384 matches
-
centre de putere: Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd. Guvernul Provizoriu a fost răsturnat în timpul Revoluției din Octombrie, iar la scurtă vreme după aceasta a izbucnit Războiul civil rus. Apropierea prea mare a orașului de bazele de acțiune ale armatelor contrarevoluționare (albii) și climatul politic instabil l-au forțat pe liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin să mute capitala la Moscova (5 martie 1918). Mutarea s-a dorit temporară, sau cel puțin așa s-a declarat în acele momente, însă Moscova a
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
a început să prospere, drept pentru care au angajat și un ajutor care a devenit ulterior asociat, poleitorul din Câmpulung, Barbu Stănescu. Funcționarea atelierului în această perioadă s-a desfășurat în condițiile unei aspre cenzuri guvernamentale, care a luat măsuri contrarevoluționare în domeniul picturii românești tocmai pentru ca împrăștierea "duhului răzmeriței" să fie restrâns. Aceste măsuri au reprezentat în istoria picturii românești o stagnare artistică relativă, singurele genuri artistice acceptate fiind compozițiile cu teme religioase și portretistica. Ca urmare, Constatin Lecca, Mișu
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
ortodoxă. În noaptea de 4 decembrie 1936 IPS Nikodim este arestat și condamnat la cinci ani de recluziune la Krasnoyarski Kray. Nu este trimis acolo din cauza stării sale precare de sănătate. Este lăsat în închisoare, unde este acuzat de activități contrarevoluționare. Este supus din nou anchetei, suferind agravări ale stării de sănătate. Trece la cele veșnice în închisoarea din Yaroslavl la 21 august 1938. Arhiepiscopul Nikodim Krtokov a fost canonizat ca sfânt mucenic în anul 1995 de către Eparhia de Kostroma. În
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
și Stalin, și de pe 23 ianuarie 1933 ale colegiilor reunite ale Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al URSS și Sovnarkomului. Directivele decretau că toate căloriile "pentru pâine" din aceste regiuni sunt organizate de inamicii puterii sovietice, cu scopul agitației contrarevoluționare și anticolhoznice în zonele de nord ale URSS-ului. De aceea, biletele de călătorie pe calea ferată nu puteu fi vândute celor cu permise "ispolkom", iar cei care totuși reușeau să se strecoare în nord în ciuda interdicțiilor, trebuiau să fie
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
a denigrat în presă Uniunea Sovietică și viața din URSS. S-a accentuat faptul că a publicat articole cu caracter antisovietic în presă. A mai fost acuzat că fiind participant la Congresul refugiaților din 1937, ar fi rostit un discurs contrarevoluționar, prin care ar fi denigrat partidul bolșevic și colectivizarea din URSS și că ar fi optat pentru sporirea activismului organizației. Printr-o sentință din 13 aprilie 1941, Petre Ștefănucă a fost condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare, cu confiscarea averii
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
motive reale să participe la revoluție, ba putea avea toate motivele să dorească păstrarea claselor sociale existente, întrucât lumpenproletariatul depinde în fond de burghezie și aristocrație pentru a-și asigura subzistența. Datorită acestui ultim fapt, Marx considera lumpenproletariatul drept forță contrarevoluționară. Definiția lui Marx a influențat sociologii contemporani, îngrijorați de numeroasele elemente marginalizate ale societății numite de gânditorul german „lumpenproletariat”. Sociologii marxiști, dar și unii nemarxiști folosesc termenul pentru a-i denumi pe cei văzuți ca victime ale societății moderne (beneficiarii
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
Wann cu condiția egoistă ca toate tablourile acestuia să intre doar în colecția sa. Îi cruță viața lui Starțov mai mult din amuzament și orgoliu, într-un gest mărinimos față de prietenul protejatului său. Ajuns prizonier în Rusia, organizează o bandă contrarevoluționară ce săvârșește crime sângeroase, dovedind lipsă de omenie și sadism prin spânzurarea de un măr a unui soldat rus schilod. Profesorul Victor Erlich îl considera un personaj respingător mai consistent decât marchizul lui Lantenac al lui Victor Hugo. În opinia
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
folosiți pe post de sclavi la ridicarea tuturor complexelor industriale sau în mine. Din 1921 până în 1954, pe toată perioada de industrializare forțată planificată centralizat, se presupune că aproximativ 3,7 milioane de oameni au fost condamnați pentru presupuse activități contrarevoluționare și antisovietice. Dintre aceștia, în jur de 0,7 milioane au fost condamnați la exil, aproximativ 0,6 milioane au fost executați, restul au fost condamnați la diverse sentințe privative de libertate în Gulag. Ca și în cazul victimelor foametei
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
600 de oameni). Armata cazacilor din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic din 1812 și la Războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea. În timpul războiului civil, majoritatea cazacilor din Astrahan au luptat în rândurile Armatei Albe contrarevoluționare. După înfrângerea albilor, Armata cazacilor din Astrahan a fost desființată în 1920.
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
Georgia. Beria a ordonat executarea ambilor frați ai lui Devdariani, care dețineau funcții importante în poliție și partidul comunist. În final, Devdariani a fost acuzat de încălcarea (Codul penal al RSFSR)|art. 58]] din codul penal sovietic privind (prezumtive) activități contrarevoluționare. Devdariani a fost executat în 1938, în urma sentinței troicii NKVD-ului. Chiar și după ce s-a mutat din Georgia, Beria a continuat să controleze partidul comunist din țara de origine, menținându-și influența până la arestarea sa în iulie 1953. În
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
foarte mulți, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica și N. Isac. 57 de persoane au reușit totuși să se refugieze în România, dar alții 44 au fost arestați și acuzați că ar fi fost "membri ai unei organizații la o contrarevoluționare". La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnați la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forțată și pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca și în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate
Masacrul de la Fântâna Albă () [Corola-website/Science/301418_a_302747]
-
strânsă colaborare cu celelalte Armate căzăcești, forțelor lui Kerenski. Kaledin, după ce a stabilit legături cu Rada Centrală Ucraineană și Armatele din Kuban, de pe Terek și din Orenburg, a sperat să poată răsturna noul guvern bolșevic și să instaureze un regim contrarevoluționar în Rusia. Pe 15 noiembrie 1917, generalii Kornilov, Alexeev și Denikin au început să organizeze în Novocerkassk Armata Voluntarilor. Kaledin a impus legea marțială în regiunea pe care o controla și a început luptele pentru eliminarea sovietelor. Forțele lui Kaledin
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat mai mult de 8.000 de cazaci. Au fost înființate „tribunale revoluționare” în numeroase stanițe, ele conducând judecăți sumare încheiate în doar câteva minute cu condamnarea la moarte pentru activități contrarevoluționare. După ce forțele germane au invadat au ocupat Rostovul pe 8 mai 1918, generalul Krasnov a format un guvern marionetă în regiunile de pe cursul Donului. Forțele generalului Krasnov au ocupat pentru prima oară Țarițîn. Forțele sovietice au contraatacat și i-au
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
Și încheia cu cuvintele: “Sunt tânăr și iubesc viața și libertatea. Oricine la 19 ani iubește viața și luptă pentru ea”. Din ianuarie până în iunie 1941, anchetatorii sovietici au încercat să strângă probe împotriva grupului. Autoritățile anunțaseră că “organizația naționalistă contrarevoluționară, teroristă” a tineretului studios din Orhei a fost lichidată. În noaptea de 23 spre 24 iunie 1941, un tribunal militar detașat special de la Odesa, la Chișinău, a judecat în grabă toate dosarele. Cei care împliniseră 18 ani au fost executați
Majadahonda () [Corola-website/Science/319001_a_320330]
-
sistemul lagărelor de muncă corecțională despre care există documente pentru perioada 1934 - 1953 este de aproximativ 1.054.000 (număr care include prizonieri politici și de drept comun). Trebuie subliniat că el nu cuprinde aproximativ 800.000 de execuții ale „contrarevoluționarilor”, deoarece ele erau duse la îndeplinire în afara sistemului de lagăre. Din 1932 până în 1940, cel puțin 390.000 de țărani au murit în domiciliu forțat; această cifră poate fi puțin exagerată, dar, pe de altă parte, nu include morții din
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
era puternic amenințată de forțele naționaliștilor . Anzavur a trimis două telegrame a doua zi, una sultanului, a doua lui Mustarrif Ali Riza în care declara că: „Este de datoria tuturor musulmanilor adevărați să îi înfrângă pe naționaliști.” Amenințarea acestei mișcări contrarevoluționare a fost înțeleasă imediat de naționaliști, care au luat imediat măsuri de contracarare a forțelor lui Ahmet Anzavur. Anzavur s-a ținut de cuvând și, împreună cu sprijinitorii săi a început să atace reprezentanții guvernului în teritoriu. Până în noiembrie, noi recruți
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
refugiat în Statul Ucrainean, ajutându-l pe Grigori Zilboorg să scoată un ziar clandestin care i-a înfuriat atât pe bolșevici, cât și pe naționaliștii ucraineni. El a fugit mai târziu la Samara, unde Adunarea Constituantă își formase propriul guvern contrarevoluționar denumit „Comisia Membrilor”. S-a alătura acestei comisii, iar apoi, după fuziunea acesteia cu Guvernul Provizoriu panrus, s-a mutat la Omsk. Pe măsură ce Războiul Civil Rus se extindea în întreaga țară, Slonim a urmat Legiunea Cehoslovacă și a devenit prieten
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Cântece poloneze". În 1849 Mickiewicz pune bazele ziarului "La Tribune des Peuples" („Tribuna poporului”), care rezistă doar un an. Speranța în restaurația Imperiului Francez pare să-i dea aripi, așa că apare "Oda latină", dedicată lui Napoleon al III-lea. Reacțiunea contrarevoluționară reușește însă să-i interzică a mai ține cursuri în fața studenților. Au loc manifestații de simpatie ale tinerilor. În 1852 Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz sunt concediați de la Collège de France sub motivul că au refuzat să jure
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
la dispoziția Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice Moldovenești a venit un detașament de voluntari ardeleni. Bandele comitetului bolșevic au atacat eșalonul în Chișinău și au arestat mai mulți membri ai conducerii republicii, înviindu-i în trădare. Frontotdelul considera elemente contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși că vor unirea cu România), comandanții de unități moldovenești, boierimea, preoțimea și toți intelectualii regimului vechi și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
(în limba rusă: "Добровольческая армия") a fost o armata contrarevoluționară din Rusia sudică în timpul războiului civil din 1918-1920. a început să se formeze în noiembrie-decembrie 1917 în Novocerkassk sub conducerea generalilor Mihail Alexeev și Lavr Kornilov. La început, această armată era formată din ofițeri voluntari, cadeți, studenți și cazaci. Pe
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
23 iunie, cei 8-9.000 de oameni ai Armatei Voluntarilor au început a doua campanie din Kuban, cu ajutorul lui Piotr Krasnov. Până în septembrie, efectivele armatei crescuseră la 30 - 35.000 de oameni mulțumită mobilizării cazacilor din Kuban și a "elementelor contrarevoluționare" din Caucazul de Nord. Armata și-a schimbat numele în "Armata Voluntarilor din Caucaz". În toamna anului 1918, guvernele Angliei, Franței și Statelor Unite și-au înmulțit ajutoarele materiale și logistice pentru armatele contrarevoluționare. Cu sprijinul Antantei, forțele albilor din întreg
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
mobilizării cazacilor din Kuban și a "elementelor contrarevoluționare" din Caucazul de Nord. Armata și-a schimbat numele în "Armata Voluntarilor din Caucaz". În toamna anului 1918, guvernele Angliei, Franței și Statelor Unite și-au înmulțit ajutoarele materiale și logistice pentru armatele contrarevoluționare. Cu sprijinul Antantei, forțele albilor din întreg sudul Rusiei s-au unit în Forțele armate ale Rusiei sudice ("Вооружённые силы Юга России") sub comanda unică a lui Denikin. La sfârșitul anului 1918 și începutul lui 1919, Denikin a reușit să
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
comunitate. Până în 1948 biserica a fost folosită de credincioșii ortodocși, în timp ce credincioșii români uniți foloseau o altă biserică de lemn, construită la 1910. Loc de desfășurare a confruntărilor dintre Simion Balint și Ioan Ciurileanu pe de-o parte și forțele contrarevoluționare pe de altă parte în timpul revoluției de la 1848, localitatea Cocova Ierii a suferit pierderi semnificative. Printre acestea și vechea biserică de lemn. După reintrarea vieții de zi cu zi în normal, comunitatea a încercat șă își refacă și viața spirituală
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
notabil exemplu fiind cel al războiului civil spaniol. Mărturii din timpul acestui război civil, în mod special cele ale lui George Orwell din cartea lui, "Omagiu adus Cataloniei", îi zugrăveau pe simpatizanții lui Stalin ca făcând parte din aceleași forțe contrarevoluționare care reprimau orice opoziție a stângii "adevărate". Afirmațiile troțkiștilor conform cărora sprijinul lui Stalin în războiul civil spaniol a fost condiționat de suprimarea oricărei activități revoluționară care s-ar fi putut opune legitimității a ceea ce ei caracterizau drept dictatura lui
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
civil și la început a subestimat proporțiile forțelor care se ridicaseră împotriva noii sale țări. Primele succese din zona Donului l-a făcut să fie prea încrezător. Grupurile inițiale care se ridicaseră împotriva comuniștilor erau reprezentate în principal de generali contrarevoluționari și armatele locale de cazaci care juraseră credință Guvernului Provizoriu. Printre cei mai importanți conducători s-au numărat: Alexei Maximovici Kaledin (cazacii de pe Don), Alexander Dutov (Cazacii din Orenburg) și Grigori Mihailovici Semenov (Cazacii din Baikal). În noiembrie, generalul Mihail
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]