1,465 matches
-
Dumnezeu; aceste cuvinte ale Sfântului Ignatie Teoforul († 107) prefigurează, așa cum vom vedea și pe parcursul studiului, acel mare avânt teologic care, cu Părinții Capadocieni și îndeosebi cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, apoi cu Sfântul isihast Grigorie Palama, „va duce omul pe vârfurile contemplației și ale unirii mistice, precum Moise în mijlocul norului, când, fără a-L vedea pe Dumnezeu, era aproape de El, participând la prezența Lui”3. Așa cum observa și Norman Russell în Introducere la cartea sa apărută nu demult 4, învățătura despre îndumnezeire
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
ideal care din punct de vedere artistic ne aparține, ne însoțește și ne marchează. Viitorul însă, nicidecum. El doar provoacă, ne ademenește și, în cele din urmă, ne abandonează. Mai mult, viitorul muzicii savante nici nu există; el este doar contemplația transfigurată a prezentului. Un prezent el însuși nebulos, incert și, nu de puține ori, deconcertant. Altfel spus, viitorul a contractat cea mai sublimă dintre muzici. O muzică pe care noi nu o vom putea auzi. Adesea circulă părerea potrivit căreia
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
și ai maximei creativități s-au suprapus, în cazul lor, ultimului și celui mai terifiant deceniu ceaușist, vîrsta maturității li s-a "vărsat" și consumat în cei cincisprezece ani de maturitate postrevoluționară, în care poezia a lăsat loc publicisticii, și contemplația artistică - implicării civice. Dezertarea de pe frontul literar a ajuns să constituie regula pentru această generație atât de promițătoare, și care pare și astăzi încremenită într-o poză de grup juvenil, cu ochii arși de speranță într-un viitor ce va
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
Dumnezeu; aceste cuvinte ale Sfântului Ignatie Teoforul († 107) prefigurează, așa cum vom vedea și pe parcursul studiului, acel mare avânt teologic care, cu Părinții Capadocieni și îndeosebi cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, apoi cu Sfântul isihast Grigorie Palama, „va duce omul pe vârfurile contemplației și ale unirii mistice, precum Moise în mijlocul norului, când, fără a-L vedea pe Dumnezeu, era aproape de El, participând la prezența Lui”3. Așa cum observa și Norman Russell în Introducere la cartea sa apărută nu demult 4, învățătura despre îndumnezeire
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice, ușor împins spre dezabuzare și ironie, distins impalidat de transferul confesiunii în observație, al contemplației în comentariu: "în urma acelei femei, pe trotuar seara se aduna în sine cum ceara la baza/ lumînării magazinele își pierdeau unul cîte unul/ clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau/ prinde ei în părul
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
acceptăm teoria avansată de Maria Luisa Lombardo, potrivit căreia diferența dintre erotism și pornografie este dată de depășirea materialității în favoarea momentului contemplării estetice, devine clar că nici măcar revistele declarat pornografice nu sînt chiar... pornografice (cu siguranță și ele oferă posibilitatea contemplației estetice a fizicului protagoniștilor, a ambientului, a modului în care este pieptănată și machiată protagonista etc.; în funcție de fantezia fiecăruia se poate imagina orice, inclusiv o zi banală din viața fiecăruia dintre actori între două ședințe foto). Cartea Mariei Luisa Lombardo
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
Cele zece săli de la etajul patru care găzduiesc expoziția Brâncuși sunt un spațiu de puritate a formelor și de frumusețe cum rar ți-e dat să vezi. Iar vizitatorii par a fi, prin atitudine și comportament în actul privirii, prin contemplația activă, deloc neutră a sculpturilor, pe deplin convinși că trăiesc o experiență unică. Fiindcă la întâlnirea cu Brâncuși ceva din misterul creației e vizibil și pe fețele noastre de simpli privitori. Este o întâlnire târzie a lui Brâncuși cu Londra
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
de filiație magico-orientală, în care supremația semnului se afirmă prin coabitarea lui asumată cu vidul. De la insurgența de factură expresionistă, de la un anume teribilism al spiritului incapabil de a se supune vreunei opreliști, și pînă la suspendarea materiei într-o contemplație pură, de tip Zen, de la vitalitatea adolescentină și pînă la notația eliptică sau la enunțul sapiențial, Vladimir Șetran stăpînește totul. Mai precis, un inepuizabil orizont de imagini, un orizont în care intră deopotrivă spontaneitatea afectului și strategiile discrete ale unui
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct pe marginea formelor naturale și s-a ridicat pînă la înălțimea de la care privirea devine contemplație, faptele concrete se transformă în principii, iar creația propriu-zisă părăsește și ea planul sensibil și se preschimbă în cercetare a esențelor. O astfel de cercetare a încercat să facă, de-a lungul unei cariere prodigioase, Hans Mattis-Teutsch. Provenit, asemenea lui
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
al textului cu sine însuși, un dialog în care funcția de semnificare trece în plan secund. Mai mult decât un simplu caleidoscop al cuvintelor, romanul ne propune o fuzionare de lumi, reificate în punctele lor de contact, devenite obiecte de contemplație estetică. Palimpsestul limbii este, implicit, unul al memoriei afective și al trăirilor, cuvântul având valoare existențială, fiind creator de lumi. „Eu în altă Varșovie am avut treburi,” spune Evelyn Sonjacoffski, confruntat cu imposibilitatea fizică de a se fi aflat în
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
fie divine. Dacă toată căutarea nu trebuie să ducă decît spre ființa din “vene, nervi și măruntaie”?! “Stau și mă uit la mine/ Ca la un animal hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură” (“Influențe livrești”). Experiența-limită pe care o trăiește aici poetul face ca obișnuita propensiune a creatorului către o metafizică a artei sale să se producă invers: dinspre metafizică spre materie și, evident
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
de sculptură. Dar, tot de foarte multe ori, ideația lui Brâncuși viza domenii de cugetare, intrând spre principii, reguli și teorii ale artei, ale filosofiei, ale vieții, atingând cosmicul sau abstractul. Viziunea lui ca arhitect al ideii Îl ducea spre contemplații, juisând când à la Socrate, când à la Platon, când à la Aristotel. Din această perspectivă, aforismele lui Brâncuși nu reprezintă jocuri pure ale unei inteligențe combinatorii, ci o complementaritate perpetuă a vieții personale, dar mai cu seamă a Înțelegerii
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
arhitect se poate descoperi și În cazul multor realizări - de la cele de Început, vezi Rugăciune, până la Monumentalul ansamblu, de la Tg. Jiu. Eminescian vorbind, cei care nu-și deschid ochiul Înăuntru, spațiul nemăsurabil și de necuantificat, nu pot Înțelege sculpturile brâncușiene. Contemplația austeră nu-i ajută cu nimic dincolo de cercul strâmt al existenței. Zicea Brâncuși: Deductiv, am reținut doar câteva rostiri brâncușiene, circumscrise viziunii de arhitect, pe care Sculptorul le-a notat, ele devenind o portiță de deschidere a unei gândiri mereu
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
and Gregory of Nyssa ..., p. 365-366. footnote>. „Mistica întunericului” adaugă deci o nouă treaptă. Aceasta este expusă de Sfântul Grigorie al Nyssei, care distinge trei trepte ale urcușului spre Dumnezeu: 1). în lumină, faza purificării; 2). prin nor, intrarea în contemplația inteligibilelor; 3). în întuneric: o ultimă treaptă a cunoașterii inteligibile e depășită, iar sufletul o ia pe o altă cale, cea a iubirii, ia „aripile iubirii”. Aceasta e deci o adevărată ek-stasis, „ieșire” din starea intelectuală. Încercând o dorință arzătoare
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982, p. 73-75; Pr. Drd. Pop Liviu, Doctrina Sfântului Har la Marii Părinți ai secolului al IV-lea, în Orizonturi Teologice, Anul I (2000), Nr. 2, p. 161. footnote>. Pentru a fi obiectul contemplației noastre, Dumnezeu iese oarecum din El Însuși, își arată slava Sa, transfigurează sufletul și întreg universul prin energia Sa, prin luminile Sale, lumina taborică fiind strălucirea cea mai caracteristică a acestei energii divine. Aceste considerații vor sta în centrul sintezei
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
extaz, nici de o incognoscibilitate ultimă a lui Dumnezeu sau de vreun întuneric în Dumnezeu. E posibil ca lui Origen să-i repugne ideea extazului datorită abuzului acestei idei printre montaniști. Oricare ar fi motivul, el dezvoltă o concepție despre contemplație în care sufletul nu trece dincolo de el însuși”<footnote Ibidem, p. 107. footnote>. Origen poate fi văzut ca întemeietorul misticii intelectuale. După el, unirea contemplativă este unirea nous-ului, cel mai înalt punct al sufletului, cu Dumnezeu printr-o vedere
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
nu numai că se urmărește reconstituirea conștiinței În realitatea sa cotidiană, dar se și dublează Întâmpinarea acestei idei. Deosebirea stă Întro coerență constantă, asigurată de manifestarea voluptoasă, amabilă și ironică. Astfel, Adevărul despre Sascha Knisch este o carte incitantă, deopotrivă contemplație a umanității, dar și falsă liniște Într-un spațiu semnalat de perturbări și revoltătoare injustiții.
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Numai atunci se șterg greșelile, când, urând pricinile prin care s-au săvârșit, ne oștim împotriva lor, schimbând înfrângerea dintâi prin biruința de pe urmă<footnote Teognost, „Despre făptuire, contemplație și preoție”, cap. 4, în „Filocalia...”, vol. IV, p. 248. footnote>. Iar dacă totuși am săvârșit păcatul, Părinții neptici ne învață să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
fundamentale. Adepții și promotorii acestei mișcări s-au numit Tractarieni sau Oxfordieni. S. Neill, Anglicanism (Oxford, 1977). footnote>, care a condus la redescoperirea de către Biserica Anglicană a potențialului simbolismului în închinare. În muzică, dorința de restaurare a elementelor simbolice și contemplație nu a ținut seamă de cerințele retoricii moderne. În sensul celor de mai sus, muzica își propunea să ofere beneficiile simple ale expresivității antice a paralelismului textului ebraic<footnote Spre deosebire de multe poezii și cântece din lumea apuseană care sunt scrise
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
a mișcării carismatice este asemănătoare muzicii creștine populiste din anii 60, dar totuși diferită, ea fiind creată ca o expresie a intensității vieții spirituale a comunității creștine. Limbajul muzical are o puternică legătură cu muzica contemporană seculară și conduce către contemplație și simbolism, aducând aminte de retorica coralelor evanghelice, un exemplu concludent fiind melodiile din Cry Hosamma (1980). Muzica carismatică din anii 70 poate fi asemănată cu cea a comunității creștine din insula Iona, aflată la N V de Scoția, și
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
ni-l dă Cuviosul Nichita Stithatul. El zice că Dumnezeu, știind dinainte despre căderea protopărinților noștri, a făcut lumea pentru urmașii lor ca parte a Proniei divine. Omul, chiar după pierderea raiului, avea astfel posibilitatea să cunoască pe Dumnezeu prin contemplația naturală a celor create. Deci toată zidirea acestei lumi văzute și simțite [...] s-a făcut ca un rai mai mare tuturor oamenilor, înainte de cel pregătit și sădit lui Adam în Eden [...] Pentru că știind, ca un înainte-știutor, greșeala aceluia și că
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
va clătina (Ps. XLV, 5). Iar pomul cunoștinței sau al cunoștinței binelui și răului este firea noastră și alcătuirea omului<footnote Ibidem. footnote>. Același autor filocalic, referindu-se la cunoștința binelui și a răului, spune: împărtășirea de acest pom al contemplației se numește cunoștința binelui și a răului în înțelesul următor. Întâi, pentru că celor desăvârșiți le dăruiește puterea cunoașterii tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, omenești și dumnezeiești. Căci e o putere ce robește toată mintea ascultării lui Hristos (2Corinteni 10,5
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
fără pericol, printr-o simțire călăuzită de minte, căci celor ce au ajuns cu timpul la deprinderea statornică a virtuții, ea nu le este și nu li se face abatere de la bine, ca unora ce au pășit cu tărie în contemplația dumnezeiască. Privirea lucrurilor sensibile, cu o simțire necălăuzită încă de o astfel de minte întărită, era periculoasă, din pricina lipsei lor de tărie în stăruirea în bine<footnote Ibidem, p. 321. footnote>, deoarece această contemplare poate atrage și răpi spre ea
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Ortodoxă..., p. 326. footnote>. Unii dintre Sfinții Părinți acordă celor doi pomi o semnificație mistică. Aceasta nu contrazice cele relatate anterior, ci dimpotrivă, le încununează, căci este mai presus de ele. Astfel, cei doi pomi ar reprezenta două căi ale contemplației: contemplația naturală și teologia mistică. Teologia tainică este pomul vieții, căci are ca rod dătător de viață și de nemurire credința în Sfânta Treime, care se naște în suflet în afară de orice rațiune și simțire; căci Sfânta Treime nu se cunoaște
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
p. 326. footnote>. Unii dintre Sfinții Părinți acordă celor doi pomi o semnificație mistică. Aceasta nu contrazice cele relatate anterior, ci dimpotrivă, le încununează, căci este mai presus de ele. Astfel, cei doi pomi ar reprezenta două căi ale contemplației: contemplația naturală și teologia mistică. Teologia tainică este pomul vieții, căci are ca rod dătător de viață și de nemurire credința în Sfânta Treime, care se naște în suflet în afară de orice rațiune și simțire; căci Sfânta Treime nu se cunoaște nici
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]