1,040 matches
-
12 din 1957, pag. 100. 6) Mihai Straje, Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor români, București, 1973, pag. 286. (Vezi și Mihail Straje, Istoria unui pseudonim, în Gazeta literară, nr. 56 din 1967). 7) Stancu Ilin, Revista contimporană, în vol. colectiv Reviste literare din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, București, 1974, pag. 117. 8) Gabriela Drăgoi, art. Gellianu, Gr. în Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, București, 1979. (Vezi și recenzia la Dicționar... în
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
13) Vezi Mircea Anghelescu, V. Alecsandri către Iacob Negruzzi, Corespondență inedită, în Limbă și literatură, vol. 10, București, 1965, pag. 76. 14) Ultimele versuri ale Cîntului bayronian, semnate de Gr. Gellian, în ultimul număr din 1 august 1876 al Revistei contimporane literare și sciințifice.
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
în și azi, totuși, vestitul studiu O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, făcînd distincție dintre știință și artă: "Prin urmare, poezia rătăcită în sfera științei și a politicei rămîne, întîi, neînțeleasă și neinteresantă pentru marea majoritate a oamenilor contimporani și este, al doilea, pierdută în generațiunile următoare chiar pentru cercul restrîns de indivizi, pentru care a avut un sens și o atracțiune în ziua nașterii ei"? Sau această observație, reluînd pe cea dintîi: "Recapitulînd rezultatul dobîndit din cercetarea teoretică
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Nisipeanu ș.a. Criticul face o scurtă retrospectivă asupra felului în care avangardiștii din România au fost citiți de Lovinescu, Călinescu, asupra felului în care avangarda s-a integrat mișcărilor simboliste sau în publicistica anilor douăzeci, treizeci. Ce rol au jucat „Contimporanul” sau „Viața imediată” în dinamica avangardelor din România. Mai trebuie să adaug că nici Marin Mincu, nici Ion Pop, nici alți exegeți ai avangardei și nici cei care au realizat marile istorii literare, de la G. Călinescu, Ion Negoițescu, Nicolae Manolescu
Michael Finkenthal, de la Fundoianu și Șestov la Trost și Sesto Pals by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2600_a_3925]
-
de grup se întărește prin conștiința că alții te privesc cu ostilitate, Junimea nu poate fi imaginată fără adversarii ei: farsele lui Hasdeu, aprinderile lui Simion Bărnuțiu, polemicile cu școala etimologică transilvană, imprecațiile lui Maiorescu la adresa lui Pantazi Ghica, vrăjmășia față de „Contimporanul“ bucureștean - toate sunt ingrediente ce dau identitate Junimii. Prin urmare, afirmația lui Panu că „improvizul și spontaneul caracterizau discuțiile de la Junimea“ (p. 500) este fără temei, la fel ca verdictul că „la Junimea nu era o metodă, ci o impulsie
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
comentat cu lux de amănunte ziare ca „Scânteia”, „România liberă”. Prieten apropiat, mai ales în țară, al lui Tzara, Ion Vinea (1895 - 1964) îi susține și-i răspândește gândurile, teoriile și poemele de „artă nouă”. Așa procedează și prin publicația „Contimporanul”, când impune ca un exersat spadasin sau floretist, proza lui Urmuz (grefierul Demetru Dem. Demetrescu - Buzău).Mai încolo și Tudor Arghezi va lupta pentru aceeași cauză. Ion Vinea, poet modern în toată puterea cuvântului, a lăsat în postumitate și două
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
literare românești este, de ceva timp încoace, surprinzător & tentant de mare. Să le luăm pe rând: Marin Mincu și-a reeditat, într-o formulă îmbogățită, consistenta antologie; Paul Cernat a publicat două volume, în felul lor comunicante, cel dintâi despre Contimporanul, iar al doilea preocupat de complexul major și persistent al periferiei; Dan Gulea a pus și el un cuvenit accent politic deasupra perioadei, în recenta Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române; pe aceeași traiectorie, Stelian Tănase a reconstituit
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
criticul clujean se identifică adesea cu istoria receptării acestei mișcări în perioada postbelică. Și cu primele încercări de resuscitare analitică a scrierilor - fluctuante și ca valoare, și ca atitudine - celor mai importanți dintre purtătorii de drapel de la unu, Integral sau Contimporanul. Partizan declarat al abordării esențial literare - și mai puțin al aceleia conjuncturale, pe care însă, la alții, nu o neglijează - Ion Pop își exersează finețea la dublu: adică pe text și în sensul textului. Când, construind un model unitar pentru
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
într-un teatru cu o scenă "cît o batistă." Poetică amăgire, cu Fundoianu, Mărgărita Miller-Verghi, Ion Călugăru, Sandu Eliad, care, nu-i de mirare, nu va ține. Nu va confirma. Totuși, et in Corăbiei 6 ego... 75 H.P., antirevista, Punct, Contimporanul, expoziția lui Brauner. Și firul se toarce mai departe, între figuri ordinare de medici și de trupeți, și raiduri prin lumea unită, întru frenezia repede ducătoare, a tuturor artelor. Fotografii de epocă, precum aceea în care, cu Geo Bogza și
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
de gust. în acest sens voi cita opinia lui I. Peltz exprimată într-un articol din Adam, apărut la câteva luni de la moartea lui Blecher: "Și, totuși, M. Blecher poate fi considerat drept unul dintre cei mai mari prozatori români contimporani. E ceva care ne scapă, nouă, tuturor, criticilor, scriitorilor și teoreticienilor de toată mâna; e ceva care sparge tiparele modei și ale "opiniilor" - și se afirmă, în ciuda regulei și a "științei"; e ceva care ține de miracol (...)" Particularitățile cele mai
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
ca o frăgezire a discursului doar în raport cu caracterul academic inițial al lucrării. Altminteri, tehnica e mai degrabă judicioasă și nimic mai mult. Și o conștientă piedică în calea lecturii marcat pleziriste. Atunci când, după turul de forță prin arhivele publicațiilor interbelice - Contimporanul lui Vinea fiind, cu temei, privilegiat -, Paul Cernat trece de la decupaje la defrișări critice, aerul dens al studiului devine oxigen curat și începe să amintească de cronicarul aplicat cu același nume (sunt remarcabile polemicile echilibrate cu tonul exaltat al lui
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
lucrare - culmea! - plagiată (p. 243-254). În anexele acestui prim volum (p. 257-358), în ultima sută de pagini, Al Dobrescu reproduce câteva din textele publicistice care au constituit acuzele și dovezile de plagiat: Grigore Tocilescu despre istoricul Petru Cernătescu, redacția "Revistei contimporane" despre naturalistul D. Brândză, polemica din jurul cursului maiorescian de logică, în care intervin un anume dr. Zotu, acuzator, Eminescu și Slavici, apărători; B. P. Hasdeu și Anghel Demetriescu dovedesc pe larg plagiatul lui Grigore Tocilescu din sinteza istorică Dacia înainte de
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
Și, în sfârșit, deoarece - contrar prejudecăților vehiculate pe sub mână - avem asemenea cărți. Critica literară începe să-și recapete dacă nu gloria, măcar demnitatea. Profesională și profesionistă. Pun cu încredere toate aceste argumente înaintea discutării proaspetei cărți a lui Paul Cernat: Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă. Desigur, prezentul volum e o mostră esențială și o extensie relevantă a unuia din capitolele amplului studiu - în curs de apariție la editura Cartea Românească - dedicat primului val avangardist de la noi. Adică o dovadă neîndoielnică
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
opuri). Cu egală seninătate, dedică un studiu consistent unei reviste interbelice, parcurgând minuțios număr de număr, detașând perioadele strălucite de cele pur și simplu survivante, izolând numele grele de colaboratorii ocazionali, adnotând geografic lista publicațiilor străine cu care avangardiștii de la Contimporanul au menținut relații cel puțin amicale, vorbind despre ideologii și politici în termenii cu mult mai judicioși ai opțiunii estetice de fond. E limpede că Paul Cernat își suprimă orgoliul personal de a transforma propria publicistică într-o docilă literatură
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
1983 a lui Marin Mincu). Compentente sau nu, exhaustive sau eclectice, ele nu constituie - pentru ochiul sever al specialistului - mai mult decât niște instrumente primare și didactice de familiarizare, de popularizare. Contactul cu revistele epocii - de la unu la Integral sau Contimporanul - nu poate fi nicicum evitat. Cu atât mai mult cu cât protagoniștii nu sunt întotdeauna, așa cum ne îndeamnă să credem partizanatul de breaslă, scriitorii. Ne-o dovedește clar, elocvent, suplu - cu extrase poate prea imbricate - studiul de față. Bineînțeles, reconsiderările
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
că numele real al acestui autor e Jacob Goldschlager. Restul vă las să descoperiți singuri. Exact așa cum mă lasă pe mine Paul Cernat, în așteptarea masivului volum anunțat deja în planurile editoriale. Vă asigur că interesul cu care am citit Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă e unul - așa zicând - cu bătaie lungă. Sunt convins că el se va întinde generos și peste copertele broșate ale următoarei sale cărți. Și că nu mă va scuti să scriu despre ea. Plăcută obligație
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
avangarde, fiind chiar una emblematică din această perspectivă. După o lectură analitică și comparativă a întregii creații criticul poate scrie cu certitudine: "... itinerarul său creator se identifică, în esență, cu cel al avangardei înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominanta constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, Ťsinteza modernăť promovată între anii 1925-1928 în revista Integral va însemna nu numai un moment din propria
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. În același timp, semna manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista "unu" (1931), un "pretext teatral", Hérode, în limba franceză, în "Contimporanul" (1932), o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în "Floarea de foc" (1932). Sporadic, mai colaborează la "Vremea", "Vitrina literară", "Calendarul", "Credința" și "Azi", în ultima dînd la iveală un ciclu liric, intitulat Contingent 1916. Prieten
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
poate fi pusă la îndoială, nu însă și "sinceritatea" ortodoxismului și a modernismului practicate de poet acum. În afară de manifestul pomenit, Poezia agresivă sau despre poemul reportaj, nelipsit din antologiile mișcării, mai stau sub semnul avangardismului "pretextul teatral" Hérode (tipărit în "Contimporanul"), poemul Reportaj assirian (din "Cuvîntul", 1932), fragmentele din Romanul tînărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, în care însă jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe calapodul romanului
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
1927-1939, luând în considerație "ruptura" survenită în anul de grea încercare 1934, când gazetarul Sebastian e nevoit să se restrângă la o publicistică predominant literar-artistică. De la bun început, la Cuvântul și numaidecât solicitat să colaboreze la alte reviste și cotidiane (Contimporanul, Reporter, Vremea, Vitrina literară, Azi, Rampa, Universul literar, L'Indépendence Roumaine, România literară etc.) își face o amplă educație de jurnalist, cu articole social-politice și culturale, note ocazionale, reportaje, interviuri, însemnări de jurnal, anchete, recenzii, eseuri, cronici literare, teatrale, muzicale
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
fină pe care-l aștepți, în fond, de la orice poet. De la orice apărător al artei pure, nepipăită de buricele cu care editorul burghez își numără avutul. Să intre, arta asta, în grațiile publicului? "Pentru ce?" Să fim, dară, liberi și "contimporani cu Homer, cu Moisi, cu Evanghelistul Ioan și cu Anton Pan șsic! - n.m.ț, cântărețul de la biserica Olari." Schița de portret, sumară la Arghezi, e la Ticu Archip o cronică în lege, o apărare, în fond, de indignări și indignați
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
Simona Vasilache Amestecul paharnicului Sion în tainele familiilor moldovene naște o carte de scandal. Arhondologia Moldovei. Amintiri și note contimporane, apărută în 1892 (deși geneza ei e mult anterioară, prin deceniile cinci-șase), la Iași, la Tipografia Buciumului Român, cu o prefață analitică de Gh. Ghibănescu. Revoluția, în ale cărei focuri și ecouri și-a conceput paharnicul darea de seamă, după
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
de timpuriu, și reținerile față de ceea ce N. Davidescu numise "părțile absurde și nefolositoare", repetarea cam aceluiași "cântec" și aerul de "farsă". Adevăratul impact îl va avea futurismul la noi abia în spațiul avangardist, cu prime coagulări semnificative în jurul revistei moderniste Contimporanul, codusă de Ion Vinea și Marcel Iancu. Și Marinetti, și alți confrați de atitudine au pătruns de drept în sfera de atenție a avangardiștilor români, iar ideile lor aveau să fertilizeze solul agitat al literaturii și artei românești a anilor
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
confrați de atitudine au pătruns de drept în sfera de atenție a avangardiștilor români, iar ideile lor aveau să fertilizeze solul agitat al literaturii și artei românești a anilor '20. O dovedesc luările de poziție nu doar ale celor de la Contimporanul (al cărui Manifest activist către tinerime, din mai 1924, datorat lui Ion Vinea, purta, în rama "constructivistă" afișată, și marca imediat recognoscibilă a vehemențelor demolatoare futuriste, alături de substanțiala energie constructivă, renovatoare, emanată de aceeași sursă, în conjugare cu alte aporturi
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Pană în primul număr al revistei unu (aprilie 1928), în care numele lui Marinetti era înscris printre corifeii revoluției artistice europene. Iar în 1930, când mentorul mișcării făcea vizita mai de mult promisă în România, acompaniat de membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]