85 matches
-
este personal este politic. Cristina Ștefan întreprinde o analiză a patriarhatului politic, extins de la relațiile de putere publice la cele private. În contrapartidă, ea argumentează pentru un model partenerial și pentru modelul egalității de șanse. Societatea modernă a avut limitele contractualismului între capi de familie, fapt pentru care negocierea legilor, a regulilor și a alcătuirii instituțiilor s-a desfășurat preponderent (cel mai adesea exclusiv) între bărbați, femeile fiind, din punct de vedere normativ, anexe ale capilor de familie. Când ele însele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
contract este făcut doar dacă este în măsură să ofere avantaje; în cazul de față, ne referim la protecția individului față de orice abuz de putere. Pentru familia monoparentală, perspectiva contractualistă dă naștere la nenumărate asimetrii. 8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarismtc "8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism" Abordarea contractualistă are, în mod categoric, o mare relevanță în ceea ce privește drepturile și obligațiile membrilor unei familii, mai ales ai uneia de tip monoparental. Tipul de capital social dobândit de copil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să ofere avantaje; în cazul de față, ne referim la protecția individului față de orice abuz de putere. Pentru familia monoparentală, perspectiva contractualistă dă naștere la nenumărate asimetrii. 8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarismtc "8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism" Abordarea contractualistă are, în mod categoric, o mare relevanță în ceea ce privește drepturile și obligațiile membrilor unei familii, mai ales ai uneia de tip monoparental. Tipul de capital social dobândit de copil, ca rezultat al funcționării contractelor, este asemenea moștenirilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a fost teoria liberalismului politic. Drept urmare, acesta susținea teza conform căreia în domeniul politic omul rămâne o ființă rațională și liberă, că el se naște liber și trebuie să-și exercite drepturile lui politice în libertate. Locke este autorul teoriei contractualismului social, admițând că pe o anumită treaptă istorică de dezvoltare a societății, omul a încredințat propriile sale drepturi și libertăți celorlalți membri ai comunității, rezultând legile sociale ca sumă a voințelor individuale, iar dreptatea și justiția, ca mod de respectare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
moment în care o parte a interesului academic se concentrează pe temele pe care această carte le-a deschis), ci și în caracterul ei provocator pentru filosofia politică. Așa, de pildă, observația potrivit căreia caracteristic lui Thomas Hobbes nu este contractualismul, ci identitatea colectivă a cărei expresie teoretică este Leviathan (p. 59). Nu în ultimul rând, în problematică râului asistăm la o mutare de accent: râul nu mai preocupă că problema teoretică și eventual practică (la nivel moral), ci că problema
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
externă este reprezentată de stat, din moment ce se poate spune, în tradiție weberiană, că acesta pretinde monopolul legitim asupra folosirii forței într-un anumit teritoriu. Ostrom, urmân du-l pe Ophuls (1973), denumește această soluție drept soluția leviatanului, în analogie cu contractualismul hobbesian ce solicită concentrarea autorității politice în mâinile unui singur suveran (statul) pentru a evita consecințele dezastruoase produse de indivizii raționali în situația în care nu există nicio reglementare a relațiilor sociale (starea naturală) . Din punct de vedere ideologic, se
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
social?, de a deveni o �adev?raț?� ?tiin?? �n sensul experimental al termenului [Besnard ?.a., 1981], un obiectiv care nu va fi uitat, dac? ne g�ndim c?, l?s�nd naturalismul la o parte, el va lumină demersul durkheimian. Contractualismul Organicismul, rev?zut de c?tre Espinas, nu este singura teorie care cunoa?te un anumit succes �n Fran?a, mai ales �n mediile republicane, care se �ntrebau, �n ace?ți ani delica?i pentru regim, asupra fundamentelor reale ?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a judeca semenii și de a le pune etichete negative, într-o continuă încercare de ierarhizare (de regulă prin situarea noastră în vârful ierarhiei)? * Trecerea la logica de tip contractualist a determinat nașterea politicului în sens tare. Oare nu cumva contractualismul constituie doar una din formele de discurs (una de succes, după cum ne arată Istoria) menite să mascheze dorința de putere a unui nou grup social, legitimându-i accesul la conducere? * Gândind din perspectiva conceptului de memă (exemplu: melodii, idei, povești
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Toate acestea ar constitui un sistem gnoseologic Împărtășit de Întreaga comunitate. Acțiunea rațională nu ar fi astfel decât o construcție socială ce nu poate explica instituțiile, ci este mai degrabă explicată de către acestea. Durkheim a fost convins că utilitarismul și contractualismul nu vor putea justifica niciodată fundamentele societății civile. Solidaritatea și ordinea socială se bazează pe elemente non-contractuale, ce Își au originea În societate, și nu În indivizi. M. Douglas Împărtășește teza durkheimiană a originii și funcției sociale a instituțiilor, contestând
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
plan normativ și empiric, aceasta a introdus, odată cu modernitatea, un proiect de societate politică fondată pe distincțiile dintre public și privat, dintre libertate pozitivă și libertate negativă, în fine, dintre drepturi pozitive și drepturi negative. Adăugate la principiile practice ale contractualismului procedural, ale individualismului și competitivității 48, toate acestea au creat un cadru social care a permis inclusiv articularea unui demers epistemologic de natură să producă descoperiri remarcabile în toate domeniile cunoașterii umane. Nu intenționez, desigur, să sugerez aici că doar
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
simplul motiv că, așa cum subliniază unii teoreticieni contemporani, "humanity is a project in the making"7. Ca să exemplific, indic faptul că societatea democratică de factură occidentală din contemporaneitate poate fi considerată produsul unei proiecții ideologice, din moment ce instituțiile sale (cadrul constituțional, contractualismul politic, economic și social, separația puterilor, distincția public-privat and so on) reprezintă, fiecare în parte, expresii ale unei instituiri ideologice. Funcționarea acestui cadru, a relațiilor care îl compun și a instituțiilor care îl exprimă toate acestea, reprezentând, practic, realitatea respectivei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
torii politici, dar conținutul și forță justificativ] a acestui contract se bazeaz] pe o teorie preexistent] a obligațiilor și drepturilor naturale, unul dintre elementele ei fiind obligația de a-ți ține promisiunea (vezi capitolul 13, „Dreptul natural”). Acest tip de contractualism politic a fost abandonat în cursul secolului al XIX-lea. Fenomen inevitabil, dac] avem în vedere cele dou] defecte majore. În primul rând, nu a existat niciodat] un astfel de contract, iar în lipsa lui nici cet]tenii și nici guvern
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Într-adev]r, teoria contractualist] a cunoscut o remarcabil] revigorare în ultimii ani. Teoria contemporan] este mai ambițioas] decât predecesoarea să istoric], deoarece încearc] s] ofere o justificare contractualist] nu numai pentru obligația politic], ci și pentru obligația personal] pe care contractualismul clasic a considerat-o evident]. S-ar p]rea c] o justificare pe baze contractuale a obligației personale este și mai puțin plauzibil]. Justificarea obligației politice pune multe probleme practice, dar stabilirea unor baze contractuale pentru obligațiile personale este aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pune multe probleme practice, dar stabilirea unor baze contractuale pentru obligațiile personale este aproape o imposibilitate logic]. Nu are sens s] susținem c] oamenii ar putea s] semneze un contract prin care se angajeaz] s] își respecte promsiunile contractuale. Totuși, contractualismul contemporan nu pune accentul pe respectarea promisiunilor, ci pe alte dou] elemente tradiționale: 1) obligațiile au o natur] convențional], nu divin] și provin din interacțiunea indivizilor egali de la natur]: 2) obligațiile convenționale protejeaz] interesele umane fundamentale. Combinând aceste dou] elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interesele și statutul moral al fiec]rui individ. Îi voi numi pe adepții teoriei avantajului reciproc „contractualiști hobbesieni”, iar pe cei ai teoriei imparțialit]ții „contractualiști kantieni”, Hobbes și Kant fiind p]rinții celor dou] forme ale teoriei contractualiste. 1. Contractualismul hobbesian: morală că avantaj reciproc Din punctul de vedere al contractualiștilor hobbesieni, viziunea modern] asupra lumii exclude noțiunile anterioare de drepturi divine sau de obligații naturale. De câte ori încerc]m s] identific]m valori morale obiective descoperim de fapt preferințe subiective
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
motive s] se team] de retorsiune, cei puternici nu prea au motive de a accepta convențiile care îi ajut] pe cei slabi. Convențiile rezultate vor acorda drepturi unor categorii de variate, dar, de vreme ce aceste drepturi depind de puterea de negociere, contractualismul hobbesian nu consider] c] indivizii posed] un statut sau drepturi morale inerente. Într-adev]r, din aceast] perspectiv], sclavia sau crimă sunt permise, deoarece „atunci cand diferențele personale sunt suficient de mari”, cei puternici vor avea capacitatea de a-i „elimina” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avansat de tehnologie dicteaz] de obicei termenii interacțiunii sociale. Într-adev]r, tehnologia poate conduce la instaurarea unei „puteri irezistibile” (Hobbes) care „ar justifica toate acțiunile”. Constrângerea moral] nu și-ar avea locul într-o astfel de lume. Poate fi considerat contractualismul hobbesian o teorie moral]? Este evident c] nu se încadreaz] în ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin moral]. Hobbesienii susțin c] drepturile decurg din constrângerile necesare asigur]rii cooper]rii reciproc avantajoase, chiar și atunci când aceast] cooperare înseamn] de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Esență abord]rii hobbesiene este c] nu exist] obligații naturale și c] nu exist] „o diferenț] moral] real] între bine și r]u pe care toți indivizii au obligația de a o respectă” (Gough, 1957, p. 118). A susține c] contractualismul hobbesian ignor] obligația respect]rii celor slabi nu este un argument valabil împotriva acestei teorii, din moment ce tocmai existența unor astfel de obligații morale este pus] în discuție. Dar dac] acest tip de contractualism neag] existența unei diferențe morale reale între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Gough, 1957, p. 118). A susține c] contractualismul hobbesian ignor] obligația respect]rii celor slabi nu este un argument valabil împotriva acestei teorii, din moment ce tocmai existența unor astfel de obligații morale este pus] în discuție. Dar dac] acest tip de contractualism neag] existența unei diferențe morale reale între bine și r]u pe care indivizii ar trebui s] o respecte, atunci el nu reprezint] un tip de moral], ci o alternativ] la moral]. Teoria pledeaz] pentru egalitatea celor puternici, acceptând exploatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analiz] util pentru egoismul rațional (vezi capitolul 16, „Egoismul”) sau pentru realpolitik, dar nu și o explicație pentru justificarea moral]. Așa cum am mai spus, acest punct de vedere nu constituie un argument pentru respingerea teoriei. Faptul c] acest tip de contractualism nu se încadreaz] în viziunile standard asupra moralei nu va îngrijora pe nimeni care nu crede în aceste viziuni. Dac] viziunile standard sunt irealizabile și dac] acest tip de contractualism nu are nimic de-a face cu morală, cu atat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un argument pentru respingerea teoriei. Faptul c] acest tip de contractualism nu se încadreaz] în viziunile standard asupra moralei nu va îngrijora pe nimeni care nu crede în aceste viziuni. Dac] viziunile standard sunt irealizabile și dac] acest tip de contractualism nu are nimic de-a face cu morală, cu atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-o lume f]r] obligații naturale sau valori obiective. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu are nimic de-a face cu morală, cu atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-o lume f]r] obligații naturale sau valori obiective. 2) Contractualismul kantian: morală că imparțialitate Al doilea curent al contractualismului contemporan îl contrazice în multe aspecte pe primul. Contractul social este folosit pentru a dezvolta, măi degrab] decât pentru a înlocui noțiunea tradițional] a obligației morale; ideea contractului este folosit] pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-o lume f]r] obligații naturale sau valori obiective. 2) Contractualismul kantian: morală că imparțialitate Al doilea curent al contractualismului contemporan îl contrazice în multe aspecte pe primul. Contractul social este folosit pentru a dezvolta, măi degrab] decât pentru a înlocui noțiunea tradițional] a obligației morale; ideea contractului este folosit] pentru a explica morală inerent] a individului mai degrab] decât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
individului mai degrab] decât pentru a genera o moral] artificial]; prin contractul social se neag] și nu se reflect] puterea inegal] de negociere. Atât premisele, cât și concluziile acestui curent difer] radical de ale primului. Cel mai cunoscut exponent al contractualismul kantian este John Rawls. Din punctul s]u de vedere, indivizii „își sunt propriile surse de principii valide” - adic] indivizii conteaz] din punct de vedere moral nu pentru c] pot face r]u sau bine altora (conform teoriei hobbesiene), ci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imparțiali, aceștia admit diferite forme de egalitate în drepturi și resurse. Inegalit]țile nu sunt interzise, dar cerință de deliberare imparțial] sugereaz] c] inegalit]țile trebuie justificate în fața celor defavorizați și poate chiar supuse vetoului acestora. Că și abordarea hobbesian], contractualismul de tip kantian ofer] o versiune a egalit]ții de la natur]. Pentru kantieni ins], aceast] egalitate natural] se refer] la o egalitate moral] de substanț] - într-adev]r, esența contractualismului kantian este c] „înlocuiește inegalitatea fizic] cu cea moral]” (Diggs, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]