187 matches
-
un spirit nou, aflat în opoziție cu patriarhalismul. Hobbes a recurs la teoria dreptului natural, care fusese reformată pe continent în scrierile lui Hugo Grotius. Față de vechea doctrină medievală, teoria modernă și protestantă a lui Grotius se baza pe ideea contractualistă, conform căreia societatea a luat naștere printr-un contract între indivizi naturali aflați într-o stare originală de egalitate. Conform teoriei contractualiste, mecanismul prin care societatea a luat naștere este asumarea de obligații reciproce și delegarea puterii către un suveran
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lui Hugo Grotius. Față de vechea doctrină medievală, teoria modernă și protestantă a lui Grotius se baza pe ideea contractualistă, conform căreia societatea a luat naștere printr-un contract între indivizi naturali aflați într-o stare originală de egalitate. Conform teoriei contractualiste, mecanismul prin care societatea a luat naștere este asumarea de obligații reciproce și delegarea puterii către un suveran, prin consens. În scrierile sale politice (De cive, Elements of Law, Leviathan), Hobbes a preluat această idee pentru a face din ea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și susținea că poporul este sursa puterii și are dreptul să-și aleagă forma de guvernare, iar parlamentul se confundă cu statul însuși. Regalistul Dudley Digges a atacat scrierea lui Parker, în Answer to a printed book (1642), întorcând argumentul contractualist împotriva parlamentului, cu ajutorul unor pasaje copiate din scrierea lui Hobbes, Elements of Law. Apoi, în 1643, a scris The Unlawefulnesse of Subjects taking up Armes against their Soveraigne în care amestecă doctrina lui Hobbes cu doctrina regalismului constituțional, respingând monarhia
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
of Subjects taking up Armes against their Soveraigne în care amestecă doctrina lui Hobbes cu doctrina regalismului constituțional, respingând monarhia mixtă, dar prezentând-o în maniera atrăgătoare a lui Edward Hyde. Acest episod nu a fost deloc favorabil receptării doctrinei contractualiste a lui Hobbes, cu toate că Hobbes susținea absolutismul. Teoria dreptului natural era deja folosită de radicalii parlamentari, iar logica impecabilă a lui Hobbes putea fi considerată drept un "catehism al rebelului". Această expresie a fost folosită de episcopul John Bramhall în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fi dat în Leviathan (1651), dar receptarea cărții va fi puternic influențată de curentul de opinie defavorabil creat chiar de către regaliști. În 1652, Filmer a publicat anonim Observations concerning the Orginall of Government, scriere în care a atacat laolaltă teoriile contractualiste ale lui Grotius, Milton și Hobbes. Filmer urmărea două obiective, în aceste Observații. Pe de o parte, el arăta că orice doctrină a contractului și a dreptului natural este o ficțiune, deoarece omenirea s-a născut dintotdeauna în supunere familială
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fiind derivată numai din legea naturală a cărei relație cu El rămâne nedeterminată. Aceasta era chiar interpretarea dată lui Hobbes în dezbaterile publice în care filosoful era acuzat de erastianism. A treia cale, cea amintită de Locke, ar corespunde teoriilor contractualiste puritane care limitau autoritatea prin dreptul natural, dar puneau legea naturală în acord cu voința divină. Locke nu oferă astfel de detalii. El spune numai că teoriile din urmă admit și originea divină, și limitarea puterii, căci "din dreptul paternal
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu este nimic altceva decât un mecanism de cooperare socială prin care sunt definite drepturi și obligații. Existența "momentului hobbesian" în toate teoriile moderne ale contractului social nu provine dintr-o concesie făcută lui Hobbes, ci din însăși structura argumentului contractualist, care lasă nedeterminată definiția conceptului de stare naturală. Pe de o parte, adversarii contractualiști ai lui Hobbes definesc starea de natură ca manifestare originară a naturii bune a omului, pentru a justifica posibilitatea unei politici rezonabile, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
drepturi și obligații. Existența "momentului hobbesian" în toate teoriile moderne ale contractului social nu provine dintr-o concesie făcută lui Hobbes, ci din însăși structura argumentului contractualist, care lasă nedeterminată definiția conceptului de stare naturală. Pe de o parte, adversarii contractualiști ai lui Hobbes definesc starea de natură ca manifestare originară a naturii bune a omului, pentru a justifica posibilitatea unei politici rezonabile, iar pe de altă parte ei admit un "moment hobbesian", pentru a explica trecerea de la natură la societate
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
vorbește despre corpul politic care, în virtutea contractului, a devenit un tot unitar înzestrat cu o voință unică. Termenul "popor" desemnează, așadar, totalitatea supușilor din cadrul unei comunități politice; este important să subliniem că Locke (la fel ca Hobbes și ceilalți autori contractualiști) nu admite existența poporului înainte de constituirea suveranității. Forța poporului devine evidentă mai ales atunci când interesele sale intră în contradicție cu interesele celor care guvernează 16. Atunci când vorbește despre binele comunității, la care Hobbes făcuse și el referire în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-lea și, în primul rând, în structura economiei de piață generalizate. Această observație ni se pare justă din următorul motiv: comentatorii lui Locke 87, ca și cei ai filosofilor din școala dreptului natural, pierd adesea din vedere faptul că modelul contractualist al societății este un model economic. Fără îndoială că înțelegerea dintre indivizi a existat dintotdeauna, în diferite scopuri și împrejurări, dar contractul dintre două sau mai multe părți nu este altceva decât o înțelegere cu privire la schimbul de bunuri sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
contrat entre le monarque et le peuple, affirmée par le Parlement. La théorie du contrat était une plus ancienne doctrine de la résistance développée par les auteurs calvinistes, dans le contexte de la persécution religieuse à l'époque de la Réforme. La théorie contractualiste de Locke s'intègre dans cette tradition de la résistance puritaine et parlementaire contre l'absolutisme. Elle s'oppose à la fois à la théorie de Hobbes qui, à la même époque que Filmer, a utilisé la théorie du contrat pour
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a fost formulată în Olanda protestantă, supusă presiunii catolice în timpul Războiului de 30 de ani. Hugo Grotius a formulat principiile dreptului natural modern sub forma unei teorii a războiului just, în De jure belli ac pacis (1625). 4 Utilizarea argumentului contractualist de către parlamentarii englezi era curentă în jurul anilor 1620. Ideile contractualiste fuseseră introduse în Anglia de protestanții exilați pe continent în vremea Mariei Tudor. Aceștia au făcut să circule tratatele calviniste care justificau rezistența pe baza ipotezei contractualiste. 5 Vezi Richard
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Războiului de 30 de ani. Hugo Grotius a formulat principiile dreptului natural modern sub forma unei teorii a războiului just, în De jure belli ac pacis (1625). 4 Utilizarea argumentului contractualist de către parlamentarii englezi era curentă în jurul anilor 1620. Ideile contractualiste fuseseră introduse în Anglia de protestanții exilați pe continent în vremea Mariei Tudor. Aceștia au făcut să circule tratatele calviniste care justificau rezistența pe baza ipotezei contractualiste. 5 Vezi Richard Aschraft, Revolutionary Politics and Locke's Two Treatises of Government
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
4 Utilizarea argumentului contractualist de către parlamentarii englezi era curentă în jurul anilor 1620. Ideile contractualiste fuseseră introduse în Anglia de protestanții exilați pe continent în vremea Mariei Tudor. Aceștia au făcut să circule tratatele calviniste care justificau rezistența pe baza ipotezei contractualiste. 5 Vezi Richard Aschraft, Revolutionary Politics and Locke's Two Treatises of Government, Princeton University Press, Princeton, 1986, p. 190. 6 Raymond Boudon, Tratat de sociologie, Humanitas, București, 1997, p. 113. 7 Articolul 2 al Declarației de la 1789 spune că
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Ibidem, p. 197. 113 Vezi Ibidem, p. 216. 114 Un aspect interesant al teorie proprietății a lui Locke privește aplicarea ei la problema dreptății ecologice. Discursul activiștilor pentru dreptate ecologică este adeseori antiliberal, dar trebuie să distingem aici între liberalismul contractualist clasic și neoliberalismul actual care ocultează aspectul dreptului natural. Considerațiile ecologiștilor "nu sunt întru totul în contradicție cu teoriile liberale ale dreptății, dacă ținem cont de faptul că ele își găsesc justificarea în contractualismul lui John Locke. Conform concepției acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sugerată aici de opoziția ambilor autori față de interpretarea stării originale la Filmer. Locke nu se referă la Milton, dar, în Primul tratat, se referă explicit la scrierea Observations concerning the Orginall of Government (1652) în care Filmer a criticat teoriile contractualiste ale lui Hobbes, Milton și Grotius. Pentru o analiză serioasă a conexiunii dintre republicanismul lui Milton și doctrina whig, vezi Nicholas Von Maltzahn "The Whig Milton, 1667-1700", în Milton and Republicanism, D. Armitage, A. Himy și Q. Skinner (eds.), pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
moralității. Noțiunea de comunitate morală Dezbaterea despre etica mediului ridică problema delimitării sferei moralității. Cum o delimităm? O putem face fie pe baza unor principii și reguli, așa cum se întâmplă în etica deontologică de tradiție kantiană, dar și în teoriile contractualiste, fie pe baza unor valori, inclusiv de tip utilitarist, fie pe baza virtuților etice, caz în care vom recupera tradiția aristotelică, în fine, pe baza unor criterii ce au legătură cu limbajul moral și judecățile morale, așa cum se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este un agent moral și are, drept urmare, statut moral, nu se susține, deoarece copiii mici, bătrânii senili sau adulții cu probleme mintale severe ar fi lăsați în afara sferei moralității. La fel stau lucrurile și în cazul unei teorii de tip contractualist. Dacă privim lucrurile dinamic, atunci este posibil ca o persoană care are acum capacitatea de a fi parte într-un contract prin asumarea anumitor obligații și responsabilități să își piardă în viitor această capacitate. Atunci vom spune că și-a
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
să aibă o conștiință de sine. Asemenea oamenilor, aceste ființe înzestrate cu sensibilitate au interesul de a evita suferința și în acest sens ar fi arbitrară trasarea unei linii de demarcație între aceste ființe și oameni. Scanlon 41 revizuiește teza contractualistă și acceptă ca părți cu statut moral într-un contract a ființelor care ar putea fi prejudiciate în felul lor de a fi pentru că sunt capabile să simtă durerea, resimt frustrare sau orice altă stare ca urmare a anumitor situații
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care extinderea domeniului moralității prin luarea în considerare a noțiunii de valoare intrinsecă, chiar în versiunea radicală a ecologiei profunde, poate fi susținută de știința contemporană 65. Modelul l-ar reprezenta modul în care în etica actuală, inclusiv în teoriile contractualiste, se discută despre extinderea domeniului moralității de la adultul normal la copii, bătrâni și persoane cu probleme mintale. Prezint în continuare un asemenea punct de vedere, propus de Colleen Clements 66, de fapt, o critică asupra modului în care noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
explicit de la drepturile ființelor umane. Teoria deontologică a lui Kant are în vedere omul ca agent rațional și valoarea omului ca "persoană". În teoria marxistă omul este tot un agent rațional care creează distanța dintre natură și cultură. În teoriile contractualiste sunt luate în considerare ființele umane sau ființele care au interese și au capacitatea de a fi parte într-un contract. Și teoriile comunitariene au în vedere cooperarea între agenți raționali, chiar dacă, eventual, acordă o valoare și unor ființe non-umane
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a valorilor sau presupoziția valorilor detașabile, adică independente de evaluatori. Aceasta duce la o discuție cu privire la acceptarea noțiunii de valoare intrinsecă, aspect esențial al posibilității conceperii unei etici a mediului. Mai rămâne să analizăm problema inevitabilității șovinismului din perspectiva teoriei contractualiste. Considerăm doi parametri, X, care stă pentru "justificarea principiilor morale", și Z, care stă pentru "a intra într-un contract". Vom avea următorul argument: • singura justificare a principiilor morale (X) este una contractualistă, și anume, intrarea agenților într-un contract
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
analizăm problema inevitabilității șovinismului din perspectiva teoriei contractualiste. Considerăm doi parametri, X, care stă pentru "justificarea principiilor morale", și Z, care stă pentru "a intra într-un contract". Vom avea următorul argument: • singura justificare a principiilor morale (X) este una contractualistă, și anume, intrarea agenților într-un contract (Zry); • agenții intră într-un contract (Z) numai dacă acesta servește intereselor lor egoiste (presupoziția egoismului); • oamenii (persoanele) sunt singurii agenți care intră într-un contract (Z); • oamenii (persoanele) intră în contracte (Z
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu mai poate fi pusă la îndoială. Contractul presupune cel puțin două părți, înzestrate cu voință liberă și capacitate de a alege, presupune responsabilitate, reciprocitate și asumarea unor obligații. Este imposibil să găsim o alternativă la această descriere a teoriei contractualiste, eventual doar o reîntoarcere la animism, ori o atitudine mistică față de natură, ori o poziție irațională. Drept urmare, șovinismul omenesc este o consecință firească a unei teorii contractualiste. De aici rezultă, conform principiului dominoului, că dacă tot ceea ce există este menit
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unor obligații. Este imposibil să găsim o alternativă la această descriere a teoriei contractualiste, eventual doar o reîntoarcere la animism, ori o atitudine mistică față de natură, ori o poziție irațională. Drept urmare, șovinismul omenesc este o consecință firească a unei teorii contractualiste. De aici rezultă, conform principiului dominoului, că dacă tot ceea ce există este menit să servească omului și intereselor sale, atunci omul este îndreptățit să manipuleze lumea după cum vrea, pornind de la interesele sale. Acesta al fi modul de a gândi specific
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]