202 matches
-
Aniculăese • Ceea ce cred, Hans Kung • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu • Cel de-al treilea sens, Ion Dur • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Citește-mă pe mine!, Viorel Rotilă • Confesiunile unui diplomat, Eliezer Palmor • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov • Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici • Cultura recunoașterii și securitatea umana, Anton Carpinschi • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare, Daniel Focșa • Datoria
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
nici sufletul n-ar putea contemplă frumusețea fașa să fie frumos. Ființă care vrea să contemple pe Dumenzeu și Frumusețea trebuie să devină zeiasca și frumoasă” (T.Vianu, reproducere a ediției din 1945, p. 303Ă. Astfel în fața operei de artă contemplatorul încearcă senzații organice, asociații și sentimente profunde cu caracter răscolitor, înlăuntrul subiectivității lui. Opera de artă îngăduie și tinde să fie continuată , recreata ori de cîte ori este receptata. Prin intermediul artei, educatorul îi învață pe elevi să cuprindă , să înțeleagă
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, Mioara Anton, Bogdan Crețu & Daniel Șandru
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pozitiv despre postmodernism) și, probabil, la fel de generos îi gratulează și pe vârstnici. De aceștia din urmă se simte mai apropiat ca vârstă și împărtășește, cu mici excepții, aceleași opțiuni culturale și lumești. Trebuie să recunosc însă că această ipostază de contemplator imperturbabil îi prilejuiește uneori dlui Cimpoi scurte clipe de disconfort intelectual. De pildă, pleacă stânjenit privirea atunci când vârstnicii debitează enormități și prostii groase. Cum s-a întâmplat și în cadrul Simpozionului, unde s-a afirmat că tinerii scriu o poezie neocomunistă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
211 J.A. Eberhard își publică în anii 1803-1805 Manualul esteticii. El dă definiții ale frumosului, miraculosului, naivului, sublimului, idealului, interesantului ș.a.: "Sublimul e ceea ce produce admirație". 212 "Radu, poema de Ronetti-Roman", op. cit., p. 147. 213 "Sublimul presupune la eul contemplator o forță a eului puțin comună, o puternică sentimentalitate. Cel care creează sublimul trebuie să aibă un suflet puternic, pentru a subjuga materia obiectivă și a și-o apropia" sau "Sufletul se luptă cu materia și o biruie. (...) Impresia ce
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
absența, Însă, a dimensiunii „transcendente” - Într-o foarte mare măsură unor asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă sîntem atenți, cerințe ca acestea sînt ale poetului Însuși, căci, cum observam În treacăt mai sus, el nu este atît (sau numai) un contemplator al lumii În sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberîndu-se de povara grijilor și oprimărilor, conturîndu-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al Înfloririi perpetue. E cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
zăbală Și-apusurile prinse de oblînc Un soare pal În brațul stîng În brațul drept o lună pală. Lance rotită-n cer sau În adînc Rotundul ceas pe-obraz goană ovală... Treptat, imaginea care se impune e, totuși, cea a contemplatorului oprit la porțile cetății Un străin la poarta orașului, cum sună un titlu de sonet -, oarecum blocat În acțiunea sa de tentația, mai puternică, a Întoarcerilor spre sinele tulburat, către "lăuntricul zvon" și "lutul scoică" spre care descinde sîngele ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
omul să intre în lumea sa, unde poate trăi experiențe unice și inedite. Arta este greu de transpus în cuvinte localizîndu-se pe relația dintre creația artistică și observatorul interesat. Această, relație este uneori atât de intensă, încât poate modela sufletul contemplatorului prin simpla expunere la frumos. Prin urmare, oricât ar fi de puternice talentul și pasiunea, ele presupun multă, multă muncă, perseverență și trudă, încât persoana dominată de talent trăiește ceea ce este cunoscut sub expresia: „chinul creației“ al manifestării creatoare.
Apogeul by Magda CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1807]
-
Abia o cultura Dei, o cultură metafizică orientează spre acest domeniu, își pune mental subiecții în cîmpul diversității izvorîte, organizate, insuflate de Unu. îngerii apar ca una dintre variantele cele mai convingătoare ale universalului nu numai datorită calității lor de contemplatori și mesageri ai Unului, ci și pentru că diversitatea lor nu e grevată de individuația separativă al cărei simbol este corpul fizic. Deși le considerăm în mod curent categorii universale, natura, societatea, istoria țin de domeniul individual-generalului și ne mențin în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
semnificații și dimensiuni esențiale. Cu rafinament, pictorul zugrăvește frânturi de peisaj, în care-și recunoaște propria vibrare sufletească. La baza oricărei compoziții stă linia; ea reprezintă, în cazul nostru, începutul și sfârșitul creației... O mână sigură și multă fantezie oferă contemplatorului un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan De la presa studențească
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fel, concurând la palmaresuri valorice, atenuându-se sau chiar „desființându-se” reciproc. Nici postarea operelor unuia și aceluiași autor Într-un spațiu special al vastului muzeu nu rezolvă problema, dat fiind că o astfel de „redundanță” stilistică obosește și plictisește contemplatorii. În al treilea rând, asistăm la o violentare senzitivă, În sensul că privitorul este asaltat de prea multe opere de artă. Nu numai raritatea sau dificultatea accesului la operă generează o criză receptivă, ci și abundența, facilitatea de a merge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
readusă în conștiință, ci conștiința trebuie să fie extrasă din sine și pusă în fața unei realități care o depășește, o copleșește extatic, în sfârșit, o face capabilă de o experiență deconcertantă, însă revelatorie".28 M. Eminescu nu este numai un contemplator, ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând, în permanență, despre "semnele" ascunse după lințoliile pecetluite ale astrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
i încins cu fortune O, capul meu, capu-i ruină" (variantă, Mortua est, Opere, vol. 1, 309) Numai prin această reglare a presimțirilor pustiului din afară cu vidul interior, ca o depresurizare, "un înstrăinat de sine însuși" poate deveni propriul contemplator: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de pașnic exprimată, o lege a firii, a presimțirii morții, fără sfâșieri existențiale în spiritual vechilor texte egiptene. Conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Să renunțe la această băutură nu poate căci este însetat la nesfârșit de ea, iar a gusta din această băutură este pieirea sa, dar, totodată și zorii unui nou principiu",11 este totalitatea ce se cuprinde pe sine. Tehnica "propriului contemplator" este complexă la poetul nostru și menținută cu efectele regizorale ale antitezei: deșertul cosmic nu ar naște în noi nici un fior dacă Eminescu nu s-ar include pe sine într-un principiu al "clepsidrei"12, în care rezonează și comunică
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fiecare dintre ei tratând analitic spațiul public, reprezentările sociale și limbajele artistice. Artistul devine astfel un manipulator de semne, mai curând decât un producător al obiectelor de artă, iar spectatorul devine un lector activ al mesajelor, mai curând decât un contemplator pasiv al esteticii ori un consumator al spectacolului. Suntem nevoiți, astfel, să acceptăm un statut al artei ca semn social, în mod direct aflat în relație cu alte semne care alcătuiesc sistemul producerii valorilor, puterii și prestigiului. (Post)estetica situaționistă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
al descrierii odată cu scrierile lui Diderot și cu începutul realismului, în secolul al XIX-lea57. Complexitatea actului descriptiv ekphrastic rezidă în asimetria dintre cele două relații ce structurează descrierea: relația dintre descriptor și descriptar pe de o parte și cea dintre contemplator și tablou pe de altă parte. Nu sunt patru elemente implicate în această operație, ci trei: tabloul, descriptorul (sau contemplatorul) și cel căruia îi este destinată descrierea ekphrastică 58. c. O absență marcantă sau De ce nu avem ekphrasis? Este o
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
asimetria dintre cele două relații ce structurează descrierea: relația dintre descriptor și descriptar pe de o parte și cea dintre contemplator și tablou pe de altă parte. Nu sunt patru elemente implicate în această operație, ci trei: tabloul, descriptorul (sau contemplatorul) și cel căruia îi este destinată descrierea ekphrastică 58. c. O absență marcantă sau De ce nu avem ekphrasis? Este o realitate evidentă faptul că în literatura română nu există o apetență teoretică pentru ekphrază. Până la intervalul asupra căruia am ales
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dominantă a descrierii literare este mimetismul. Descrierea ekphrastică este fidelă compoziției picturale, constituindu-se într-o fișă tehnică a tabloului. Dar ceea ce face diferența între descrierea tehnică și cea literară este organizarea discursului. Itinerariul pe care îl parcurge ochiul personajului contemplator orientează lectura pânzei de sus în jos, "citind" obiectele și apoi figura feminină. Ordinea înregistrării detaliilor în discurs servește unei intenții metadiscursive. În fapt, personajul descriptor evocă precaritatea și simplicitatea decorului pentru a se putea lansa apoi în interpretarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
știu. Și-a scos ochelarii. Știu. Întinse mâna, palma desfăcută spre tabloul lui Janssens, (vezi nota 13). Această punere în scenă centrată pe tablou creează un efect teatral, fragmentul câștigând în dramatism. Se poate observa că în acest caz reacția contemplatorului nu este una pasivă. Gesturile subliniază o stare de spirit - mirarea ("stătea nemișcat"); dar, de cealaltă parte, ele sunt semnul interesului pentru celălalt participant la dialog ("întinse mâna"). În același timp, formulele lingvistice pe care le utilizează discursul lui Pașaliu
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
context dialogic. Având drept subiect tabloul, descriptorul creează un discurs care este rezultatul alegerii subiective (a unui tablou sau a unor detalii ale lui) și, în același timp, al transferului imaginii vizuale în imagine verbală. În această logică, descriptarul rămâne contemplatorul pasiv pe care descriptorul îl convinge cu ajutorul strategiilor discursive. Structura acestui fragment evidențiază cele două constante ale descrierii ekphrastice reflexive: descrierea ekphrastică înțeleasă ca descriere realistă a unei opere de artă și descrierea ekphrastică percepută ca înregistrare a reacției personajului
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
poate fi definită drept efectul persuasiv și afectiv pe care tabloul îl provoacă unui personaj 15. Rolul retoric al descrierii ekphrastice presupune câteva adnotări: Antipa și Pașaliu au perspective diferite asupra tabloului lui Janssens. În fragmentul citat, Antipa rămâne un contemplator pasiv al tabloului. Niciuna din replicile sale nu comentează compoziția plastică sau mesajul ei. În plus, Antipa nu răspunde întrebării directe a lui Pașaliu, care îi cere să explice alegerea tabloului. Singura consecință pe care tabloul o are asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
absurd, sunt excluși din partid fără a li se da o explicație. Dincolo de metonimie, o altă strategie la care recurge autorul în această inserție descriptivă este decupajul pe care îl operează în inventarul pânzei. Cum am observat deja, privirea personajului contemplator înregistrează în primul rând figurația din partea dreaptă a tabloului, urmând o axă verticală, de sus în jos. Selecția mizează pe acțiune: scena aleasă spre a fi descrisă surprinde personajele în mișcare. Rămân astfel neinteresante figurile din partea stângă a tabloului, figurine
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
este adâncit în calcule, un țăran așteaptă sprijinit într-o bâtă și cu căciula în mână, iar altul stă ascuns după ușă. Predilecția pentru scena de acțiune în defavoarea celor pasive susține din nou ipoteza unei lecturi de identificare a personajului contemplator, descriptorul, cu un rol din scenariul redat pe pânză. Reta citește scena picturală, reținând cele două personaje în mișcare și decriptând acțiunea lor în logica rolurilor de opresor și oprimat. A treia parte a fragmentului ekphrastic redă reacția lui Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
încercările de a explica împrejurările în care această statuie a fost creată, nu atât bustul este important cât celelalte două elemente, și în mod special partea din față a ambarcațiunii. Acest element este cel care l-a ajutat pe primul contemplator (și admirator perseverent al ei, lui i se datorează aducerea întregului monument la Luvru) al statuii, viceconsulul Charles Champoiseau, să identifice funcționalitatea piedestalui - ea reprezintă un vapor, o ambarcațiune - și să propună în a doua misiune de explorare a sanctuarului
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]