441 matches
-
ajungem prea departe. (...) R: Îmi puteți da numele unui mare poet? AP: ... Kafka. R: Da, dar Kafka nu a fost un poet [7]. Între personajele pozitive și negative se află « opinia publică » - profesorii universitari, academicienii, ingineri, muncitori, selectați pentru a contrapune cazului nefericit greutatea opiniei generale, larg împărtășite. Reporterul face de asemenea parte din aceasta. Cartea inserează la final mesaje din partea telespectatorilor ce se arată indignați de răspunsurile « paraziților » sociali, așa cum este plimbărețul inutil din dialogul de mai sus și găsesc
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
nori, fiind îmbrăcat într-un veșmânt larg și cu barba căzând în valuri pe piept. Brațele sale sunt ridicate și arată, cu neprefăcută mândrie, spre minunile pe care a izbutit să le producă în zilele Genezei. Viziunea triumfalistă este ușor contrapusă de prezența contorsionată a ființei umane care se luptă să supraviețuiască într-un univers presupus ostil. Prin prezența acestor două personaje antitetice se caută echilibrarea spațiului celest cu cel terestru, contrapunându-se Spiritul suprem și materia modelată organic. Tensiunea ce prevestește
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
motrică a elementului acvatic. Construcția masivă și coșurile verticale ce scot rotocoale formidabile de fum, adăpostesc misterul unui proces demiurgic datorat inventivității umane: anume, transformarea f luidității rebele, libere și nedirijate a naturii, în electricitate. Dincolo de impresionanta desfășurare de forțe, contrapuse din nou prin raportarea simbolică dintre natura divină și cea stăpânită de om, ne reține atenția capacitatea de surprindere a pericolului iminent ce grevează această mare descoperire științifică: poluarea ca preț plătit pentru industrializarea necontrolată a mediului ambiant. Avertismentul s-
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
-ului. Bosfor-ul (Boğaziçi în limba turcă), este o ruptură telurică a scoarței terestre dintre Europa și Asia, care permite comunuicația dintre apele Marea Mediterană, prin Marea Egee și Marea Marmara, cu Marea Neagră. Strâmtoarea reprezintă întâlnirea a două plăci tectonice active care se contrapun la scară geologică. Bosfor-ul are o lungime de 31,7 Km și o lățime ce variază între 650 și 2800 de metri. Apele sărate ale celor două mări, pe care le unește, au umplut un șanț geologic adânc, născut prin
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
David R.Fransis. Dar sub puterea bolișevicilor pe data de 24 iunie 1918, diplomații șunt nevoiți să lase Vologda și să se întoarcă la patrie. În anii războiului civil Vologda devine centrul dispoziției a VI-ei Armatei Roși, care se contrapunea gardienilor lui Miller și corpusurilor militare țărilor Antantei la nordul Rusiei. Pe data de 23 septembrie 1937 s-au format hotarele regiunii Vologda din prezent. În anii al II-lea Război Mondial, în Vologda a fost instalată situația militară și
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
sau eseurile de istorie literară, nu aș zice despre Constantin Fântâneru, așa cum afirmă insistent Simona Popescu în prefața celei de-a treia reeditări a romanului Interior, că este "un mare necunoscut". Nu mi se pare nici mare, nici necunoscut. Aș contrapune sintagmei promovate de Simona Popescu, una la fel de banală, dar mai rezonabilă: Constantin Fântâneru este un marginal interesant. Nu mai mult decât atât. Canonul e departe. Ceea ce nu înseamnă că scriitorul nu merită toate restituirile, interpretările și controversele.
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
așa cum reiese din corespondența de lungă durată dintre aceștia -, să-și ducă la bun sfârșit proiectul. În fața unei provocări atât de nobile nu e loc de orgolii și vanități. Ce putea aduce nou versiunea lui Mihail Nemeș? Ei bine, ea contrapune formulelor arhaizante ale lui Blaga ("figuri șovăitoare") și celor perifastice ale lui Doinaș ("figuri sfios-plăpânde") soluții dintre cele mai la îndemână, mai ferme ("figuri nehotărâte"), uneori chiar sacrificând polisemia originalului pentru claritatea formei. Spre deosebire de înaintași, Nemeș nu a jonglat, decât
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
de apărat și scopului propus, respectiv apărarea împotriva inundațiilor a zonelor din aval și a orașului Tîrnăveni. De remarcat faptul că atât în perioada respectivă cât și după umplere, au existat mari divergențe de opinie referitoare la utilitatea acumulării, fiind contrapuse două argumente majore: utilitatea acumulării din punct de vedere al atenuării viiturilor și realizarea unei rezerve majore de apă, respectiv consecințele socio-umane ale inundării localității Bezidul Nou. Acumularea BEZID a fost dimensionată și realizată cu scop complex, pentru atenuarea undelor
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
codării propriu-zise. Nu există un astfel de proces de testare ce ar permite identificarea tuturor defectelor posibile ce le poate conține un produs software. În schimb, un astfel de proces poate furniza o viziune critică sau comparativă, care vine sa contrapună unele aspecte ale produsului (cum ar fi: starea și comportamentul actual) și metricile și constrângerile care servesc drept criterii de acceptanță. Aceste criterii pot fi derivate din specificații tehnice, produse asemănătoare comparabile, versiuni anterioare ale aceluiași produs, așteptari față de produs
Testare software () [Corola-website/Science/312387_a_313716]
-
luăm etimologic și istoric, moderni erau în Antichitate reprezentanții orientării eleniste față de cei ai orientării elene. După cum, mai târziu, în mersul muzicii, fiii lui Bach se considerau moderni față de tatăl lor (pe care îl gratulau cu apelativul „perucă bătrână”), și contrapuneau „noul stil” clasic, cu „vechiul stil” baroc. Distincția „stil modern” versus „stil vechi”, (art nouveau contre art ancien - cum spuneau francezii), evocă pe de o parte complementaritatea, iar pe de altă parte, disocierea relativă dintre cuceririle unui prezent și ale
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Paul von Heyse, câștigător atunci. Pe Liviu Rebreanu îl imaginează câștigător în anul 1940, când Nobelul pentru literatură nu s-a acordat. Pe Tudor Arghezi îl imaginează mai îndreptățit, în 1950, în locul lui Bertrand Russell. Iar pe Lucian Blaga îl contrapune lui Saint-John Perse, premiat în 1960. Pentru literatura noastră contemporană, adevăratul biruitor nu ar fi putut fi decât Nichita Stănescu, în 1980, în contrapartidă cu Czeslaw Milosz. În prima ediție a cărții sale, Laurențiu Ulici îl mai propusese pe Marin
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
să existe o discuție pe problematica energetică, cu atât mai mult cu cât ea este în egală măsură prizată ca importanță în interiorul Uniunii Europene, dar și în dialogul SUA-Uniunea Europeană - vezi ultimul Summit de la Viena, de curând încheiat, care au contrapus SUA, Troicii Uniunii Europene. Acestea sunt subiecte, cred, previzibile și pe care, puteți fi convins, le prindem în punctajul dialogului bilateral. Mircea Zamfir: Controversa politică din România în chestiunea retragerii trupelor românești din Irak credeți că va intra la „și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
să fie rezumată în opt versuri, iar versul prim să înceapă, neapărat, cu ,Frunză verde de...". Or, exact asta voia scriitorul, să ieșim la lumina literaturii europene, părăsind cântecele ,de dorul lelii și de frunză verde". De aceea i-l contrapune lui Idiotiseanul pe Simplițian, cel care bănuiește valoarea și se străduiește s-o înțeleagă ca noutate poetică, atât cât poate. Dar vrea. Ambiția lui e absolut înduioșătoare. încât el îi replică obtuzului agresiv sfătuindu-l să nu-și descopere imprudent
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse? ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin?. Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste?ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui sentiment tragic al existen?ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
peisajele de mit". Luna este În primul rând simbol al timpului cosmic, etern timp al permanen?ei, pe care Eminescu Îl identific? În opera să cu timpul stelar sau cu timpul naturii, „inserat În ritmul astrelor" ? ?i pe care Il contrapune „ceasornicului", adic? timpului individual, trec?tor, care este „mo? tenirea omului", timp al „uzurii, al Îmb? trânirii ?i al mor?îi". În aceast? ipostaz? de imens ochi ceresc ce contempl? via?a m?runt? a oamenilor („vecinie str? în? de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin? („?i privind la lună plin? / La ??paia de pe lacuri" „O r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste? ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui „sentiment tragic al existen?ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
țărilor române. Poporul român - boerimea oligarhică. îndeosebi - devenise regisorul următoarei drame. Când o influență reprezentată prin Domnul cutare amenința să prevaleze, boierii îl răsturnau, dând greutate momentană altei influențe și viceversa. Domnii cei siguri despre țară. făceau tot astfel: Mircea contrapunea influența polonă celei ungare și viceversa, Ștefan asemenea. Dar acest folos, abstracție făcând de la nesiguranța lui, era cu totul întrecut de pierderile ce căta să le sufere țara prin vecinica nestabilitate dinlăuntru și contra acestui din urmă inconvenient e îndreptată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
câștiga țările moralicește, smulgând de la turci concesii politice. Pe când așadar Rusia trezea mai cu seamă instincte politice în Principate, precum a făcut-o și cu popoarele de dincolo de Dunăre, Austria stăruia, pe cât era cu putință în vremea aceea, de-a contrapune instinctele naționale ale românilor, căuta a le lămuri deosebirea ce există între ei și celelalte popoare învecinate, cu toată comunitatea de religie. La 1773 Iosif II asigura pe români că, strănepoți ai lui Traian, fiind, ei sânt adevărați feciori ai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prin explozie, va disloca rocile. Când ajung pe culme, muzica încetează și nu se mai aude decât foșnetul de exterior al vântului și țipătul unui șoim, care sugerează înălțimea, pentru că șoimul este stăpânul său. Când muncitorii încep să coboare, este contrapuns un alt simbol sonor: clipocitul apei care curge nevăzută, undeva la câteva sute de metri mai jos. Sunetul respectiv sugerează adâncimea foarte mare a văii. În felul acesta se trece dincolo de simpla percepție directă a ceea ce vedem sau auzim. Se
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
violență sângeroasă" etc. mergând până la executarea "modelului cultural românesc" și găsind că îl poate înlocui cu Mihai Șora, "cel mai remarcabil filosof român din ultimele decenii"; Ileana Vrancea, care îl apără I. Negoițescu în 1966, uitând că în 1953 îl contrapusese pe Th. Neculuță lui Eminescu, așezându-se pe "cel mai sumbru proletcultism"; Jean Ancel, istoric din Israel, emigrant din România în 1963, care susține, într-o discuție publică organizată de Fundația Culturală Română, în 1991, că "Eminescu a pus bazele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
semnalele autohtone, fișând conștiincios revoluția poetică optzecistă, noul antropocentrism, paradoxurile postmodernității românești. Conceptul cu pricina, atingând clasicizarea (epuizarea, de fapt), suportând presiunea altor modernisme (hiper-, paraetc.), a deschis calea transmodernității, declară ferm criticul. Și observă că, în 1988, Radu Enescu contrapunea (e drept, fără consecințe) cei doi termeni. În hățișul noului ev cultural, în plin haosmos, într-o lume opacă, cucerită de spiritul schizoid, Theodor Codreanu invocă salvator antropologia creștină. Teoria postistoriei i se pare "un gând luciferic" (p. 61); civilizația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune eului”, ca În orice judecată de valoare rațională făcută În general asupra unei activități reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O obligație morală față de sine Înseamnă astfel, În realitate, dacă se observă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
drept privat”. D. Coercibilitatea Dreptului. Dacă dreptul este, În esență, un imperativ, acesta se manifestă ca sancțiune și, astfel, este tot prin esență, coercibil - adică dacă nu e luat În considerație, poate fi impus cu forța. Dreptul ca normă bilaterală, contrapune un subiect altui subiect, atribuind unuia o pretenție (exigență), căreia Îi corespunde o datorie (obligație) pentru celălalt. Dreptul stabilește Întotdeauna un raport și o limită Între mai multe subiecte. Conceptele de Drept și Coercibilitate sunt indisolubil legate Între ele. Pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai degrabă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o vreme în care nobilimea Franței se încânta de „turqueries“ și prețuia pânzele „pictorilor Bosforului“61, permiteau confuzia cu lumea orientală. În trecere prin Moldova, un Richelieu constata la Herța că de acolo începe Asia62. Dacă observația călătorului francez se contrapune cuvintelor lui Constantin Brâncoveanu despre „la nostra Europa“63, ar lăsa impresia că în secolul care s-a scurs la mijloc îmbrăcămintea și stilul de construcție din Principate s-au schimbat. Nu e deloc așa. Până să împrumute direct și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]