93 matches
-
a doua a concertului, violonista Aurora Zodieru - Luca, a completat tabloul de tinerețe și sensiblitate, fiind o cunoscută a scenelor constănțene. Aurora Zodieru - Luca moștenește pasiunea pentru muzică de la părinții săi: regretata pianistă Sanda Zodieru - Luca și de la tatăl său contrabasistul Vladislav Ioan Zodieru - Luca, cel care i-a îndrumat pașii în muzică, neprecupețind niciun efort. A început studiul viorii, la vârsta de 6 ani, cu prof. Ines Dumitrescu, continuând apoi, cu regretații - prof. Radu Pricop și marele pedagog Ștefan Gheorghiu
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
din nou în turneu protagoniștii filmului și albumului Buena Vista Social Club: Omara Portuondo, hitaristul - cowboy Eliades Ochoa, trompetistul Guajiro Mirabal și virtuozul instrumentului tradițional cubanez laud - Barbarito Torres, acompaniați pe scenă de veteranul Papi Oviedo, tânărul pianist Rolando Luna, contrabasistul Pedro Pablo și percuționiștii Andres Coayo (congas), Filiberto Sanchez (timbales) și Alberto ’La Noche’ (bongos), trei trompetiști, și apreciatul interpret de son din Havana - Carlos Calunga. Turneul ‘Adios!’ reprezintă o încununare a ceea ce a însemnat mai bine de o mie
Concerte by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83842_a_85167]
-
odihnească în pace! Vorbește, te rog, despre această întâlnire. I.M.: La ediția a treia a Galei Premiilor "Iurie Matei", din 2003, a venit și Cezar Ivănescu. Era la Chișinău. Am un prieten, actorul Igor Caras, care mi-a pozat pentru Contrabasistul. El vine des la mine în atelier. Erau aruncate pe acolo foi cu poeme de-ale mele. Igor are o memorie extraordinară. Cântă și frumos. În cadrul Galei, există un spectacol de muzică și teatru. La un moment dat, Igor, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sugerează o altă pistă în ce privește interpretarea tabloului. În felul acesta, mă privesc și eu cu ochii altuia. În toate tablourile mele, sunt oameni. Sunt prezente personaje, chipuri concrete. Nu sunt inventate. Sunt actori care mi-au servit de model pentru Contrabasistul sau Arlechinul. În momentul când spectatorul îmi propune idei, eu acumulez. Apoi analizez câtă dreptate are. Caut tot timpul. Un artist nu trebuie să fugă de alți artiști talentați. Trebuie să-i caute. Să discute cu ei. Să nu fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din moment ce vineri am luat parte la concertul unui jazz-mit. Pe scurt, am asistat la spectacolul unuia dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, saxofonistul norvegian Jan Garbarek, acompaniat de Manu Katche, Rainer Bruninghaus și basistul care l-a înlocuit pe contrabasistul Eberhard Weber, marele absent de la această ediție. Vineri, și 13, ajungem deci la Gărâna, tremurând încă de pe ruta zgâlțâitoare Timișoara-Reșița, și sărim imediat din mașina parcată din motive de aglomerare departe de intrarea în Poiană, grăbindu-ne înspre scenă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
în stradă... Erau astfel mai aproape de sufletele celor pentru care ei creaseră - își expuneau propriile suflete celor sensibili și dornici de uniune spirituală. Continuându-ne traseul, ne-a surprins o frumoasă muzică de café-concert: doi cântăreți - un acordeonist și un contrabasist - interpretau un potpuriu de muzică franțuzească. Muzica suna bine și întregea atmosfera de sărbătoare ce se simțea pretutindeni. Fetele au intrat într-un magazin cu articole de proveniență indiană, iar eu am pus un bănuț în cutia cântăreților și m-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sacrilegiu. După concert, încerc să schimb câteva cuvinte cu violonistul chinez, care s-a retras împreună cu ceilalți muzicieni într-o cameră alăturată, dar pronunția lui în engleză este absolut indescifrabilă, așa încât îi mulțumesc cu amabilitate și aflu câte ceva de la Serghei, contrabasistul, absolvent al Conservatorului din Moscova. Serghei este angajat într-o orchestră simfonică multietnică din orașul Porto, iar pe timpul acestei veri, împreună cu colegii săi, a încheiat un contract pentru o serie de concerte la Cascais, o stațiune turistică foarte scumpă, frecventată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dintre căsuțele acoperite cu carton asfaltat de la marginea cartierului. Un dialog de afaceri cu atât mai interesant, cu cât era purtat de un nabab, care nu avea și nici nu spera să aibă vreodată celular. Nini, băiat frumos Pentru un contrabasist, Nini era exagerat de frumos. Nu că pianiștii ar trebui să fie mai frumoși decât contrabasiștii, dar toate femeile îl întrebau de ce nu se făcuse pianist, ca să cânte Chopin, sau violonist, ca să cânte Paganini. Impresarul, care-l plimba de la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
interesant, cu cât era purtat de un nabab, care nu avea și nici nu spera să aibă vreodată celular. Nini, băiat frumos Pentru un contrabasist, Nini era exagerat de frumos. Nu că pianiștii ar trebui să fie mai frumoși decât contrabasiștii, dar toate femeile îl întrebau de ce nu se făcuse pianist, ca să cânte Chopin, sau violonist, ca să cânte Paganini. Impresarul, care-l plimba de la o orchestră la alta prin Italia, avea mari probleme cu dirijorii. Publicul n-avea ochi decât pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Impresarul, care-l plimba de la o orchestră la alta prin Italia, avea mari probleme cu dirijorii. Publicul n-avea ochi decât pentru Nini, iar unele cucoane mai bogate se obrăzniceau și-l invitau să cineze intim cu ele. Pentru un contrabasist atât de frumos, Nini era exagerat de sfios. Sau poate că era prost, fiindcă nu înțelegea ce vroiau femeile bogate de la el. Se îndopa, spunea „Mersi“ și o ștergea repede la hotel, fapt care-l făcea pe impresar să turbeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
turistă la ea în cameră, nu te grăbi ca tontu’ să-i cânți la contrabas.“ Puțini știu că există și concerte pentru contrabas și orchestră. Și chiar piese pentru contrabas solo. Așa cum unii se nasc pianiști, Nini s-a născut contrabasist. Pe vapor, din cabina lui Nini răzbăteau sunetele grave și profund masculine ale instrumentului, lucru care pe americance în special le atingea direct la simțul practic și se duceau glonț la impresar ca să-l întrebe: „How much?“. Nici ceilalți interpreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reapariție senzațională la mijlocul anilor '50 la Festivalul din Newport, marcând sfârșitul stilului "Bebop", intrat în declin o dată cu moartea lui Charlie Parker în 1955. Miles Davis își formează un nou "Quintett", din care fac parte saxofonistul John Coltrane, pianistul Red Garland, contrabasistul Paul Chambers și bateristul Philly Joe Jones. Împreună dezvoltă stilul denumit "Hardbop", în care - alături de improvizațiile "cool" și intensitățile din perioada "bebop" - se simt influențele polimetrice ale muzicii africane cu o lărgire considerabilă a sistemelor armonice, ca în albumele ""Workin
Miles Davis () [Corola-website/Science/300155_a_301484]
-
din post", "Ce-i mai dulce ca alvița", " Cine iubește și lasă", "Geaba mă mai duc acasă", "Mărie și Mărioară", "Țigăneasca", " Când o fi la moartea mea". La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept "a zecea a lui Beethoven" (supranume folosit și astăzi). Brahms s-a născut la Hamburg. Tatăl său, care i-a dat primele lecții de muzică, era contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian și ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian. Deși povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cânte la pian
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
în repertoriul teatrului său de varietăți "Les Folies-Nouvelles", unde se reprezentaseră deja primele cancanuri în cadrul unei parodii a genului operei italiene, "La Gargouillada". Încurajat de succesul noii sale piese "Oyayaye ou la Reine de Îles", o bufonerie în care un contrabasist se expune unui public ilustru, dar cu porniri canibale, Offenbach s-a hotărât să deschidă el însuși un teatru de varietăți. Un sediu potrivit pentru a atrage publicul i s-a părut a fi un mic teatru de lemn situat
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală. Boccherini s-a născut în orașul Lucca din Italia, într-o familie de muzicieni. La o vârstă tânără, tatăl său, care era de asemenea violonist și contrabasist, l-a trimis pe Luigi la Romă pentru a studia. În 1757 el a mers la Viena cu fiul său, unde amândoi au fost angajați de către curtea regală că muzicieni la teatru. În 1761 Boccherini a mers în Madrid, unde
Luigi Boccherini () [Corola-website/Science/311312_a_312641]
-
și „Oglinda dragostei”, ambele compuse de Edmond Deda. Primul recital de jazz al Aurei Urziceanu are loc la Student Club. În primăvara lui 1966, cântăreața este distribuită în spectacolul "Jazz-jazz-jazz", prezentat la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de pianistul János Kőrössy, contrabasistul Johnny Răducanu, bateristul Miki Mănăilă și balerinele Miriam Răducanu și Cecilia Hoppe. Se face remarcată în jazz cu o adaptare a Rapsodiei române nr. 1 de George Enescu. Interpreta susține turnee în compania celor mai prestigioase orchestre românești de jazz
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
rar de contrabasul clasic: "pizzicato" și varianta „Bartók” (plesnirea corzii de tastiera instrumentului, cu mâna care ciupește - de aici, denumirea englezească "slap-bass"). Mai târziu se vor face experimente de jazz cu arcuș la contrabas - unul dintre promotori este Oscar Pettiford (contrabasist și violoncelist), dar încercarea nu are succes. O dată cu evoluția noilor curente ale muzicii de consum după Al Doilea Război Mondial, contrabasul însoțește pentru câțiva ani și formațiile de muzică ușoară, de jazz comercial sau de rock (Elvis Presley în primii
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
ani; un număr de formații experimentează cu contrabas în locul chitarei bas. În jazz, instrumentul a pierdut teren în anii șaptezeci (stilul "fusion", combinație de jazz cu alte stiluri muzicale, mai ales rock) în favoarea chitarei bas (Weather Report îl schimbă pe contrabasistul Miroslav Vitouš pentru basistul Jaco Pastorius). Totuși, ambele instrumente sunt recunoscute azi în lumea jazz-ului, însă fiecare cu o stilistică separată și un repertoriu distinct.
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
două viori și violă). Instrumentul a fost folosit uneori și în genurile muzicale de consum (rock, jazz, pop), traversând scurte perioade de popularitate, fără însă a se impune ca instrument specific pentru niciunul din aceste genuri. Poate servi drept exemplu contrabasistul de jazz Oscar Pettiford sau formația metal Apocalyptica. Violoncelul se regăsește și în muzica tradițională din multe regiuni ale Europei.
Violoncel () [Corola-website/Science/313464_a_314793]
-
fost rândul său la Olympia (23 februarie - 4 martie și 23 septembrie - 12 octombrie). Pentru această scenă mare, el îl numește pe Pierre Nicolas să-l acompanieze la contrabas, marcând începutul unei colaborări care a durat aproape treizeci de ani. Contrabasistul va fi de acum înainte în toate scenele și toate înregistrările. Bobino (25 noiembrie - 15 decembrie) completează acest an în care a fost publicat, în luna octombrie, "La Mauvaise Réputation", culegere care reunește texte în proza și versuri, incluzând o
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
saxofon la piesa "Tanța". Piesa a fost apoi înregistrată pe LP-ul de debut al formației, din 1992 . În aceeași perioadă (1992 - 1993), Iordache a făcut parte și din grupul Blues Community al pianistului Harry Tavitian alături de chitaristul Hanno Höfer, contrabasistul Cătălin Rotaru și bateristul Corneliu Stroe În 1993 textierul Florin Dumitrescu i-a propus lui Iordache să formeze un grup nou de rock numit Sarmalele Reci, pentru care acesta urma să caute muzicieni. În iarna aceluiași an, grupul a debutat
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
de la Hanovra , la festivalul Jazz of Wine and Peace de la Cormons și la clubul Porgy and Bess din Viena . După anul 2000, Iordache a lucrat și cu grupurile de jazz și acid jazz Rebop Factory și The Underground Acid ale contrabasistului și producătorului Vlaicu Golcea Inspirat de biografia liderului de big band și compozitorului Sun Ra, Iordache a format în 2001 un grup dedicat interpretării pieselor acestuia. Inițial un septet, grupul s-a redus după câteva concerte la formula de cvintet
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
(n. 22 decembrie 1821 - d. 7 iulie 1889) a fost compozitor, dirijor și contrabasist italian. A fost un virtuoz al instrumentului său, fiind supranumit "Paganini al contrabasului". Născut în Crema, Lombardia, Bottesini a învățat bazele muzicii de la tatăl său, un clarinetist desăvârșit și compozitor, și de la o vârstă mică a interpretat la timpane în
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
premiu de 300 de franci pentru interpretare solo. Acești bani i-au permis să cumpere un instrument fabricat de Carlo Antonio Testore. După ce părăsit Milanul a petrecut o perioadă de timp în America și, de asemenea, a ocupat postul de contrabasist principal la Opera Italiană din Havana, unde mai târziu a devenit director. Aici a fost produsă prima sa operă, "Cristoforo Colombo" în 1847. În 1849 a facut prima sa apariție la Londra unde a interpretat solouri de contrabas. După aceasta
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]