1,040 matches
-
la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat. Remarcabilă este și grafica sa, mai ales ilustrațiile la volumele lui Sașa Pană și Ilarie Voronca, ca și galeria de portrete ale tovarășilor de generație, publicate în „Integral”, „Contimporanul”, „Unu”, „75 HP” și revista evreiască de cultură „Puntea de Fildeș”.
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
literară. Debutează în revista Premiera, cu un medalion consacrat lui Walt Whitman (1927). Frecventează Cenaclul "Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu. Colaborează la Facla, Adam, Adevărul literar și artistic, Tiparnița literară, Capricorn, Mișcarea, unu (unde a semnat cu pseudonimul Vasile Cernat), Contimporanul (secretar de redacție, 1930-1931), Zodiac, Discobolul, Jurnalul, Viața românească, apoi, în 1933, devine redactor al ziarelor Dimineața, Adevărul și al săptămânalului Cuvântul liber. În Facla lui Ion Vinea, din 27 martie 1930, Lucian Boz a publicat unicul interviu acordat vreodată
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
care au lărgit investigația artistică și a creat o atmosferă propice pentru îndrăzneală și experiențe uluitoare. În România, dadaismul este vizibil, parțial, în unele producții poetice sau a unora din domeniul artelor plastice, publicate în reviste de avangardă precum: „unu”, „Contimporanul”, „Integral”, „Punct”, „75 HP”, unde alături de elemente suprarealiste se recunosc și cele futuriste. Caracteristica mișcării românești de avangardă literară este chiar eclectismul. De aceea un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit. Un dadaism mai marcat este vizibil
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat de prejudecăți naționaliste și de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români, printre care se pot menționa Barbu Fundoianu, Ilarie
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
comentat cu lux de amănunte ziare ca „Scânteia”, „România liberă”. Prieten apropiat, mai ales în țară, al lui Tzara, Ion Vinea (1895 - 1964) îi susține și-i răspândește gândurile, teoriile și poemele de „artă nouă”. Așa procedează și prin publicația „Contimporanul”, când impune ca un exersat spadasin sau floretist, proza lui Urmuz (grefierul Demetru Dem. Demetrescu - Buzău).Mai încolo și Tudor Arghezi va lupta pentru aceeași cauză. Ion Vinea, poet modern în toată puterea cuvântului, a lăsat în postumitate și două
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
cu știința din timpul nostru. Nu toți apoi sunt pregătiți pentru romanele prea științifice ale lui Wells. În sfârșit, am găsit o scriere care are nenumărate merite: 1) E opera unui scriitor român, d. Henri Stahl, ba a unui scriitor contimporan care știe să scrie, ceea ce trebuie să mărturisim că e rar. 2) E o descriere amuzantă și în același timp cu totul instructivă. 3) Ilustrațiile sunt: parte reproduceri fotografice, parte admirabile desenuri datorite distinșilor artiști Murnu și Stoica”. În numărul
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
treptat să se confunde cu acela al neamurilor cu o istorie mai veche. El recunoaște influența pe care o are mediul asupra scriitorului. Alexandru Piru socoate drept interesante volumele de critică și istorie literară "Figuri literare contempurane" și "Scriitori români contimporani".
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
Lovinescu, și de revista acestuia "Sburătorul literar", unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceeași factură în revistele "Flacăra", "Năzuința" și "Contimporanul", care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat "Restriști". Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea evoluție a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate față de doctrinele avangardiste. Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în "Manifestul activist către tinerime" al revistei Contimporanul, publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
de Drept din Iași, se stabilește la București. În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei "Integral", "Unu", "Contimporanul". De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat "virtual" lui Ion Minulescu, "primul clopotar al revoltei lirice românești", intitulat " Priveliști", îi apare în 1930, după plecarea din țară. A tradus în franceză versuri din creația lui Tudor
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
expune pictură, sculptură și linogravură, fiind bine primită de criticii de artă, chiar admirat pentru cutezanța de a expune lucrări în stil expresionist. Ca reprezentant al avangardei în România, Mattis-Teutsch a fost activ în grupul format în jurul revistei de avangardă Contimporanul, în 1922, alături de Victor Brauner, M.H. Maxy și Marcel Iancu, precum și în grupul "Das Ziel" din Brașov. A participat și la revista literară avangardistă Integral, și la revista de limba maghiară MA. După perioada avangardistă alături de grupul Contimporanul, se orientează
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
de avangardă Contimporanul, în 1922, alături de Victor Brauner, M.H. Maxy și Marcel Iancu, precum și în grupul "Das Ziel" din Brașov. A participat și la revista literară avangardistă Integral, și la revista de limba maghiară MA. După perioada avangardistă alături de grupul Contimporanul, se orientează spre arta figurativă, definindu-și un nou stil, mai aproape de suprarealism, numit „realism constructivism”. În pictură, Mattis-Teutsch a creat două cicluri expresionist abstracte, cu modulații muzicale, "Empfindungen" (Senzații) și "Seelenblumen" (Flori sufletești), inițiate în jurul anului 1918 și care
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
vede asupra cenzurat din rațiuni tematice: "Acum în urmă s-a făcut mare larmă în jurul a două drame ale bardului de la Mircești: Horațiu (sic!) și Ovidiu; aici întrebăm numai: oare n-a putut poetul nostru să găsească teme din viața contimporană, de ce a alergat tocmai la romanii cei vechi? Ce interes mare de viață pot avea pentru noi Horațiu ori Ovidiu?" (Ștefan Hudici, 1885). Cînd ideile poetului analizat par a coincide cu cele ale criticului, acesta din urmă se entuziasmează - și
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Voronca, Stephan Roll, Sașa Pană, Constantin Nisipeanu ș. a., dispunând de revistele: "Simbolul", 1912 (revistă de „recunoaștere“ / „tatonare“ avangardistă, redactată în București de Ion Vinea, Tristan Tzara și Marcel Iancu), "Chemarea", 1915 (redactată în București de Ion Vinea și Tristan Tzara), "Contimporanul", 1923 - 1930 (redactată în București de Ion Vinea, având colaboratori deja celebri: Tristan Tzara, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Urmuz, T. Arghezi, Ion Barbu, Al. Philippide, Camil Petrescu ș. a.), "75 H. P.", 1924 (redactată în București de V. Brauner, Marcel Iancu
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
în România în anul 1927, moment în care a efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor Regale", „Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar dramatic la revista
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
și al treilea membru al grupului, Ștefan C. Michăilescu. La început, revista urma principiile latinizante pe care D.A. Laurian le moștenise de la tatăl său, academicianul August Treboniu Laurian dar în 1873, întreaga echipă fuzionează cu grupul mai numeros al "Revistei Contimporane". În 1876, Anghel Demetriescu devine membru al comitetului ei de redacție. Activitatea publicistică a lui Anghel Demetriescu din această perioadă este relativ minoră, constând în special din recenzii de cărți scrise de autori români sau străini. În studiul său despre
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
conferințe la Radio România. A colaborat cu cronici plastice și eseuri de arhitectură, estetică sau de cultură în general la Revista Fundațiilor Regale, Viața Romînească, Revista Istorică Română, L'Architecture d'Aujourd'hui, Lumină și culoare, Simetria, Boabe de grâu, Contimporanul, Artă și tehnică grafică, Mișcarea. Despre opera sa se vor exprima G. Călinescu, Mihail Sebastian, Camil Petrescu, Perpesicius, George Oprescu, Ionel Jianu, Tudor Arghezi. L-a vizitat pe Brâncuși, atunci când drumurile lui ajungeau la Paris. În perioada antedecembristă, G.M
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
a fost un academician român, membru de onoare (1871) al Academiei Române și om politic, care a deținut de două ori funcția de prim-ministru. Era fratele lui Nicolae Kretzulescu și fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu. Dimitrie Rosetti scria în "Dicționarul Contimporanilor" că viitorul prim-ministru „a făcut studiile sale în țară la scoala grecească și apoi în 1831 s'a înrolat în armată cu gradul de sub-locotenent, servind până la 1840, cănd părăsește oștirea cu gradul de maior și e numit prefect
Constantin Al. Kretzulescu () [Corola-website/Science/307115_a_308444]
-
la Scoala superioară de arhitectură din București, având că profesori pe Petre Antonescu, Stație Ciortan, Constantin Iotzu, Paul Smărăndescu, Ion Traianescu, Ermil Pangrati, Cincinat Sfintescu; paralel cu studiile de arhitectură frecventează Academia Liberă de Arte Plastice și cercul de artă « Contimporanul » unde conferenția arhitectul, pictorul și esteticianul Marcel Iancu. 1924 - pentru a se întreține, lucrează timp de cinci ani că desenator în birourile de proiectare Constantin Dobrescu și Constantin Iotzu, la Ministerul Muncii, la Ministerul Instrucțiunii Publice, Ministerul de Finanțe și la
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
lumii, cum și anunțase în Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: "După melci", "Riga Crypto și lapona Enigel", "Domnișoara Hus", "Isarlâk", "Nastratin Hogea la Isarlâk", publicate din a doua jumătate a lui 1921 până în 1925, în Viața românească și Contimporanul lui Ion Vinea. Mai toate sunt lungi, datorită în mare măsură pasajelor descriptive, consecință imediată a preocupării de concret; au un caracter narativ, "baladic" , pentru că în ele "se zice" o poveste; în sfârșit evocă o lume pitorească, de inspirație autohtonă
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
ar fi dorit să le includă în ce-a de-a doua ediție a colecției sale de cronici ale României. De la Mihail Kogălniceanu, manuscrisele au ajuns la Petru Grădișteanu, care citează câteva fragmente în articolul „O cronică inedită” din „Revista contimporană”, nr. 5/1873. Începând cu acestea, opera cronicarului Zilot iese treptat la suprafață. După ce în 1873 Petru Grădișteanu publică fragmente din cronica lui Zilot, între 1882 și 1883 B. P. Hasdeu tipărește tot manuscrisul în revista sa „Columna lui Traian
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
1880-1949), vol. I și II, „Cuvînt introductiv”, selecția, îngrijirea textelor și cronologie de Gabriela OMĂT, Editura Institutului Cultural Român, București, 2008.</nowiki> <nowiki>*** Román költőkből: műforditások/ Összeállitotta Bitay Árpád</nowiki>, Erdélyi Irodalmi Társaság , Cluj , 1928. <nowiki>***</nowiki> "Scriitori și artiști contimporani (cu portrete și ilustrațiuni)", Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, Atelierele Socec & comp., București, 1912. "*** Un caiet de versuri inedite ale lui Ștefan Petică", în „Analele Moldovei”, II, nr. 3-4, iunie - decembrie 1943. <nowiki>***</nowiki> "Poezia simbolistă românească: antologie", Cuvânt înainte
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
26 noiembrie 1918, p.2. TĂBĂCARU 1919: Grigore Tăbăcaru, "Notiță (Postumele lui Șt. Petică: Între luptă și vis, poeme în proză și versuri)", în « Florile dalbe », I, nr. 4, 15 februarie 1919, p. 64. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "În disprețul contimporanilor", în « Ateneul literar », Bacău, I, nr. 5, iulie 1925, pp. 1-3. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică: note biografice, amintiri, scrieri, valoarea operei poetice, caracterele poezieipeticiane." Gr. Tabacaru, Ed. I., Tecuci, Editura Librăriei Dimitrie C. Patron, 1925. TOMESCU 2006: Ana-Marina
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Tolstoi, Viața mea. Povestirea unei țărănci din Rusia, București, f.a.; Oscar Wilde, Crima lordului Arthur Saville, București, f.a. Repere bibliografice: Davidescu, Aspecte, 499-501; Lovinescu, Opere, IX, 225-226; Camil Petrescu, Victor Ion Popa, U, 1927, 275; Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București, 1927, 221-224; Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, VRA, 1928, 9; Camil Petrescu, Opinii și atitudini, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1962, 422-424, 445-447; Ionel Jianu, „Mușcata din fereastră”, VRA, 1929, 84; Ion Marin Sadoveanu, „Mușcata din fereastră”, G
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]