1,993 matches
-
Elena Zottoviceanu Passez, beauté passée Ascultând-o pe Monserrat Caballé mi-au venit în minte cuvintele ambigue (intonația sau virgula le schimbă sensul) care au determinat-o pe Contesa Castiglione, frumusețe celebră a Parisului, să se privească pentru ultima oară în oglindă și apoi să se claustreze pentru totdeauna în palatul ei. Nu că mi-aș închipui că aceste rânduri o vor determina pe primadonă să nu mai cânte
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
să se privească pentru ultima oară în oglindă și apoi să se claustreze pentru totdeauna în palatul ei. Nu că mi-aș închipui că aceste rânduri o vor determina pe primadonă să nu mai cânte în public, mulțumindu-se - spre deosebire de Contesa care și-a spart oglinzile - să trăiască în memoria ascultătorilor tocmai prin reflectarea ideală din discurile ei! Au existat în teatrul liric modern personalități scenice mai puternice (Callas), voci mai interesante (Domingo, Baltsa) dar nu cred că Montserrat Caballé a
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
fac primii pași pe scenă, deși este o partitură extrem de pretențioasă, care a cunoscut în același teatru versiuni măiestre. Roxana Stângaciu este într-un dublu debut: prima oară în viața ei într-un spectacol "adevărat" și prima oară în rolul Contesei. Un început remarcabil. Vocea rotundă, cu timbru prețios, s-a mlădiat bine condusă pe o frazare nobilă cu respect pentru stil (atenție doar la stabilitatea intonației). Înfățișare statuară, potrivită rolului (Rosina acestei perioade nu sprințara copilă din "Bărbierul") o prezență
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
rotundă, cu timbru prețios, s-a mlădiat bine condusă pe o frazare nobilă cu respect pentru stil (atenție doar la stabilitatea intonației). Înfățișare statuară, potrivită rolului (Rosina acestei perioade nu sprințara copilă din "Bărbierul") o prezență scenică sensibilă - iată o Contesă mozartiană credibilă; doar o oarecare rigiditate în jocul de scenă, explicabilă, se va atenua probabil cu timpul. Suzana Mihaelei Stanciu lansează cu ușurință vocalize, volute aeriene, doar gravele sunt aruncate cam neglijent, întinând finețea dantelată a rostirii ei muzicale. Mobilă
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Revine acasă după doi ani, ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Narațiunea se structurează în jurul încercărilor soțului de a desluși partea nevăzută și nerostită a vieții Magdei... Romanul următor, Virtuosul, este povestea unui amor imposibil între tînăra contesă Carlotta și cîntărețul de operă castrat Gasparo Conti, într-o Italie a veacului al XVIII-lea. Cartea, care a avut un imens succes, este pe cale de apariție, după cîte știu, la editura Univers. Următorul roman - încă netradus în Germania la
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
La scurt timp, conversațiile mele cu portarul, surprinse în treacăt și de ceilalți, au devenit obiectul distracției generale. Erau acolo și diplomați, domnul și doamna de Ben Omar, prieteni de-ai noștri, Osman, atașatul militar al Turciei, ministrul Portugaliei și contesa Macédo. În sfîrșit, interlocutorul meu mi-a propus într-o zi să ne plimbăm împreună. Peregrinările noastre au devenit curînd niște curse nebunești. Însoțitorul meu ba mergea cu oarecare dificultate, ba se deplasa cu o asemenea viteză încît, în ciuda tinereții
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
de emoție, a repetat serios la TV pe data de 10 iunie 2001, în auzul întregii țări, că România este Grădina Maicii Domnului. Bată-te norocul, să te bată, Simioane, că mare-i grădina Ta, Doamne! Nu mai vorbim de contesa Walevska, iubita lui Napoleon, despre care se spune că înfățișa Polonia de totdeauna, aparținând omenirii întregi creștine. În nici o țară creștină, însă, nu poți vedea un Cristos de lemn tăiat în două, ca aici. Simbol popular magnific intrat și în
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
Cristina Poenaru Andrei Codrescu nu mai are nevoie de prezentare. Din 1993, cărțile sale au început să fie traduse în românește - Domnul Teste în America (Editura Dacia), 1993, Dispariția lui Afară (Editura Univers, 1995), Gaura din Steag (Editura Univers, 1997), Contesa sângeroasă (Editura Univers, 1997), Alien Candor/ Candoare străină: Poeme alese 1970-1996'(Editura Fundației Culturale Române, 1997), volum publicat, inițial, în Statele Unite de prestigioasa Editură Black Sparrow Press. În 2000, Editura Fundației Culturale Române i-a publicat romanul Mesi@, excelent tradus
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
și alții pot să mă citească pe mine la: www.mcnbc.com, secția culturală. Volumul Gaura din steag v-a schimbat viața. Cum? Am terminat cu nostalgia si România imaginară și am început cu România reală. Romanele dumneavoastră Mesi@ și Contesa sîngeroasă au fost amîndouă best-seller(-uri). Cum vă influențează dorința de a scrie un best-seller? Cînd scrieți, adăugați anumite ingrediente, la structura de profunzime, vă impuneți un tipar anume care să 'producă' un best-seller? Ar fi bine dac-aș ști
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
toate greutățile îndurate ca emigrant sunt însă compensate de admirația unei tinere poete, cunoscută sub numele de Grecca Ida del Carretto. Criticul menționează duioasa legătură dintre cei doi "înstrăinați" pentru a realiza un sugestiv portret celei care va fi, ulterior, contesă Fusco, subliniind elementele definitorii ale liricii sale, profund marcate de experiența exilului. Studiul Un exil francez la București: Ange Pechméja pune problema dialogului dintre culturi, autorul sesizând, cu regret, neputința noastră, de a nu ne face cunoscute valorile, de a
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
a unui prieten (homosexual - între cei doi există o atracție). Sora acestuia (Finette) pune ochii pe el și se îndrăgostește treptat - în acest timp Gille "se încurcă" cu prietena cea mai bună a acesteia, cu o vecină și cu o contesă de prin împrejurimi. Momentul culminant în care cei doi se apropie, în sfîrșit, eșuează complet neprevăzut pentru cititorul obișnuit cu dezinvoltura seducătorului: Gille este incapabil să ducă la bun sfîrșit un act sexual început. Dacă pînă aici intriga predomină, de
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
poposește în vara anului 1940 la unul dintre cele mai celebre hoteluri din Balcani: Athénée Palace din București. De aici, această doamnă trecută de patruzeci de ani, cu o biografie senzațională, suspectată de spionaj, cu un titlu de noblețe îndoielnic (contesă de Waldeck), urmărește viața politică și socială a Bucureștiului timp de șapte luni, probabil cele mai dense în evenimente din istoria acestui secol. Amănuntele picante despre autoare le aflăm din postfața lui Ernest H. Latham Jr., în carte întîlnim un
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
rurale, vede foarte bine breșele societății românești prin care se insinuează extremismele, și cu toate astea echilibrul fundamental nu pare să fie în primejdie. înaintea tragicului Tratat de la Viena, oficialitățile române organizează o călătorie pentru corespondenții străini în Transilvania. Acolo contesa de Waldeck găsește niște țărani curați și pragmatici, săraci, dar liniștiți, pentru care simțul proprietății domină orice alte porniri: " Am constatat în această excursie că țăranii transilvăneni, chiar și ungurii, erau foarte mulțumiți de cîrmuitorii lor români. Prin reforma agrară
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
al liberalismului nostru. Știi bine că eu sunt o republicană; știi bine că, de la 1848 și până la 1856 nici n-am vrut să am de-a face cu acest individ despre care se spune că a supt laptele mamei mele. Contesa Walewska m-a adus la Tuileries și i-am văzut lui Napoleon din nou fața când devenise mai umană, adică muiase teroarea din prima parte a absolutismului sângeros și venea spre ceea ce vrea să numească astăzi Imperiul liberal, cum chiar
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
nici neașteptată. Distrugerea ei de către o lume - înalta societate newyorkeză de început de secol - pe care a vrut să o cucerească e, oarecum, previzibilă. Într-un fel, Lily se aseamănă foarte mult cu o altă rebelă creată de Edith Wharton - contesa Ellen Olenska - cea din romanul "Vârsta inocenței" (adus pe ecran, într-un film de factură viscontiană, de Martin Scorsese). Destinul său este însă mai tragic și urmărit până la final. Un film de atmosferă și personaje, așa cum numai englezii știu să
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
masă să-i explice el niște lucruri, hă-hă-hă, iar D’Artagnan n-ar fi bârfit în presa străină despre o eventuală partidă de sex oral pe care a auzit el că s-ar putea să i-o fi prestat o contesă dușmanului prietenului său. Viața politică românească, deși preponderent masculină, seamănă perfect cu un material difuzat acum câțiva ani la Poveștiri adevărate, în care două babe cu basma s-au bătut cu sacoșele și bastoanele în direct, după care au năvălit
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
Acolo unde Dan Duțescu, în anii terorii comuniste, sub presiune, a tradus yeoman prin „chiabur” și king prin „vodă”, evident că vom pune „răzeș” și „rege”; iar acolo unde Mihnea Gheorghiu a făcut din Maria o cameristă, o subretă a contesei Olivia (jucată în România vreme de șase decenii cu șorț și bonetă, invenție comunistă a „fetei din popor”!), vom arăta că, de fapt, este vorba de un personaj de rang nobiliar, domnișoara de onoare a contesei, care, măritându-se cu
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
cameristă, o subretă a contesei Olivia (jucată în România vreme de șase decenii cu șorț și bonetă, invenție comunistă a „fetei din popor”!), vom arăta că, de fapt, este vorba de un personaj de rang nobiliar, domnișoara de onoare a contesei, care, măritându-se cu Unchiul Toby, nu încheie o mezalianță. Rămâne Shakespeare contemporanul nostru la 450 de ani de la naștere? Judecând după versurile de mai jos, rostite de ipocritul Angelo, înclin să cred că da: „Nu neg, / În juriul ce
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
în dimineața zilei de 10 septembrie, într-un ziar local a apărut un articol despre prezența împărătesei la Geneva. Luigi Lucheni a urmărit-o și a înjunghiat-o tocmai când se pregătea să urce impreună cu doamna sa de onoare, contesa unguroaică Irma Sztaray, pe vaporul spre Montreux. Căderea i-a fost ușurată de părul său bogat. Nimeni nu a realizat faptul că a fost înjunghiată. După ce s-a ridicat și a urcat pe vapor, a leșinat. Vaporul s-a intors
Udrea, comparată la Herculane cu Împărăteasa Sissi a Austriei () [Corola-journal/Journalistic/27509_a_28834]
-
să aibe ca bază solidă artă respirației”, declară artista peste câțiva ani într-un interviu. Urmează alte patru roluri noi în repertorul ei, care constituie tot atâtea triumfuri: „Ebreea” de Halevy, „Agatha” din opera „Freischutz”, „Eva” din „Maeștrii Cântăreți” și „Contesă” din „Nunta lui Figaro”. În luna februarie 1943 cronicarul muzical al ziarului „Tempo” menționează după seria grandioaselor succese obținute pe scena Operei Române de soprană dramatică Lucia Bercescu: „Dacă am caută să caracterizam vocea ei, o comparăm cu o lacrima
Corifei ai artei lirice Lucia Berescu-Turcanu. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]
-
ghiduș va fi cel numit Suita, al Fundației Culturale ARTEX care ne-a propus ca turiștii să fie întâmpinați pe peronul gării, la poarta de sosiri a aeroportului sau la intrarea în Centrul Istoric al orașului de un conte, o contesă și suita lor de la palat. Cum ar fi ca primul contact pe care îl vei avea cu Sibiul să fie această suită de personaje costumate baroc care să îți ureze bun venit, să te introducă în atmosfera orașului și să
De vorbă cu Stela Matioc despre Sibiu Baroc Update [Corola-blog/BlogPost/99677_a_100969]
-
de maestrul Iosif Todea. Wolfgang Amadeus Mozart a compus trei concerte pentru pian în anul 1886, între care și cel pentru trei piane și orchestră în fa major, nr.7. Se mai numește și Londron, pentru că a fost compus pentru Contesa Antonia Londron și pentru ficele sale Aloysia și Giuseppa. De aceea, fiecare partitură solistică conține diferite grade de dificultate. Mai târziu, Mozart a transcris acest concert pentru două piane, probabil pentru a-l interpreta împreună cu sora sa, Maria Anna, cunoscută
FILARMONICA „BANATUL”Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93610_a_94902]
-
în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român în compania contra bolșevicilor. Din 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles, în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noilles. Pentru întreaga sa carieră literară, Marthei Bibescu i s-a acordat Legiune de Onoare, cea mai prestigioasă distincție din Franța. Constantin Simion, Prof. ing. drd. Universitatea Politehnica București a recitat poezii din Mihai Eminescu, începând cu urarea
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
căutarea timpului pierdut. Astfel, talentata pianistă și interpretă a lui Chopin, Rachel Brâncoveanu, mama poetei Anna de Noailles, va fi unul dintre modelele doamnei Verdurin din roman. O altă fiică a ei, Hélene, căsătorită cu Alexandru de Chimay, era cumnata contesei Greffuhle, a cărei frumusețe celebră l-a inspirat pe scriitor pentru prințesa Guermantes. Fratele Annei și al Hélenei, Constantin Brâncoveanu, în calitate de director al revistei "La Renaissance latine", i-a încredințat lui Proust o rubrică permanentă. Cornelia Ștefănescu ne mai spune
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
ne mai spune că biograful englez al autorului Swan, G. T. Painter, semnalează prezența acestuia în vila Bassaraba a Brâncovenilor, încă din 1893, când i-a fost prezentat Annei de Noailles, pe atunci foarte tânără, și care a constituit prototipul contesei Gaspar de Revillon, personaj din Jean Santeuil. O altă româncă (boieroaică) apropiată a lui Proust a fost Hélene Suțu, cunoscută mai târziu, în 1917; a purtat corespondență cu ea până la sfârșitul vieții. Se vedeau la faimosul Hotel Ritz, unde prințesa
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]