113 matches
-
și conduitei umane. Fenomenul frustrației ni se prezintă, astfel, ca o reacție sau atitudine a personalității în care se redlectă atât condițiile externe, cât și structura individuală a personalirății. Părăsind poziția facilă a înțelesului de frustrație ca reacție agresivă la contrarierea unei tendințe, reacție determinată de conștiința de păgubire, deposedare, alienare, autorul se angajează în direcția dificilă și complexă a diagnosticului personalității prin analiza multilaterală a personalității frustratului: semnificația, trăirea și modul de reacție a subiectului în fața unui baraj, complex ce
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
epileptici etc.; acești copii, simțindu-se frustrați de la natură, ridică probleme de adaptare/integrare în grup, de autocontrol și autodeterminare în viață. Sub influența doctrinei psihanalitice s-au luat, uneori, măsuri educative puțin inspirate: autoritatea a fost redusă la minimum, contrarierile și prohibițiile externe au fost îndepărtate, preconizîndu-se libertatea de satisfacere a pulsiunilor și dorințelor copiilor, indiferent de natura acestira. Dar lipsa de discernământ în privarea copiilor de agenți frustranți favorizează formarea unei personalități capricioase, egoiste, instabile, revendicative, care nu respectă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
activitatea intelectuală de soluționare a problemelor apărute, sau a celor planificateș acomodarea presupune, în plus, și participarea instanțelor afective și volitive ale personalității, a acelor stări sufletești și reacții comportamentale care apar, care apar, de obicei, în situații de constrângere, contrariere sau blocare, când oamenii nu pot reacționa șablon, pe baza unor deprinderi stereotipe. Când exigențele realității obiective exterioare ating, sau depășesc, limitele de rezistență ale individului sau când trebuințele și scopurile acestuia întâlnesc, în calea realizării lor, obstacole exterioare sau
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
invincibile, apărute în timpul desfășurării activității - și în raport cu care sunt studiate de regulă fenomenele de frustrație - sunt considerate de către cei mai mulți cercetători bariere, obstacole, sau piedici frustrante. Ne întrebăm, însă, în ce măsură putem adopta acest punct de vedere. Este suficient doar ca blocarea / contrarierea să fie însoțită de un afect puternic și de conștiința prezenței unei intense contrarieri în calea spre satisfacerea unei trebuințe, sau realizarea unui scop, pentru ca să apară sentimentul de frustrație? Chiar și în cazul dificultăților invincibile, sau aproape invincibile, sentimentul de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrație - sunt considerate de către cei mai mulți cercetători bariere, obstacole, sau piedici frustrante. Ne întrebăm, însă, în ce măsură putem adopta acest punct de vedere. Este suficient doar ca blocarea / contrarierea să fie însoțită de un afect puternic și de conștiința prezenței unei intense contrarieri în calea spre satisfacerea unei trebuințe, sau realizarea unui scop, pentru ca să apară sentimentul de frustrație? Chiar și în cazul dificultăților invincibile, sau aproape invincibile, sentimentul de frustrație este determinat nu atât de intensitatea obstacolului (a dificultăților), cât mai ales de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
așa cum propune de exemplu N.D. Levitov, este prea îngustă. Fenomenul de frustrație dobândește semnificație deplină numai prin raportarea sa la un întreg complex de factori, în care includem: a) natura și intensitatea, obstacolului extern sau intern care determină blocajul sau contrarierea, b) starea psihică rezultată dintr-un mod personal de percepere și interpretare a respectivei blocări/contrarieri, c) reacțiile comoprtamentale condiționate de această stare psihică (reacții care au menirea de a asigura o echilibrare, o adaptare la situația creată, atingerea scopului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin raportarea sa la un întreg complex de factori, în care includem: a) natura și intensitatea, obstacolului extern sau intern care determină blocajul sau contrarierea, b) starea psihică rezultată dintr-un mod personal de percepere și interpretare a respectivei blocări/contrarieri, c) reacțiile comoprtamentale condiționate de această stare psihică (reacții care au menirea de a asigura o echilibrare, o adaptare la situația creată, atingerea scopului propus, și o reevaluare a situației frustrante prin fenomenul de „feed-beck”). Vom vedea, pe parcurs, că
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
obiectiv (adică, scop, trebuință, necesitate, problemă etc.) în realizarea căruia subiectul trebuie să fie intens motivat, iar pe de altă parte a unui obstacol, extern sau intern, real sau imaginar, material sau spiritual, suficient de puternic pentru a produce blocarea, contrarierea. Când apare tensiunea și insatisfacția subiectivă produse de absența acelei situații finale care este necesară satisfacerii unei trebuințe active (ex. setea, foamea etc), vorbim de frustrația primară, sau „privațiunea”, specifică lumii animale. Când individul întâmpină un obstacol sau o obstrucție
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
felul obișnuit de răspuns este înlocuit de noi răspunsuri, de natură creatoare, care sunt bine adaptate la cerințele problemei întâlnite. În schimb, dacă motivele sunt puternice și scopurile importante, sau dacă dificultățile vincibile sunt percepute subiectiv ca invincibile, atunci blocarea/contrarierea ivită ia aspectul unui conflict de nerezolvat, în cursul căruia energia depusă crește, emoțiile devin mai intense, iar activitatea este redirecționată. Așadar, nu este suficient să definim frustrația numai prin faptul blocării unei tendințe, dorințe, aspirații etc.: situația obiectivă de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
bariere» care blochează activitatea” (op. cit., p. l20). De existența unei frustrații propriu-zise putem vorbi, prin urmare, numai în lumea umană, unde întâlnim, în strânsă legătură cu limbajul, procesele de evaluare și interpretare prin care se va acorda situațiilor de blocare/contrariere un sens precis: cel de privare, de păgubire, de lipsire de un bun sau de un drept. Este limitată și, implicit insuficientă definirea frustrației numai prin blocare, prin obstacol. Nu orice blocare, nu orice conflict semnifică, o situație de frustrare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sentiment restrânge, prin urmare, aria situațiilor în care se poate vorbi de „frustrație”: nu toate situațiile în care rezultatul acțiunii este resimțit ca „insucces”, sau ca „eșec”, determină apariția sentimentului de frustrație. Este necesar ca situația, frustrantă respectivă (de opoziție, contrariere sau conflict) să fie însoțită, de un afect puternic și de conștiința, privațiunii, a deposedării de un drept, de un bun individual. În acest înțeles, fenomenul frustrației este specific lumii umane, implicând, de cele mai multe ori, un raport social direct în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și, totodată socială, reprezentând „suma relațiilor sociale” - „situația frustrantă” are o semnificație psihologică mult mai profundă: dacă la animal ea desemnează, în exclusivitate, blocarea cursului satisfacerii unei trebuințe „organice” de către un obstacol concret experior, la om „blocarea” reprezintă, de obicei, contrarierea unor cerințe (trebuințe, motive, interese, convingeri etc.) spirituale și culturale specific umane, de către o varietate de agenți frustranți (de la cei exteriori, aparțin în mediului fizic și social, la cei interiori, aparținând propriei personalități). Apoi, dacă în lumea animală registrul „trăirilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agresiune directă contra sursei frustrării. Forța incitației la agresiune variază în raport direct cu importanța frustrației, aceasta din urmă fiind sub dependența a trei factori: a’) forța motivației blocate, adică a impulsului sau a deprinderii fruatrate, b’) gradul de interferență (contrariere) pe drumul ce conduce spre scop, c’) gradul de toleranță la frustrare. b) Actul agresiv direct poate fi inhibat. Inhibiția variază în intensitate, în raport direct cu forța pedepsei așteptate (în cazul în care subiectul ar îndeplini actul). Atunci când agresiunea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrație și conflict sunt legate, astfel, în sistemul de explicație al lui G.W. Allport, în primul rând de activitatea instanței „Propriumului”, care niciodată nu va putea să-și realizeze integral dezideratul său suprem: impunerea sistemului axiologic personal. Numeroasele blocări, contrarieri, care vor apărea în funcționalitatea sa îl vor determina să adopte roluri și modalități de acțiune care nu-i sunt proprii, care nu sunt conforme cu tendințele sale native, fapt care împiedică manifestarea și exteriorizarea plenară a „Propriumului”, a „matricelor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
desemnează acea creștere a tensiunii produsă ca rezultat, fie al lipsei cuantumului de energie necesar pentru integrarea corespunzătoare a „dominantelor”, diferite în privința numărului și gradului organizării și adecvării lor, fie ca urmare a efortului depus în vederea resytaurării echilibrului, perturbat datorită contrarierii tendințelor personalității de către stimuli din mediul extern. Ceea ce este comun concepțiilor acestor autori, prezentați în paragrafele anterioare, este tendința de a considera edificarea personalității ca un rezultat al evoluției psihologice a individului, realizată, în special, prin mijloace psihologice (un anumit
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ansamblu de disponibilități care determină, ordonează și orientează condițiile interne, în vederea realizării activității ulterioare a persoanei. În concepția lui Uznadze, fenomenele de „frustrație” și „conflict” îndeplinesc un rol important,, acela de a facilita realizarea proceselor de „obiectivare”: obstacole, privațiunile și contrarierile întâlnite în calea reealizării disponibilităților de moment ale „activității” impun modificarea de către persoană a vechilor disponibilități, devenite inadecvate, reorientarea acstora în vederea depășirii disponibilităților impulsive, și elaborarea unui nou „montaj”, capbil să reorienteze acțiunile conform exigențelor realității. Deși teoria lui Uznadze
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se angajează într-o vrilă descendentă, fiecare moment al acestui proces de relații ,utuale dintre cauză și efect caracterizându-se printr-o pierdere calitativă, printr-o degradare a sistemului”. („Invitație la cunoașterea de sine...”, p. 104). În mod normal, însă, contrarierea unei tendințe, ruperea de moment a echilibrului psihic prezent, are menirea de a angaja întregul sistem psihic într-un proces ascendent, de ridicare, prin salturi, pe o treaptă superioară de evoluție. Angajarea într-o formă sau alta a spiralei depinde
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în acest ultim caz prezentând importanță întreaga personalitate a subiectului frustarnt (felul în care realizează conștientizarea situației, sensibilitatea, complexitatea motivației, sistemul de atitudini față de sine și față de ceilalți etc.). Angajarea, de exemplu, a „frustrației” pe traiectoria unei „spirale ascendente” - când contrarierea/blocarea unui obiectiv propus are menirea de a angaja întregul sistem psihic într-un proces ascendent de ridicare, prin salturi, pe o treaptă superioară de evoluție - depinde, desigur, de nivelul anterior de dezvoltare psihică a sbiectului frustrat, de experiența individuală
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a tipurilor de „situații frustrante”, o creștere a gradului lor de complexitate. Astfel, dacă la nivelul biofiziologice „situația frustrantă” desemnează, în special, blocarea cursului satisfacerea unor trebuințe organice de către un obstacol concret exterior, la nivelele psihologic și socio-cultural ea semnifică contrarierea conștinței de sine ca valoare, a unor trebuințe „spirituale” și „materiale” specific umane, de către o varietate de agenți frustranți. Vor predomina, prin urmare, la aceste ultime două niveluri, motivațiile superioare, de ordin social, și o mare varietate de conflicte de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
inadaptare, de rupere a echilibrului psihic în favoarea „emoționalității” când „tensiunea interioară este mai puternică decât controlul de sine”, când instalarea funcțiilor de reproducere generează transformări ce influiențează capacitatea intelectuală, afectivitatea, temperamentul puberului. Chiar dacă preadolescenții nu răspund în toate cazurile de contrariere prin acte de ostilitate/opoziționism, atitudinile lor în dezacord cu exigențele școlare și sociale, - facilitatea, adesea, de insuficienta lor supraveghere, de libertățile prea mari care li se acordă sau, dimpotrivă, de o încorsetare datorată unui regim de viață plictisitor și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Oricum, strategiile inversării și tratamentul privilegiat al carnalului, senzorialului, materialității ocupă un loc privilegiat. *** În toate situațiile comentate mai sus, cititorul este silit să ia act de inversul a ceea ce se așteaptă să găsească în mănăstire. E o strategie de contrariere a cititorului și de înșelare a așteptărilor. Departe de a fi un spațiu aseptic, dedicat exercițiului spiritual, interiorul mănăstirii imaginate de Damian Stănoiu cultivă în expresie concentrată patologiile exteriorului. Această problematică pătrunde acum, pentru prima dată într-un asemenea grad
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Alma pot fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată de constatarea subită că exagerarea a fost făcută tocmai pentru a-i fi sesizată enormitatea: La redacțiunea Războiului-Weiss, se prezenta în anul trecut, pe toamnă, un interesant specimen de surdomut; iată în adevăr
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stupide hohote sincere, cu gurile până la urechi... Da, îi spusei iubitei mele, când mă informă că vom merge cu un grup, mergem, dar numai noi doi, dacă e vorba să intrăm în vreun grup, du-te singură. Sincer, adăugai văzîndu-i contrarierea, nu pot să suport grupurile". Și în clipa aceea mă trăsni gândul că ei îi plăceau, se și fotografiase cu unul la mare, pe plajă... "Dar de ce? zise. Când mai sânt și alții poți să te ajuți cu ei, ți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Atitudinea are la bază concepte evaluative privind caracteristicile obiectului la care se referă. Atitudinea oscilează Între cei doi poli, În calitatea ei de reacție afectivă: plăcere neplăcere, pozitiv negativ, agreabil dezagreabil. In acest context se situează reacțiile afective: frustrarea, privarea, contrarierea și satisfacția. În calitatea ei de reacție afectivă. O situație specială este lipsa de claritate a scopului care este Însoțită uneori de anxietate. Aceste stări, la rândul lor, dau naștere la astfel de comportamente ca: agresiunea, atașarea (afilierea), evitarea etc.
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
legate de tulburarea de limbaj. De cele mai multe ori perseverează în realizarea sarcinilor care îi revin în contextul familial. Din punct de vedere afectiv se constată o oarecare labilitate, iritabilitate, unele izbucniri de mânie, cu plâns și țipete, reacții accentuate la contrariere, manifestări de opoziționism activ. Dacă starea psihică nu este influențată de oboseală sau alți factori de moment, fetița este cooperantă, cu o dispoziție bună. Nu prezintă tulburări de comportament. Are unele stereotipuri, de exemplu nu pleacă din casă fără o
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]