127 matches
-
parcurs întreaga istorie a romanității orientale începând din stadiul antic traco-latin al acesteia (Cf. alb. fqinj „vecin”, it. vicino „apropiat, vecin”), ca derivat al lui vicus, de unde provin: băcan, Bâcu, Bacău, București etc. Mai departe trebuie arătat că vicus este contras dintr-o formă ca villicus „rural”. Vezi valah. FILOLOGII Wilhelm von Humboldt Întemeietor al lingvisticii moderne, Wilhelm von Humboldt (1767-1835) este primul comparatist care a apreciat din exterior limba română (dacoromână) în contextul limbilor romanice. Pornind de la ideea evoluției de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slavă forma tesatĭ „a ciopli lemnele”, în rom. a teși, teslă. Forma adjectivală este tesen „strâns, ticsit, înghesuit”, care s-a întâlnit în baza traco-latină cu lat. densus >des, vb. denseo „a îndesi, a condensa”. Formele tracă și latină sunt contrase, cum arată engl. together „împreună” și germ. gesamt „tot, întreg”, ca și formele cu g, precum vgr. stege „acoperiș, refugiu, loc închis”. Un g întâlnim și în forma rusă (Dali) tigositĭ „a apăsa, a strivi, a îndesa”, de fapt a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mare”, pe care îl întâlnim în sintagme precum vel logofăt, vel spătar etc., în sl. vel(rs. velmoža „înalt funcționar”), bole(ceh. Boleslav), vind. bálīyăn „mai puternic”, engl. well „bine”, very „foarte”, rom. mare etc., pe când partea a doua este contrasă dintr-o formă autohtonă cu sensul de stăpânire, pentru care vezi vlădică „stăpânitor, domn, principe”, vladnic și vrednic etc., astfel că sensul cuvântului în discuție trebuia să fie „mare stăpân, proprietar, domn”. Cf. toh. A. wäl, toh. B. walo „cneaz
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru ultima dată. - Ultima dată? Aiurezi, Poesis! Ultima dată? - O, copilul meu, de-ai ști ce nenorocită, sunt, zise ea, cu ochii plini de lacrimi, înlăturînd cu mânuțele ei albe părul negru de pe fruntea mea și arzând cu buzele ei contrase de plâns fruntea mea întunecată. Ce nenorocită sunt, fără ca să ți-o pot spune ție. Dacă te pot ruga ceva în numele maicei tale, în numele acelui înger curat, uită-mă! Uită-mă., cel puțin până ce voi muri... După. ce voi muri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sau dormeau... căci tot strigătul de mai înainte n-a fost decât o întrerupere a unei lungi și constante tăceri. Bietul cerșetor adormise... Ce vise ciudate avea... se părea că corpul lui întreg e ceva ce se poate întinde și contrage și poate lua orice formă din lume... I se părea mai întîi că i se îmflă capul din ce în ce și el devine un bătrân ghebos, gras și glumeț... or că acuși se usucă ca țârul și devine un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
devine un om lung, cu ochii clipitori și mici, îmbrăcat în straie lungi negre... or că i se îmflă corpul și i se subțiază picioarele, de pare un sac de făină pus pe două fuse subțiri... Apoi simți că se contrage repede, repede și devine un grăunte mic în mijlocul unui gălbenuș de ou... Prin albuș el vede numai de jur împrejur coaja oului și [se] zvârcolește ca o furnicuță în centrul lui... și tot crește, crește, pare că-i înghimpă ceva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
urmăreau în somn... până ce simți că nu simte nimic... părea că o tabla neag [r]ă * se-ntinde naintea ochilor lui, apoi încetă și asta... apoi i se păru lui că e un punct negru, mic, care tot una * se contrage mereu, până ce n-a rămas din el... nimic. Înspre sară orașul începu să-nvie... Treceau oameni cu pasul încet pe lângă el și i se uitau curioși în față... "A murit bietul Baltazar! " gândeau ei... Veni un consilier al orașului, gândi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făptură normală nu este una ș-aceeași totdeuna vor fi mici deosebiri; unde însă deosebirile sunt mari, avem altă lume. Dar să urmez. Nu știu dacă cineva s-a visat vrodată elastic... că poate crește, se poate îmfla, se poate contrage... Dacă pe-un asemenea om nu l-ar trezi nimene din somn, el ar trăi o viață întreagă c-o lume reală și pipăită, căci în somn se pipăie așa de bine ca-n trezire... va să zică nu lipsește nici acest
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
somn, el ar trăi o viață întreagă c-o lume reală și pipăită, căci în somn se pipăie așa de bine ca-n trezire... va să zică nu lipsește nici acest control, cel mai sigur, al realității... Și acest om s-ar contrage-ntr-o cartofă care - ar striga oamenilor de pe uliță să ia sama să nu-l calce, ori s-ar subția într-o prăjină cu barbă englezască și cu pălărie naltă, ori s-ar îngroșa ca un birtaș bavarez... ar trece
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pânzările zugrăvite, cu tot, în capul lui... Un teatru întreg la care sufletul lui, ghemuit într-un colț al salei, e singurul spectator. Nu știu dacă cineva s-a visat vodată elastic... că poate crește, se poate îmfla, se poate contrage... Dacă pe un asemenea om nu l-ar trezi nimeni din somn, el ar trăi o viață întreagă c-o lume reală și pipăită, căci în somn se pipăie așa de bine ca-n trezvie... va să zică nu lipsește nici însuș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el ar trăi o viață întreagă c-o lume reală și pipăită, căci în somn se pipăie așa de bine ca-n trezvie... va să zică nu lipsește nici însuș acest control, cel mai sigur, al realității - și acest om s-ar contrage-ntr-o cartofă care - ar striga oamenilor de pe uliță să nu-l calce, or s-ar subția într-o prăjină cu barbă englezască și cu pălărie naltă, or s-ar îngroșa ca un birtaș bavarez... ar trece printr-o mie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fie alertă, percutantă, sintetică) are toate datele unui tipic proces-verbal: pentru a presta, sportivii trebuie să activeze: “fotbaliștii români ce activează în străinătate” alături de a însufleți, a grăbi, e comparabilă cu aceea a unei întregi serii de verbe (derivate) care contrag locuțiuni: a atenționa, a concluziona. Unele nume proprii ale sportivilor trimit la practici magice și la rime ca în jocurile de copii, sportivul și publicul se copilărește. În onomastică sunt următoarele clase: prenume, patronime, nume de animale, numite nume propriu-zise
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Geo Bogza, Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Teodorescu. Scrisă cu o cunoaștere amănunțită a fenomenului, dar și cu aderență afectivă, cartea relevă, de asemenea, capacitatea criticului de a-și cristaliza observațiile în imagini memorabile. De pildă, ideea convenționalizării revoltei e contrasă într-o metaforă splendidă: „Căci, de atunci, principele, care e poetul, obosit de rotunjimea sferei ținute - însemn al puterii - în mână, îi pune colți ascuțiți, pentru ca, măcar din când în când, să-l pătrundă puțină durere. Sângele scurs din dreapta lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
pe Ťtuť sau pe Ťtineť din poeme să vorbească. Ele sunt nonelocvența placidă. Mutul". Efectele unui asemenea fenomen de disoluție a subiectului sunt multiple. Ele se înscriu într-un unghi favorabil gestionării angoasei de fond, tratate cu pudoare, a melancoliei contrase în tensiunile rigorii. Mai întîi, desigur, putem vorbi de variațiile raportului dintre subiect și celălalt, estompate de natura fluidă a primului, care se revarsă, se combină cu elementele alterității. Dacă monitorizarea reciprocă e, ca să zicem așa, firească ("cînd vizitezi locuri
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
Gheorghe Grigurcu O carte de interviuri literare poate fi socotită un bruion de roman. Populată de personaje care se mărturisesc, își exprimă opiniile, se contrag în atitudini, eventual se revarsă în reacții de opoziție, conturînd conflicte de variabile intensități și de multe ori narează, își desfășoară firul existenței ca o "poveste", ea posedă eposul său generalizator, alcătuit din aportul mai mult ori mai puțin diegetic
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
urmă aduce în scenă o dezlănțuire totală, un elan ce frizează anarhia, Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe date, conservînd o anume disciplină a mărturisirii. Exploziilor care se țin lanț la Angela Marinescu le corespund aici tensiuni ce se contrag în propriul contur, fără vanități așa-zicînd suicidare, mixînd cutezanța expresivă cu umilitatea asumării unui dramatism organic: „desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castității rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
duce gîndul nu doar la solemnitatea discursului tradițional, ci și la o tendință a artei moderne (conform lui W. Worringer, o parte din artă epocii noastre tinde spre puritatea hieratica a liniei). Iubitor de clarități, Ilie Constantin se străduiește a contrage factorii contingentului într-un orizont al limbajului meditat, cristalizat într-o prozodie meșteșugita. Gesturile d-sale lirice predilecte șunt cele ale delimitării, comensurării, evaluării și corecției geometrice: "Visăm o insulă enormă/ ieșind din mare în neștire,/ și-i căutăm duios
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
de vară/ a căror topire începe// sînt toate ca-n rai dublate suav în/ formele mici ale muzicii acoperindu-ne/ imaginea insulară din apele cerului/ altul" (formele mici ale muzicii). Criza spirituală prezumată ca un factor originar al lirismului se contrage în contemplație. Aparent, aceasta reprezintă o smulgere din context a cîte unui element, o dilatare a sa pînă la gradul la care ocupă integral ecranul unei sensibilități ce s-ar complace în fragmentarism, într-o dislocare subiacentă. De fapt, obiectul
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia lui Nicolae Coande ( aflu cu surprindere că bardul craiovean, născut în 1962, are o calificare kafkiană, cea de arpentor) se autoplasează, fără grație, sub egida "fundăturii": "fundătura este propria mea viață contrasă în subsidiar și multiplicată în anomie, loc-neloc cu o singură intrare care e și ieșire totodată prielnic risipirii de sine". Această viață-fundătură se declară în continuare, fățiș, "sedusă de cata-bază și inspirată doar scatologic, refuzînd cu program ( citește: prejudecată) catharsisul
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Pachia Tatomirescu este beat de admirație față de Nichita Stănescu. Atît de beat, încît îl confundă cu oricine întîlnit pe stradă, iar în cele din urmă cu stîlpii și cu pomii pe care îi sărută zgomotos". O formă de entuziasm savant, contras în pretenții scientizante, ne întîmpină în unele "cercetări" care se apropie de marile opere cu limbajul prețioaselor ridicole: "Specialistă în semiotică, știința care se ocupă printre altele de explicarea textelor, Mariana Neț crede că poate analiza cu metodele acestei științe
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
este deja, doamne" (în zadar). Interpenetrările dintre efemer și etern pot avea consecințe melancolic-fabuloase: „poate-n viața asta citim cartea / pe care scris-o în altă viață, mereu" (poate în viața asta). Un alt aspect al scindării ființei între Totalitatea contrasă în nostalgie și partea, „fărîmă / din ce-am numit / cu atîta nesfrșire / aproape", îl reprezintă confruntarea dintre identitate și alteritate. Identitatea adîncă, reală nefiindu-ne îngăduită decît prin fulgerările extatice care ne redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
cîștigate numai de astfel de teme; o să ajungem cît de curînd caraghioșii cei mai emfatici ai Europei. - Ați publicat două cărți în titlul cărora se regăsește cuvântul „top” (Top Ten și Al doilea top). Jucându-ne puțin, care ar fi, contras la esență, un Top ten al literaturii române în viziunea lui Al. Cistelecan? - Nu-ți răspund la această întrebare. E prea provocatoare, prea vrea scandal, iar răspunsul ar fi prea supărător. Oricum, n-ar avea nici o importanță. Ar fi doar
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
afară pe ușă, concepția unei critici cu semnificație creatoare se întoarce pe fereastră, chiar sub chipul fantasmatic-nostalgic al aprecierilor acordate tutelarului Sainte-Beuve, a cărui galerie de bărbați iluștri emulează cu personajele lui Balzac ori Proust. Irepresibila impresie de lectură se contrage în formulă principială: Dacă obligația romancierului este înainte de orice aceea de a insufla viață unor făpturi imaginare, cu atît mai mare este meritul criticului sau al istoricului literar de a fi concurat pe scriitorii de imaginație, prin talentul învierii nu
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
la finalitatea scrierii: toate aceste elemente și altele încă ne arată că Slavici a adaptat subtil formula basmului, cea mai convenabilă formulă pentru inspirația sa. Ca și în basme, timpul nuvelelor se lărgește și se restrînge, se dilată și se contrage după necesitățile demonstrației: ultimul paragraf din Popa Tanda se petrece la un deceniu sau mai mult de restul nuvelei; Budulea Taichii urmează la început un fir cronologic strict pentru ca, imediat ce Huțu ajunge student, anii să zboare, iar cronologia să fie
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
suprafață, în cuprinderi, asemenea cercurilor mereu crescătoare pe o apă în care un corp solid a fost azvârlit. Alte naturi au însă vocația reducției, acționate de acel spirit al omisiunii elocvente, cum l-a numit cineva. Ele reduc, suprimă, strâng, contrag, condensează, pornind totdeauna dinspre afară către nucleu. Constantin Negruzzi era din această categorie, ca și Caragiale, ca și Creangă" (pp. 87-88). Gabriel Dimisianu nu spune explicit dacă inapetența lui Negruzzi pentru dezvoltări epice ample, tendința lui permanentă spre "omisiunile elocvente
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]