de la început sorții de izbândă ai unei revoluții totalitare. Și astfel pornește la drum singur, având doar sprijinul armatei și încrederea în fertilitatea politică, a revoluției
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sfârșit, își regăsește liniștea fertilă pe care o pierduse cu mulți ani în urmă. Chiar dificultățile provocate de grupările monarhiste păreau că sunt pe cale de a fii înlăturate. Sentimentele și doctrinele monarhiste câștigau neîncetat teren în elitele portugheze. Conflictul între constituționaliști și integraliști își pierduse virulența după așa numitul "Acord de la Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia, Don Manuel II, recunoaște ca moștenitor al Tronului pe Don Duarte, descendent din ramura miguelistă a dinastiei Bragança. În 1932 Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ele, mama s-a Întors la St. Petersburg, Împreună cu cei trei copii ai ei, după aproape un an de colindat prin stațiuni străine. Asta se Întâmpla la Începutul anului 1905. Chestiuni de stat solicitau prezența tatei În Capitală; Partidul Democratic Constituționalist, - printre ai cărui fondatori se număra -, va câștiga În anul următor majoritatea În Primul Parlament. În vara aceea, În timpul uneia dintre scurtele lui șederi cu noi la țară, a constatat, rănit În patriotismul lui, că fratele meu și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ale societății civile. B) Comunicarea expresivă: religie republicană și laică Această comunicare expresivă este cea a unui Spinoza sau a unui Leibniz. Ea nu a fost niciodată aplicată integral. Cu atît mai puțin prescrierile din Tratatul despre autoritatea politică. Spinoza, constituționalist, este ignorat: el apelează la comori de ingeniozitate pentru a face în așa fel ca puterea totuși necesară să nu încarneze absolutul. Se poate accepta un rege, dacă el este îndeaproape controlat. La fel, un anume tip de aristocrație care
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
clar ce vrea să însemne "independența" în acest caz. Independența înseamnă lipsa impunerilor, dar față de cine ar trebui să fie independente curțile? Este vorba doar de liderii politici ai momentului și de subordonații acestora? Această perspectivă a fost preluată de constituționaliști, care au cerut o separare a justiției de executiv și de forurile legislative. Dar așa cum am observat în capitolul 16, o asemenea separare nu poate fi complet implementată. În plus, în sistemele parlamentare, "separarea" este departe de a fi completă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
statele periferice, eterogenitatea se referă la natura economiilor dualiste, caracterizate prin sectorul exportului capitalist și industrializat, al cărui beneficiu nu se răsfrînge asupra economiilor naționale înapoiate (Senghaas 1982). Soluția problemei se inspiră în bună parte din proeminentul economist liberal și constituționalist german din secolul al XIX-lea, Friedrich List, care a pledat pentru măsuri de protecție, care să permită industriilor germane incipiente să devină competitive în raport cu producția britanică. Soluția adoptată de Comisia Economică pentru America Latină a Națiunilor Unite (CEAL) a fost
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
constituțio constituție 1 2 constituțional constituțional 5 2 constituționala constituțional 1 2 constituțională constituțional 6 2 constituționale constituțional 3 2 constituționali constituțional 8 2 constituționalicește constituționalici 1 2 constituționalism constituționalism 11 2 constituționalismul constituționalism 5 2 constituționalismului constituționalism 8 2 constituționalistul constituționalist 1 2 constituționalul constituțional 1 2 Constitutionnel Constitutionnel 3 2 constituțiunal constituțiunal 2 2 constituțiunale constituțiunal 1 2 Lexic politic POS politic Frecvența Clasa semantică Constituțiune constituțiune 3 2 constituțiune constituțiune 4 2 Constituțiunea constituțiune 2 2 constituțiunea constituțiune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituție 1 2 constituțional constituțional 5 2 constituționala constituțional 1 2 constituțională constituțional 6 2 constituționale constituțional 3 2 constituționali constituțional 8 2 constituționalicește constituționalici 1 2 constituționalism constituționalism 11 2 constituționalismul constituționalism 5 2 constituționalismului constituționalism 8 2 constituționalistul constituționalist 1 2 constituționalul constituțional 1 2 Constitutionnel Constitutionnel 3 2 constituțiunal constituțiunal 2 2 constituțiunale constituțiunal 1 2 Lexic politic POS politic Frecvența Clasa semantică Constituțiune constituțiune 3 2 constituțiune constituțiune 4 2 Constituțiunea constituțiune 2 2 constituțiunea constituțiune 5
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cel mai neînsemnat (vorbim de el ca critic), C. Negruzzi, care, cum vom vedea, din cauza temperamentului său nepotrivit cu nevoile epocii, n-a fost revoluționar, fără să îndrăznească, nu-i vorbă, a se ridica împotriva revoluționarilor. Așadar, acești critici sunt constituționaliști liberali, din pricina împrejurărilor din țara și din epoca în care ei trăiesc și luptă. O altă cauză, care a contribuit la schimbările sociale din veacul trecut, a fost și fatala presiune a Apusului asupra țărilor române, care, cum s-a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
umilirea națională, interesele de clasă ale boierinașilor - și ale negustorilor în Muntenia -, presiunea europeană, idealismul, snobismul sunt cauzele mișcării liberale de la jumătatea veacului al XIX-lea. Criticii de la mijlocul veacului al XIX-lea nu au putut fi, prin urmare, decât constituționaliști liberali. După 18664 dorințele cele mari se îndepliniseră și ferici 1 Opere complete, Proză, p. 101. 2 Ceea ce spune și C. Negruzzi în articolul Paveaua, Călindar pentru poporul român, 1846. 3 Opere complete, Teatru, I, p. X. 4 Și chiar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noua stare de lucruri i-ar fi îngăduit să-și cucerească o viață mai bună, dacă ea ar fi știut să se folosească de legiuirile noi. Așadar, mai toate cauzele, care făcuse pe A. Russo și pe ceilalți să fie constituționaliști liberali, acum nu mai erau. Nu mai era nici umilirea națională de altădată, nici interesul de clasă, nici idealismul. Nu mai era nici snobismul, căci acum orașele noastre deveniseră mai "civilizate" și tinerii nu mai au cuvânt să se simtă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Clevetici, Ultrademagogul 1 (compus în aceeași vreme cu Sandu Napoilă, Ultra-retrogradul). Dacă voind să ridiculizeze pe Sandu, a reușit să-l idealizeze, caricaturizând tot liberalismul, apoi, aci în Clevetici, scopul și rezultatul sunt identice. Clevetici este un "liberal ultra, jurnalist constituționalist", un "mare patriot", el vrea "consacrarea aptului de la 5 la 24 ghenar", "respectul convențiunii cu condițiune de a fi schimbată în totul" (am subliniat fraza aceasta, pentru că e strămoașa 1 Teatru, I, p. 27. celebrei fraze a lui Farfuride: "Să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]