81 matches
-
ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism, semiotică, poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de a revoluționa gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice, împrumutate sau create de Mai Știutor, definițiile severe sunt agrementate cu expresii familiare, impersonalitatea aridă suportă constant cenzura omenescului. În ultima analiză, amândoi discută deosebirile dintre „noesă” și „noemă” (în termeni husserlieni), simplu spus, între cunoașterea intelectuală
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
căutându-l în mine pe Dumnezeu”. Stăpânit de neliniști, schițează, cu peniță argheziană muiată în expresionism, un spectacol terifiant: „Vulpile fug spre vizuini, / Pădurea sare din rădăcini, / Nicăieri nu e bine, / Taci și ascunde-te-n tine”. Priveliștile sumbre sunt contrapunctate când și când de scene idilice. Pe măsura avansării în timp, în versuri se precizează o tendință de cromatizare a figurației prin autohtonizare explicită, discursul liric primește accent social și un tot mai lămurit sens politic. Făcându-se vocea străbunilor
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O’Neill, îl contrapunctează, îmbină artificialul literar nedisimulat cu aliteratura, utilizează vocabularul periferic și exprimarea protocolară, injuria pitorească și citatul distins, fraza eliptică și perioada orchestrată poematic ș.a.m.d. Totul pare uneori un joc intelectual, o demonstrație de virtuozitate artistică, o însumare de
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
1970), un lirism al stărilor sufletești delicat conturate, rostite în formulări de o fermă concizie. Deși e vorba despre poezii de tinerețe, visarea și melancolia rămân aici tonalități adiacente, tutelar fiind aerul grav și meditativ. Elanul spre „nețărmurire” se vede contrapunctat de luciditatea unui eu poetic neliniștit, care percepe limitarea insinuată pretutindeni: „De-am fi putut fugi atunci/ Dar cum porneam ne-mpiedicam/ De uleioase frunze lungi/ Și sub copaci ne prăbușeam.// Râdea în umbră cineva / Deodată hohotul se sparse/ Tăcerea
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
vestea eliberării din închisoare, care redeșteaptă neantul zilei de după arestare, confirmând că „paroxismul bucuriei, ca și nefericirea cea mai cruntă sunt deopotrivă de nimicitoare”. Primele scrisori trimise de Dinu Pillat în libertate, reîntâlnirea în calmul rupt de lume al mănăstirii, contrapunctate de separarea iremediabilă ce avea să vină mult prea curând, sunt evocate cu acuitatea trăirii nedomolite de trecerea vremii. Dar în „urgia separării” se înfiripă presimțirea unui alt fel de a fi împreună, „într-un acasă al ideilor eterne”, pentru că
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
concepute în cheie sobră și învăluite de abur mitic și magic: pădurarul și copiii săi - vietăți sadoveniene și voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase. Ironia incisivă, caricatura și umorul se văd astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea, lirică și magică, a peisajului sălbatic și a existențelor arhaice. Ineditul personajelor și al scenelor e consolidat de ineditul tehnicii narative: joc liber între relatarea de călătorie și cinegetică, roman satiric de
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
decât suferea, protagonistul de aici nu are aptitudini de cazuist al culpabilității morale, ci este o fire poetică ce își sondează trecutul prin insistente incursiuni anamnetice și prin reverii. Întreg romanul e, de altfel, bazat pe reverberații poetice, textul fiind contrapunctat de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a doua singular, procedeu care permite o serie de suprapuneri: planul real cu cel al visului, monologul interior cu replicile interlocutorului, autorul cu naratorul. Nostalgia, cauzată de „imposibila întoarcere” la mentalitatea și
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire nestinsă și dragoste”. Uneori e bântuit de sentimentul, atât de frecvent în lirica ardeleană, al dezrădăcinării, contrapunctat de dorința întoarcerii la vatră: „Eu am uitat cum crește grâul și am uitat să țin un plug, / privirile îmi sunt străine și chipurile fără chip. / De ce se miră ochii voștri la vorbăria ce-o îndrug / când eu mă simt
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
lipsit de flexibilitate. Orice articol de mari dimensiuni se construiește, de fapt, din câteva mari respirații (secvențe) fie ele descriptive, narative sau argumentative. În succesiunea lor, aceste secvențe impun textului o anume sonoritate. E ca o piesa muzicală vag melodică, contrapunctată de alternanță (lung/scurt) și de unele ruperi de ritm. Secvența este echivalentul paragrafului, fără a se confunda cu el. Ea înglobează o idee, un unghi de atac, un moment anume al narațiunii. Secvențializarea textului presupune controlul informației și, mai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
spiritului), lumea se esențializează și astfel se adeverește, oglinda eului poetic „dizolvă” în ea chipul fenomenal și-l transferă în numenal. Răsfrângerea înseamnă și oglindire reciprocă a lucrurilor - mod de a induce rezonanța universală și euritmia. Jubilația ei apare însă contrapunctată de insistenta prezență a simbolului trecerii. Confesiunea lirică se drapează deocamdată într-o rostire aproape axiomatică, abstractă, ce răcește fluidul vital și impersonalizează experiența care îi stă la bază: „Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
căldură. Încăperea arăta, pe departe, ca cea mai înduioșător pregătită încăpere dintre toate cele prin care cântase el. Garnisită, încondeiată și împodobită ca un ou de Paște. Peste tot, mii de soiuri de dantele, dantelării și danteluțe albe, foarte rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne s-ar fi strecurat în câte un cupon de dantelă și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni fețe de masă, draperii și garnituri din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tine cu iubire/ Decât să viețuiesc înmormântat/ în acest veac ucis de cimitire/ Paharul bucuriei l-am sorbit/ Beție sfântă pururi Slavă ție/ Eu nu mai sunt decât un Imn divin" ("Lumină necreată în Pustie"). Imnul năzuinței spre cer e contrapunctat de cântarea închinată vieții simple, împărtășită din roadele pământului: "Nu-i nici filozofie multă de folos/ Nici sihăstrie multă nu-i folositoare/ Să te lași dus e bine să fii duh/ Acolo unde-i zvon de sărbătoare/ Bun este-acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui act primordial, care va reactiva/reaminti identitatea. Nuvela este concepută pe baza ideilor relativității timpului în raport cu eternitatea și a metempsihozei, concepții pe care Amita Bhose le identifică fără dificultate și în gândirea indiană (2010 b, 25). Eminescologul din Bengal contrapunctează îndepărtarea lui Eminescu de consistența pur intuitivă a cate goriilor spațio-temporale kantiene cu apropierea de filosofia indiană, conform căreia timpul își reduce dimensiunile în raport cu eternitatea. Astfel, un an al muritorilor este cât o zi și o noapte a zeilor Mănava-dharma-săstra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cazul câtorva figuri, este clară intenția artistului de a-l introduce pe poetul român în panteonul culturii universale. În partea de jos a desenului, un decupaj idilic, o pădure și un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare ale creatorilor "daimonici". Anecdotica convențională a unui erotism stilizat contrastează cu investirea maximă a gestului creator în profilurile de medalie suspendate deasupra conjuncturalului uman. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
redă o lume în putrefacție în care țipătul, insulta, vulgaritatea, ambiția și prostia întinează totul: familie, prieteni, vecini, servitori. Gălăgia și cearta au caracter de permanență, fiecare replică antrenând contraziceri zgomotoase și obraznice, reproșuri, amenințări izbucnind într-un vârtej verbal contrapunctat de penibile încăierări. Lipsa oricărei cenzurări impuse de normele bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o vom regăsi în filmele de mai târziu, niciodată însă închegată atât de puternic și expresiv. Ce presiune exercită liniștea de pe ecran după minutele în șir în care claxonul defect al GAZ-ului a sunat înnebunitor ! Zgomotul surd al stadionului, contrapunctat cu imagini ale munților învăluiți în cețuri, trecerea trenuri lor care ritmează acțiunea, ușile batante ale vestiarelor de ștrand deschizându-se și închizându- se simultan, melodiile formațiilor Phoenix și Romanticii care încarcă imaginile cu sensuri nebănuite, zbieretele de neuitat ale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
doilea tip de inserție ekphrastică, referința ekphrastică, acestea ilustrează un principiu metonimic de funcționare. Referințele la Femeie citind din romanul Lumea în două zile reiau subiectul pânzei, accentuându-i semnificația centrală; trimiterile la Plata dijmei din Galeria cu viță sălbatică contrapunctează sensul tabloului comentat în descrierea ekphrastică. Chiar dacă nu reiau subiectul ekphrazei - așa cum se întâmplă cu referințele ekphrastice din Căderea în lume -, acestea sunt în relație de metonimie cu tabloul menționat, din scenariul căruia evocă doar un element figurativ. Relevant pentru
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
trăind o altă tristețe mistuitoare alături de Ana cea bogată, pe care nu o va iubi niciodată:“cât e de slăbuță și de urâțică !...E ca o trestie bolnăvicioasă, fără vlagă și slăbănoagă”. Hotărârea lui de a “face avere” este permanent contrapunctată de dragostea față de Florica, iubirea cea adevărată și cea dintâi, cu toate că era săracă “ca degetul” și fiica văduvei Todosia a lui Maxim Oprea. Înzestrat pentru a învăța carte, renunță la acest drum, căci feciorul Glanetașului își dorește cât mai mult
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
conceptuale, precum și harul său de a investi rafinament și fantezie în diversitatea modalităților de atac utilizate sau în variația unei multitudini de planuri dinamice, integrate aceluiași spațiu general, de altfel, extrem de redus (pp - p). Cel de-al doilea material tematic contrapunctează afirmația introductivă cu o linie melodică treptat descendentă re# do# si la# sol#, în care sunetul si poate fi interpretat ca notă de pasaj. În plan interpretativ, „personalizarea” acestei noi idei tematice necesită conceperea într-o sonoritate distinctă, menită să
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de sextă marcată cu p doucement soutenu (susținut blând) afirmă cel de-al doilea material tematic, expus în registrul median și secondat de fondul sonor al unei pedale ostinate de secundă mare (). Ultima secțiune readuce expresia tarantella-ei în registrul acut, contrapunctată de o linie melodică intermediară în , pedala sonoră () plasată în registrul grav și ostinato-ul unui tremolo la interval de terță mică. Coda marchează revenirea tempo-ului inițial, operând progresiv la temperarea atmosferei, precum și juxtapunerea insistentă a unor elemente melodice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prioritate prin reiterarea aproximativ identică a unor motive scurte și concise. Noua ipostază a motivului melodic preia configurația originară a expunerii în octave, adiționând acesteia o nouă linie melodică care evoluează paralel, la interval de terță. Acesta va fi ulterior contrapunctat de o evoluție „în oglindă” a vocilor mediane ce expun o parafonie de acorduri cu terță mare și septimă mică, echilibrând astfel configurația țesăturii superioare. Folosirea pedalei de rezonanță se va realiza în funcție de arcul legato-ului de expresie (măsurile 20
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un coșmar. Adagio a fost învins de răpăitul tobelor din exterior, cele 5 piese de Webern au pălit în fața rafalelor trase de chitarele bas, orga și sintetizatoarele au alterat poezia variațiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedală a contrapunctat Maestoso, iar șirul de răcnete fioroase a anihilat orice vibrato sau tremolo al coardelor din Ateneu. Totul, bine amplificat prin coloane uriașe de difuzoare de sute, poate chiar mii de watti. N-a lipsit (cum altfel?) un Deșteaptă-te române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
în interstiții sociale, reactualizând astfel teoria Situaționismului Internațional în raport cu lumea artei 57. În urma acestei incursiuni, care indică nodurile de articulare a analizei întreprinse de Bourriaud, se constată faptul că teoreticianul francez asociază artei relaționale o estetică descriptivă pe care o contrapunctează cu reflecțiile critice ale unei post-estetici implicite. Atunci când pune în discuție reprogramarea artistică a lumii din perspectiva scenariului postproducției, Bourriaud păstrează linia acestei abordări post-estetice a artei recente, accentuând ideea întrebuințărilor (artistice) multiple ale elementelor realității 58. Răspunzând proliferării haosului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
din Drumul egal al fiecărei zile până la ficțiunea exilului ca imposibilă întoarcere din Întâlnirea (două vârfuri care n-ar trebui, cu nici un chip, puse în umbră de Dimineață pierdută), traseul Gabrielei Adameșteanu a fost unul de căutări sinuoase, laborioase, tenace, contrapunctat de „sateliții naturali“ ai unei proze scurte inconfundabile, de hi fi psihologic. Și, de fiecare dată când a „lovit“ cu un roman, a lăsat urme adânci, cu relevanță categorială. Deși mă irită toată discuția pe tema „de ce nu avem Nobel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]