1,579 matches
-
of the director was the modern substitute for the whole complex of social and theatrical factors that hâd once made theatre the great collective art. Reinhardt illustrates this process în its baroque, Wagnerian aspect. Vsevolod Meyerhold illustrates it în its constructivist, Marxian aspect.”[23] Nevertheless, the spectators, mainly workers, were perplexed and offended by the strânge staging and the non-linear narrative. Soviet critics followed them by asking for simple plots, characters that are convincing and easy to identify with, a positive
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
cu Camillo Innocenti și a participat la o expoziție. A început să lucreze în spiritul avangardelor la Zürich unde s-a întâlnit cu Tristan Tzara și Marcel Iancu. În anul 1924 când a revenit în țară s-a alăturat grupului constructivist. În anul 1925 este profesor la "Atelierul de artă constructivista" al revistei Integral, inițiativa a grupării avangardiștilor de a introduce artă modernă în viața cotidiană. A fost și autorul unor interesante cronici și articole pe teme de artă, fiind printre
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
început să lucreze în spiritul avangardelor la Zürich unde s-a întâlnit cu Tristan Tzara și Marcel Iancu. În anul 1924 când a revenit în țară s-a alăturat grupului constructivist. În anul 1925 este profesor la "Atelierul de artă constructivista" al revistei Integral, inițiativa a grupării avangardiștilor de a introduce artă modernă în viața cotidiană. A fost și autorul unor interesante cronici și articole pe teme de artă, fiind printre primii care scriu la noi despre arta africană. este de
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
liberă. Recunoașterea limbilor și culturilor nu este deloc în contradicție cu spiritul pluralismului liberal despre care vorbește Rawls, iar dacă anumite elemente comunitariste nu pot fi evitate, ele fac parte din ceea ce Rawls numește constructivism liberal: "de fiecare dată, procedura constructivistă este modificată pentru [a se potrivi] subiectului în cauză"65. Principiul subsidiarității pe care se bazează cooperarea europeană este de fapt un echilibru reflectiv 66, iar criteriul standard de luare a deciziilor și de rezolvare a conflictelor rămâne rațiunea publică
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care îl propune Rawls. În același timp, teoria rawlsiană nu lucrează cu supoziția unui contract universal care să ducă la fondarea unei societăți liberale mondiale; prin urmare, problema ecologică rămâne să fie gândită în termenii unei cooperări internaționale, pe baze constructiviste. Aceasta ar însemna că, dacă teoria dreptății nu se aplică direct la problemele ecologice, nimic nu împiedică construirea de extensii ale acestei teorii, pentru a răspunde problemelor noi cu care se confruntă societatea. În mod tipic, o doctrină constructivistă procedează
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
baze constructiviste. Aceasta ar însemna că, dacă teoria dreptății nu se aplică direct la problemele ecologice, nimic nu împiedică construirea de extensii ale acestei teorii, pentru a răspunde problemelor noi cu care se confruntă societatea. În mod tipic, o doctrină constructivistă procedează prin selectarea unei serii de subiecte, începând, să spunem, cu principiile de dreptate politică pentru structura de bază a unei societăți democratice închise și autosuficiente. Odată făcut acest lucru, ea merge apoi mai departe la principiile pentru revendicările generațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
societăți democratice închise și autosuficiente. Odată făcut acest lucru, ea merge apoi mai departe la principiile pentru revendicările generațiilor următoare, se extinde la principiile pentru dreptul popoarelor și [se restrânge] la principiile pentru chestiuni sociale speciale. De fiecare dată, procedura constructivistă este modificată pentru [a se potrivi] subiectului în cauză"27. Rawls discută această chestiune în special cu privire la dreptatea internațională, considerând că este vorba de o lărgire a viziunii din Teoria dreptății. Dar, în versiunea originală, teoria dreptății distributive a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
abstracționiste, în al căror curent funcționalist se integrează, promovat în special de gruparea și revista „De Stijl” (Olanda), c. s-a propagat în întreaga Europă, ca și dincolo de Atlantic, în Statele Unite ale Americii. În literatură (poezie), apar procedee analoage celor constructiviste la futuriști (F. T. Marinetti, Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski), la unii expresioniști (Franz Werfel, Johannes Becher, Gottfried Benn), la poeți francezi marcați de amiciția cu pictorii cubiști: Apollinaire, Max Jacob, Jean Cocteau. În România, ideile c. au fost propagate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
fost propagate de revistele avangardei din deceniul al treilea, îndeosebi de „Contimporanul” (1922-1923, 1924-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925), „Integral” (1925-1928) și, într-o oarecare măsură, de „unu” (1928, 1929-1932, 1935). Fără a se afișa în termeni preciși ca publicație constructivistă, cum o vor face „75 HP” și „Punct”, revista „Contimporanul”, condusă de Ion Vinea, includea frecvent articole, reproducea desene, tablouri, fotografii de clădiri în stil constructivist, informa constant publicul românesc despre manifestările curentului și despre avangardism în genere, întreținea relații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
de „unu” (1928, 1929-1932, 1935). Fără a se afișa în termeni preciși ca publicație constructivistă, cum o vor face „75 HP” și „Punct”, revista „Contimporanul”, condusă de Ion Vinea, includea frecvent articole, reproducea desene, tablouri, fotografii de clădiri în stil constructivist, informa constant publicul românesc despre manifestările curentului și despre avangardism în genere, întreținea relații cu centrele din străinătate ale mișcării. Cele mai multe și pătrunzătoare articole aparțin lui Marcel Iancu și lui Hans Richter, fost comiliton (dadaist, apoi constructivist) al primului, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
clădiri în stil constructivist, informa constant publicul românesc despre manifestările curentului și despre avangardism în genere, întreținea relații cu centrele din străinătate ale mișcării. Cele mai multe și pătrunzătoare articole aparțin lui Marcel Iancu și lui Hans Richter, fost comiliton (dadaist, apoi constructivist) al primului, la Zürich, Basel și Düsseldorf. Pictor, sculptor, arhitect, scenograf, Marcel Iancu ilustrează revista, împreună cu mulți alți avangardiști din țară și de peste fruntarii, precum Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, Mattis Teutsch, M. H. Maxy, Gropius, Le Corbussier, Kurt Schwiters. Literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
pe 1924 al „Contimporanului” și intitulat Manifest activist către tinerime. Acesta e în perfectă consonanță cu manifeste avangardiste de pretutindeni, din unele preluând aproape textual propoziții-devize. Lozinca „jos arta [...]. Religia este minciună, arta este minciună” din programul grupului productivist al constructiviștilor ruși, devine „jos arta, căci s-a prostituat!” Îndemnul dintr-un manifest al pictorilor futuriști italieni, „Să fie înmormântați morții în cele mai profunde viscere ale pământului!”, este relansat în formularea abreviată concluzivă a Manifestului activist...: „Să ne ucidem morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
Îndemnul dintr-un manifest al pictorilor futuriști italieni, „Să fie înmormântați morții în cele mai profunde viscere ale pământului!”, este relansat în formularea abreviată concluzivă a Manifestului activist...: „Să ne ucidem morții!” De asemenea, concordă perfect cu principiile futuriste și constructiviste, în spirit dacă nu în formulări, și enunțurile afirmative din manifestul semnat „Contimporanul”, scris cu siguranță de Ion Vinea. Corifeul „activismului” pledează pentru expresia densă, directă, neliteraturizată, pentru comunicarea mesajelor într-un stil exclusiv funcțional, adecvat secolului vitezei: „Vrem minunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
reviste de avangardă. Cel mai dinamic animator al mai tuturor acestora, Ilarie Voronca, exaltă „viteza”, „esența expresiei primare”, „senzația crudă”, care „pătrunde ca o injecție”, expresia - „târnăcop”, expresia - „bumerang”, poezia ca „tren spărgând pupila în dilatare”, într-un cuvânt, orientarea constructivistă. „Constructivismul - scrie Voronca în revista „Punct” - e pentru plastică ceea ce e a patra dimensiune pentru geometria modernă”, c. ar fi „o armonie abstractă cu legi fixe, o creație pură, în care obiectul e cu raporturi de linie și culoare echilibrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
de cea verticală și diagonală, vorbele sunt despărțite în silabe și între acestea se întind goluri, literele majuscule și minuscule alternează arbitrar. Apar desene și picturi bizare, enigmatice, unele demențiale. Culorile sunt stranii și țipătoare. Concordanța producțiilor literare cu programul constructivist e parțială în „Contimporanul”, mai pronunțată, dar nu integrală, în celelalte reviste de orientare convergentă. La „Contimporanul” colaborează nu doar moderniști independenți de curentul promovat de revistă, precum Ion Barbu, B. Fundoianu, Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, Ion Minulescu, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
tradiționaliști, de la Ion Pillat la Sandu Tudor și Ilarie Voronca; ei se întâlnesc cu Victor Eftimiu, Cezar Petrescu, Al. O. Teodoreanu, Vasile Savel, Ion Sân-Giorgiu, Sergiu Milorian. În periodicele de mai scurtă durată și mai consecventă atitudine de frondă, stilul constructivist apare în alianță și chiar fuziune cu moduri ale altor curente de avangardă, în special cu cel al al futurismului, dar și cu cel expresionist, dadaist sau suprarealist. Orientarea specific constructivistă se exprimă în desentimentalizarea comunicării poetice, obținută prin intelectualizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
scurtă durată și mai consecventă atitudine de frondă, stilul constructivist apare în alianță și chiar fuziune cu moduri ale altor curente de avangardă, în special cu cel al al futurismului, dar și cu cel expresionist, dadaist sau suprarealist. Orientarea specific constructivistă se exprimă în desentimentalizarea comunicării poetice, obținută prin intelectualizare, prin dezinteriorizare, prin captarea de priveliști ale existenței obiective, mai cu seamă urbane, prin profesarea, în consecință, a poeziei-reportaj, menită să procure nu emoții, ci senzații. Refuzând atât elaborarea după reguli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
ci senzații. Refuzând atât elaborarea după reguli cât și confidența, poeții practică notația de senzații, coerente sau disparate, stârnite de spectacolul vieții curente, spectacol ce include, prin transfigurarea realului în conștiință, nebănuite frumuseți. Așa procedează, exemplar (dar nu în textele „constructiviste”), Ion Vinea, revărsând „prundiș” de figuri, construite altfel decât o cer poeticele tradiționale. Mizând, și el, pe virtuțile privirii, Ilarie Voronca face din aceasta, în volumele de după 1925, un fel de cameră de luat vederi. Rezultă colaje de imagini, derulate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
altfel decât o cer poeticele tradiționale. Mizând, și el, pe virtuțile privirii, Ilarie Voronca face din aceasta, în volumele de după 1925, un fel de cameră de luat vederi. Rezultă colaje de imagini, derulate ca într-un film mut. În perioada constructivistă, atât Vinea cât și Voronca experimentează procedări ostentative, exhibiționiste, întrebuințând la propriu limbajul alfabetului Morse, manipulând clișee de limbaj modern tehnic, birocratic, monden, sportiv, medical, mimând teatralitatea, recurgând la aberații tipografice. Ștefan Roll și-a făcut un instrument poetic din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
și b, sau Gresle et alii, 1994, p. 173, care definesc identitatea drept „un sentiment de unitate ș...ț pe care Îl poate resimți un individ sau un grup”). ν În mod complementar, cele mai multe dintre teoriile moderne, care preferă perspectivele constructivistă, interacționistă sau situaționistă și se opun abordărilor mai vechi, substanțialistă sau esențialistă (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995), susțin că identitatea este un fenomen conștient, care poate fi chiar rezultatul unei strategii: „Pentru toți teoreticienii actuali, identitatea nu este un dat, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
duce la teoreme În mod necesar adevărate, metoda comprehensivă a celei de-a doua pune În evidență „tipuri ideale”, istoria și praxeologia putând fi totuși „Împletite” pentru o mai bună Înțelegere a realității. Hayek, atacând „scientismul” și denunțând „prezumția fatală” constructivistă, plasează obiceiul și tradiția „Între instinct și rațiune”. O cunoaștere tacită, care evoluează pe neobservate („ideile constitutive”), alcătuiește datele științelor umane (subiectivism radical), iar metoda „sintetică” (comprehensivă) asigură praxeologiei, printr-un proces ipotetico-deductiv, descoperirea principiilor de coerență structurală. Dacă acțiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
supraviețuirea fidelităților comunitare În cadrul societăților moderne și, În același timp, pe eterogenitatea societăților tradiționale. Această dublă constatare a permis reconsiderarea noțiunii de cultură În termeni mai puțin esențialiști și, prin urmare, „substituirea viziunilor tradiționale asupra omogenității culturale cu o perspectivă constructivistă și dinamică” (ibidem, p. 30). Ea constituie, de asemenea, o repunere În discuție a diviziunii muncii Între sociologi (al căror domeniu de studiu ar trebui să se limiteze la societățile industriale) și etnologi (limitați, la rândullor, la studierea societăților tradiționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
umane”, căreia Îi aplică o necesară „gândire complexă” (Morin, 2001). Dinamica identitară se bazează pe alte raporturi dialectice. Acestea ne Îndeamnă să considerăm identitatea un proces În desfășurare, nu un dat fix, și să privilegiem astfel mai curând o abordare constructivistă decât viziunea esențialistă (sau substanțialistă) care era dominantă În trecut. După ce vom examina câteva concepte care organizează dimensiunile afective, sociale și cognitive ale construcției identitare, vom aborda chestiunea raporturilor dintre identitate și cultură. Vom extinde apoi reflecția noastră la interculturalitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
valori de referință În momentul În care, din cauza mutațiilor sociale, Biserica sau Națiunea Își pierd hegemonia. Și multe dintre apartenențele obligatorii nu demult sunt percepute astăzi ca niște „identități ucigașe” (Maalouf, 1998). Identități și cultură Preferința noastră pentru o viziune constructivistă asupra identității implică faptul că actorii sociali, preocupați să dea un sens prezenței lor În lume, găsesc resursele necesare pentru un asemenea demers. Cultura este, din acest punct de vedere, un rezervor inepuizabil, cu condiția să Înțelegem acest concept nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sfârșitul ciclului, Park credea că, prin asimilare, grupurile de imigranți participă la transformarea societății americane. Melting pot-ul rezultat nu mai avea o savoare strict WASP (White Anglo-Saxon Protestant). Astfel de premise au dat o orientare mai accentuat interacționistă și constructivistă acestui tip de studii. Spre sfârșitul anilor ’60, au apărut două texte care confirmă această evoluție. Howard Becker, În Outsiders 1 (1963), arată că fenomenul de devianță nu este un proces obiectiv, ci depinde În mare măsură de percepția pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]