134 matches
-
a pus din nou creionul în mână”. In această carte voi descrie viața familiei mele, a unui copil al cărui tată a fost considerat de către comuniști, ca mai toți cei închiși la „administrativ”, chiabur, legionar, bandit și „C.R” (contrarevoluționar), adică „dușman al poporului”. A fost doar preot, acea profesie care înnobilează omul mai mult decât oricare alta. La rândul nostru, noi copiii, am fost fiii unui dușman al poporului și pentru unele persoane eu mai sunt chiar și astăzi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Afacerilor Interne, General -Colonel Al. Drăghici Nr. 10003 din 15 aprilie 1958, tatălui meu i se fixează loc de muncă pentru 36 de luni, conform Decretului-Lege Nr.89/1958 și în conformitate cu HCM nr.282/1958. Se menționează că serviciul „C” (contrarevoluționari) și Direcția penitenciarelor și coloniilor de muncă din MAI trebuie să ducă la îndeplinire ordinul. Prin ordinul Nr. 0066710, dat în 17 aprilie 1958, către Direcția penitenciarelor și coloniilor de muncă se stabilește fixarea locului de muncă pentru 36 de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
diplomație de coexistență pașnică* care temperează războiul din Vietnam* și seduce lumea a treia. Dar deja Mao nu-și mai ascunde iritarea față de unii scriitori, printre care marele Hu Feng; apoi, în 1955-1956, el declanșează o campanie de „exterminare a contrarevoluționarilor ascunși”, printre care numeroase „personalități democratice”. și mai ales, contrar opiniilor grupului conducător*, el grăbește colectivizarea* pământurilor creând, în iulie 1955, cu ajutorul responsabililor provinciali, mari cooperative care nu retribuie decât munca și necesită mari lucrări de infrastructură; în paralel, economia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la un război civil* / război social, național și internațional, care limitează câmpul politic la o confruntare între două „tabere” de neîmpăcat. După noiembrie 1917, „Roșii” le aplică această denumire „Albilor”, favorabili restabilirii monarhiei și care se definesc ei înșiși drept „contrarevoluționari”. Dar bolșevicii califică în acest fel toate forțele politice și sociale care le sunt ostile. Prin această stigmatizare, ei caută să-și descalifice concurenții direcți în câmpul revoluționar - socialiști revoluționari, menșevici, anarhiști*, soviete țărănești - acuzându-i mai întâi că fac
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politice și sociale care le sunt ostile. Prin această stigmatizare, ei caută să-și descalifice concurenții direcți în câmpul revoluționar - socialiști revoluționari, menșevici, anarhiști*, soviete țărănești - acuzându-i mai întâi că fac jocul contrarevoluției, apoi - ca la Kronstadt* - că sunt contrarevoluționari. Această stigmatizare a concurentului cel mai apropiat va fi practicată de ansamblul partidelor comuniste. Astfel, după congresul de înființare a PCF* în 1920, Lîon Blum, care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apropiat va fi practicată de ansamblul partidelor comuniste. Astfel, după congresul de înființare a PCF* în 1920, Lîon Blum, care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu bolșevizarea și apoi stalinizarea PC, termenul „contrarevoluționar” cunoaște unele derapaje, toți comuniștii* fiind adesea asimilați, de la sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți împotriva nazismului - ca generalul de Gaulle în 1958
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1958. Această noțiune este extinsă și asupra oricărei manifestări de ostilitate, reală sau presupusă, față de sistemul comunist, fie ei „chiaburi” victime ale colectivizării*, troțkiști sau insurgenți din timpul revoluției ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei ca un precept. Aceasta a fost de altfel preluată pe cont propriu de către stângiști* și troțkiști pentru a stigmatiza cine știe ce adversar deosebit de detestat. COREEA DE NORD → RĂZBOIUL DIN COREEA, KIM
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primiseră în prealabil un pașaport sovietic, nu pot face același lucru. După ce anexează, în iunie 1940, statele baltice și provincia românească Basarabia conducătorii URSS decid o „curățare” a noilor zone frontaliere. Pe 13 iunie 1941, sunt deportați 22.000 de „contrarevoluționari activi” din Basarabia. Pe 14 iunie, este rândul țărilor baltice: 10.187 lituanieni, 9.546 letoni și 5.978 de estonieni. Marele Război pentru Apărarea Patriei* antrenează o escaladă. Armata Roșie* primește dreptul de a deporta din teritoriile supuse legii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zona de ocupație germană sunt internați în lagărele de la Putiol și Kozielsk, devenind ulterior jandarmi, polițiști și gardieni de închisoare la Ostașkov; în sfârșit, ofițerii sunt închiși în lagărul de la Starobielsk unde fac obiectul anchetelor pentru a-i deosebi pe „contrarevoluționari”* de cei care ar accepta să colaboreze cu NVKD. Pe 10 februarie 1940 are loc primul val de deportări a polonezilor înspre Kazachstan și Siberia. Pe 2 martie Beria, șeful NVKD și Hrușciov, lider al PC din Ucraina, republică unională
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o viață de familie, după cum o mărturisește maghiarul Aron Gabor în Strigătul taigalei. Cea mai mare parte a deținuților sunt victime ale faimosului articol 58 din Codul Penal sovietic, care definește „crima contrarevoluționară”, provocând o criminalizare a ansamblului societății. Acești „contrarevoluționari” sunt la cheremul condamnaților de drept comun - blatnoi -, cărora autoritățile oficiale le încredințează adeseori administrarea lagărului. Acesta este constituit dintr-un perimetru înconjurat de sârmă ghimbată, mergând de la simpla campare în plină taiga până la ansambluri de numeroase barăci din beton
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
birocrației, pentru a dispune de un instrument perfect disciplinat; asigurarea puterii absolute a partidului asupra populației, pentru a-i impune acesteia politica definită de șef și pentru a zdrobi orice rezistență, prin lichidarea „oamenilor trecutului”, a „sabotorilor” și a altor „contrarevoluționari”; în 1937-1938, pregătirea de război, prin exterminarea categoriilor de populație considerate, potrivit unor criterii sociale și/sau naționale, ca potențiale coloane a cincea; în 1939-1941, consolidarea cuceririlor datorate pactelor germano-sovietice*, prin lichidarea elitelor naționale din țările sau regiunile anexate; în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin răsturnarea logică a raportului parte-întreg și continuă cu modificarea definiției „socialului”, înțeles ca dat pozitiv, indubitabil. În cazul „științei sociale” franceze, prima noutate a abordării tensiunii antinomice dintre individ și societate ține de abandonarea soluției providențiale, cu excepția gânditorilor catolici „contrarevoluționari” precum Joseph de Maîstre (1753-1821)1 sau Louise-Ambroise de Bonald (1754-1840) - cel din urmă autor al faimoasei butade (L’homme pense sa parole avant de penser sa pensée)2. Chiar și acești teologi, consideră Milbank, suspendă recursul la transcendență în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
regimul de la Teheran, în condițiile în care mesajul oficial american era de susținere a unui embargo mondial împotriva regimului iranian. A doua operațiune secretă, descoperită prin scandalul dezvăluirilor din noiembrie 1986, urmărea folosirea banilor obținuți de la guvernul iranian pentru finanțarea contrarevoluționarilor sandiniști (the Contras) din Nicaragua, în acțiunea lor împotriva guvernului de stânga din Nicaragua. Colonelul Oliver North, negociatorul șef în operațiunile de vânzare de arme și transfer de bani, a rămas țapul ispășitor, comisiile de investigație nereușind să demonstreze implicarea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
pe protestatarii din Piața Universității că ar fi „golani” ori declarând că nu îi consideră reprezentativi pentru poporul român pe cei care au murit, la 21 decembrie 1989, pe baricada de la Universitate, susținând că manifestanții din Piața Universității sunt niște contrarevoluționari, Ion Iliescu și echipa sa instalată la Putere vădeau dorința de a-i prezenta pe manifestanții anticomuniști drept niște „bastarzi”, proiectându-i în sfera infracțională. Cu alt prilej, Ion Iliescu avea să declare despre „golani” că stau „ca neghiobii în
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sistematică a populației vandeene (nu doar bărbații apți de luptă, ci și categoriile vulnerabile: femei, copii, bătrâni). Această lege de la 1 august a fost ușor modificată în sensul înăspririi la 1 octombrie, astfel că persoanele necombatante sunt incluse în categoria contrarevoluționarilor, fără a se mai pune astfel problemă definiției și stabilirii criteriilor de sex și de varsta (p. 71). Pentru forțele de represiune, nu există de la 1 octombrie decât două categorii ireconciliabile: patrioți (republicani) și contrarevoluționari. Astfel că genocidul capătă existența
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
necombatante sunt incluse în categoria contrarevoluționarilor, fără a se mai pune astfel problemă definiției și stabilirii criteriilor de sex și de varsta (p. 71). Pentru forțele de represiune, nu există de la 1 octombrie decât două categorii ireconciliabile: patrioți (republicani) și contrarevoluționari. Astfel că genocidul capătă existența legală de la 1 octombrie 1793 și existența publică din ianuarie 1794, încheindu-se abia cu căderea lui Robespierre, în iulie 1794. Se observă că între 1 august (prima variantă a legii de aprobare a genocidului
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
ai poporului", bogătași și chiaburi, caporalul și-a împărțit "efectivul" în două: unul dintre ei a luat-o în partea stângă, celălalt în partea dreaptă, pentru a depista și a trage cu tot armamentul din dotare împotriva "inamicilor patriei", a "contrarevoluționarilor". Zis și făcut! Cu pistolul-mitralieră ținut zdravăn cu ambele mâini, cu degetul pe trăgaci, militarii înaintau pas cu pas de-a lungul zidurilor. Plecaseră din dreptul tindei, din fața casei. Acum s-au întâlnit față în față exact la jumătatea zidului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acum proaspeții studenți, copii ai clasei muncitoare și ai țărănimii, Își vor lua calificările În diferite domenii. Dar nu trebuie să privim cu fatalism viitorul și nici să Împărțim oamenii În două categorii: copii ai proletariatului și ai țărănimii și contrarevoluționari. E o viziune simplistă și neadevărată, și nimic nu poate educa un om de bună-credință mai bine decît să trăiască În mijlocul revoluției. Nici unul dintre noi, nici unul din primul grup sosit cu Granma, stabiliți În Sierra Maestra, care au Învățat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu scopul de a ucide cât mai mulți civili. Nimic din această definiție a teroristului nu a fost aplicabilă pentru cazul românesc, în decembrie 1989. Întrucât au sesizat respectiva inadecvare, unii analiști ai evenimentelor din decembrie 1989 au propus termenul contrarevoluționari, alții, pe acela de diversioniști. Consider că cel mai potrivit este, într-adevăr, ultimul termen propus, acela de diversioniști. Interpelat de Comisia de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989, Nicu Ceaușescu îi numea, ironic, „extratereștri” pe presupușii teroriști! Indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
existat și erori tactice de anvergură, pentru care pledează uciderea mai multor zeci de persoane la Otopeni, în 23 decembrie 1989 (dintre care 34 erau militari în termen, neinstruiți și neantrenați pentru luptă, aceștia neputând, prin urmare, să fie „teroriști”, contrarevoluționari sau diversioniști). Probabil au fost și alte situații de acest gen; cu toate acestea, moartea celor 942 de persoane începând cu 22 decembrie 1989 nu poate fi pusă exclusiv sub semnul hazardului și al haosului revoluției, al erorilor tactice etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pașnic (din 20 decembrie la Timișoara și în 22 decembrie în restul țării, când Armata a fraternizat cu rebelii împotriva regimului Ceaușescu); 3. în mod belic, din 22 decembrie, când s-a declanșat presupusul microrăzboi civil între Armată și „teroriști”, „contrarevoluționari” și alte forțe care se opuneau schimbării regimului Ceaușescu. Practic, ultimele două etape au fost aproape sudate între ele, așa încât pentru opinia publică au rămas înregistrate doar două atitudini ale Armatei: cea agresivă și cea de comuniune cu populația. La
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pentru delicte penale. Astfel, Într-un proces din 1955, Într-un lot mare de acuzați pentru „comerț ilegal cu ceasuri”, Tribunalul Teritorial xe "București"București Încadrează acuzații evrei, printre care și rabinul Halpert Bernard, la delictul penal de a fi „contrarevoluționari”, În timp ce restul lotului este Încadrat numai la delictul economic de „comerț ilegal”4. Una dintre acuzațiile preferate era cea de spionaj, iar „imaginea evreului internațional” se potrivea acestui gen de acuzații. În aprilie 1950 este judecat un proces al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Partidului din 12 mai 1950, care decide „eliberarea” emigrării, cuprinde și un complex de măsuri atât de propagandă, cât și pe linie informativă antisionistă. Astfel, În hotărâre se prevede: „Se va intensifica demascarea și combaterea sionismului, a conținutului său reacționar, contrarevoluționar etc.”. Acoperirea propagandistică trebuia să faciliteze și să explice represiunea cerută de un alt punct al acestei hotărâri: „Vor fi luate măsuri de către organele de stat Împotriva organizațiilor sioniste, care Își desfășoară activitatea ilegal”5. Arestarea unor lideri sioniști are
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
care s-a fondat societatea de-a lungul secolelor, determinînd apariția unei lumi noi, un șoc pentru contemporani, mai ales pentru catolici. Dacă în 1815 Europa Sfintei Alianțe a fost capabilă să trezească încrederea în tot ceea ce continentul deținea de la contrarevoluționari și de la nostalgicii vechii ordini, germenii liberalismului născuți în epoca Luminilor n-au prins de loc. Chiar dacă anii care au urmat au fost marcați de un nou tip de creștinism, vîrtejul revoluționar a dăunat influenței sociale și politice a Bisericii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rău, mai sângeros și, totodată, mai perfid și abil, decât cel bolșevic, care s-a autointitulat "sovietic""248. El demonstrează că apariția sistemului datează încă din 1918, din perioada lui Lenin, de vreme ce au fost create atunci lagăre pentru burghezi, opozanți, contrarevoluționari, iar în 1928 au fost trimise în lagăre victimele epurărilor sau țăranii ostili colectivizării. De asemenea, la întrebarea privind modul în care a apărut răul sovietic, Soljenițîn răspunde că răul provine din ideologia care vede în lupta de clasă forța
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]