113 matches
-
adăuga ceva. Soția lui Gombrowicz, mai tânără cu 32 de ani, amintea în mai multe rânduri că polonezul era întâi de toate un hipersensibil preocupat, poate mai mult decât era cazul, de formularea prerogativelor sociale, irizând, deseori, în jur, umoare, contrariere, fiind aproape obsedat de receptarea lui în spațiul european. În special în cel francez. Livius Ciocârlie împărtășește cu Gombrowicz imaturitatea ce se configurează în spiritele sensibile, dar care au puterea de-a privi trecutul cu un soi de cinică seninătate
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
conținutul articolelor izbind prin evidenta lor falsitate, dar pentru o familie aflată în America de Sud sau în Germania, căreia îi lipsea putința de a le verifica adevărul, efectul trebuie să fi fost de nedumerire. Cititorul simțea cel mult o undă de contrariere, dar în nici un caz o înduplecare menită a-i inspira gîndul de a se întoarce. Cînd citești textele de la „Poșta redacției“, apărute la rubrici precum „Scrisori din depărtare“, „Cei dragi vă cheamă“, „Răspundem dorinței cititorilor“, simți imediat contrafacerea: textele erau
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
aceea o înregistrare în studio pierde un sfert din nimbul sonor al concertului viu, introducînd în schimb un bruiaj produs de chiar undele emise de tehnică. Reacția obișnuită a dirijorilor la ascultarea pe bandă a unui concert propriu e de contrariere, cu nerecunoașterea sunetului originar. „Am avut șansa să mă aflu aproape de Furtwängler la Londra, cînd, după o înregistrare a unei lucrări de Wagner, a spus: «Pentru numele lui Dumnezeu, acestea nu sînt tempourile mele! Eu nu am dirijat niciodată atît
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
ci acela informal, aflat la îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau încet-încet Echenoz în Franța) și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de așteptare public nu prin frustrare, ci prin surplus. Exemplu: Michel, din Plateforme, este un împătimit, à défaut, al peep-show-urilor. Houellebecq scrie o carte care, prin scenele sexuale explicite, poate substitui peep-show-ul. Dacă în primul caz literatura este
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
și cu o molatică deferență, câte un: -Da, domnule director! După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emisiei și întreba: - Pascule, mai ești la telefon? - Sunt, domnule director. - Păi dacă ești, de ce taci? - Ca să vă aud, domnule director! Iarăși contrariere. - Poftim, ca să mă audă. Ești prea calm, Pascule, prea calm, e bine că ești calm, dar să nu fii moale, auzi, să nu fii moale, pune șaua pe ei, Pascule. „Pe ei”, adică pe noi, pe redacție, de bună seamă
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
și capabil de a reduce totul la formule ironice, burlești, Vasile B. este urmașul cu acte în regulă al lui Mitică de acum un secol. Perioada de pitorească tranziție, de amuzantă confuzie, de relativizare a adevărurilor și valorilor și de contrariere a multor obișnuințe îl constrânge la situații parcă mult prea serioase pentru a fi luate în serios. E multă amărăciune ascunsă în aceste povestiri, dar și cât haz! ,, Oamenii normali" ai lui Tudor Octavian pe care îi întâlnim, pe stradă
Despre oameni în o mie de situații by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15568_a_16893]
-
ar fi recurs la soluția crîncenă a spiritului de frondă, aplicînd rețeta cutezanței exotice: vrînd să se afirme și neputînd s-o facă în manieră cultă, ar fi preferat expresia licențioasă și sămînța de discordie, sperînd într-o afirmare prin contrariere scandaloasă. Într-un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
mai deloc atenția celor din sală, preocupați de altele, de ce se va întâmpla cu ei în viitorul imediat, de ce va fi și cum. Nu pot să uit, în legătură cu reacția la acel discurs sincer și de autoînvinuire morală, rămas fără ecou, contrarierea și dezolarea Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, prezenți pentru prima dată la o astfel de întrunire a confraților din țară, martori uluiți, cei doi, ai dezinteresării scriitorimii de un trecut al tuturor care fusese cum știm că a
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
Streinu, confratele și cel mai bun prieten al tatălui său, Șerban Cioculescu. Articolele din Radiografii politice sunt, aproape toate, din anii 1936-1937 și răsfrâng spiritul unor vremuri încurcate. Alt termen nu găsesc acum. La tot pasul contradicții, contraste, motive de contrariere. Este aspectul care l-a izbit și pe Barbu Cioculescu care scrie în prefață: „Perioadă socotită când cea mai fericită din istoria unui popor adunat, în fine, între aceleași granițe și prosperând, când supus unei precare condiții economice, generând o
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
în calitate de întreg. În calitate de întreg se dezvăluie acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej pe deplin favorabil jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe care o manifestă oricare cititor în fața unui text știut cu care se reîntîlnește în alt context. Și probabil primele semne ale relecturii critice a poeziei lui Mircea Cărtărescu le găsim în postfața lui Paul Cernat, subtilă analiză a poeziei
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
a „diferitelor mode artistice împrumutate din lumea capitalistă”, la respingerea misticismului, a idealismului, a estetismului, toate prevăzute într-un document oficial, într-o tablă de legi care nu admitea scutiri sau abateri. Apariția intempestivă a Tezelor din iulie a stârnit contrariere și nu doar atât. Toți se întrebau: ce se urmărește? Revenirea la practicile detestabile de odinioară, de care abia scăpaserăm, la dogme, la realismul socialist? Pentru prima oară, ceva ce hotărâse Ceaușescu era primit cu dezaprobare deloc discretă. Lumea se
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
strada pe care merg”. Lectorul poate ajunge brusc la o concluzie care ar putea suna paradoxal: „sufletul burghez”, de care am amintit mai sus, nu este altceva decât „sufletul străzii” sau „un suflet al străzii”. Nu e rost însă de contrarieri: strada, aici, e doar o piesă dintr-un mecanism al imaginarului de tip polițist, ea posedă însemnele virtualității, ale posibilității de a se intra oricând în acțiune. Strada înseamnă - parafrazând o expresie de mai târziu a lui Steinhardt - „aventură, pariu
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
survenită după experiența călătoriei de un an și jumătate în țara socialismului victorios. Avusese de gând, la un moment dat, să se stabilească acolo. Dezamăgit, Istrati spune în Spovedanie pentru învinși ce văzuse cu adevărat în Uniune, își clamează dezamăgirea, contrarierile, revolta, atrăgându-și, ca reacție, dezaprobarea furioasă a multor foști prieteni, a stângii occidentale și a Moscovei. Tot lui Zamfir Bălan i se datorează publicarea încă a unei cărți despre Panait Istrati, o carte de senzație, aș spune, apărută în
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
fața ascunsă a unei societăți de care stânga occidentală și altă multă lume refuza să ia act. Sau luau act cu un foarte mare disconfort. Tragedia lui Istrati, astfel cum o vede autoarea cărții despre care vorbim, a stat în contrarierea celor mai adânci credințe și în faptul că, spunând adevărul despre ceea ce văzuse va fi considerat trădător, sperjur. Eleni Samios Kazantzakis păstrează ea însăși rezerve față de poziția lui Panait Istrati, se obiectivează, s-ar zice, considerându-l nu în totul
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
pe cel al lui Iliescu), el îl contrariază cu idealismul său pe Ștefan Agopian, mai apt - prin însăși condiția prozatorului de a pleca de la concret - să înțeleagă că o mână o poate spăla pe cealaltă și amândouă obrazul. Rezultatul acestei contrarieri (citit în numărul 24 al aceleiași reviste sub titlul „Rana deschisă”) m-a contrariat la rândul său pe mine, în ciuda faptului că pot înțelege argumentele de prozator ale lui Agopian și mă pot lăsa furată de stilul lui inconfundabil, chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
dintre imaginile sale turistice ar fi meritat amendări și nuanțări, Îmi dau seama, dar nu este deloc exclus ca tocmai acestea să-i fi potențat, de fapt, acum, elanul. M-aș fi bucurat, firește, să-i ofer prilejuri deopotrivă de contrariere și Îndreptățire și să confruntăm din nou reperele diferite, dar complementare ale temperamentelor noastre, să-i justific propriile mele argumente de admirație pentru spiritul american care mi-a agresat benefic, În deceniul exilului de după exilul de acasă, atâtea dintre prejudecăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la Radu, de ce Înfruntasem scepticii la tipul său de literatură, știam și ce ne separase. În cele din urmă, știam că ceea ce realizasem sau aveam să mai realizăm, mult-puțin, fiecare va fi expresia atât a conecției, cât și a inevitabilei „contrarieri”. Exasperat de ceea ce mă Înconjura și asfixia, nemulțumit de cât izbutisem să fur din Frumusețe și să posed din Adevăr, mă simțeam solidar, În pofida Înstrăinării, cu cei lângă care trăisem În vremuri absurde. „Căruța cu proști” era chiar viața care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un subiect frecvent În carte - erau importante, firește, dar rămâneau trucurile unei elite care Încerca, mereu, să negocieze privilegii cu Puterea, În tipica manieră „elitară” dintotdeauna, cu efecte nule sau chiar negative asupra situației generale. Îi scrisesem totuși autorului despre contrarierea cu care citisem descrierea serii În care fusese oaspetele meu. Luni, 22decembrie 1980, aflam din Jurnal, „societate foarte numeroasă, din care rămân până la urmă vreo douăzeci de inși (lumea se foiește, vine, pleacă, un soi de party ca În filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale destinului nu aș fi supraviețuit, la o vârstă nu prea juvenilă, șocului derutant al libertății, adică exilului. Contorsionatul metabolism al dubiilor, specific unei structuri „agorafobe și introvertite”, cum mă descria recent un prieten... Surpriza nu fusese doar a mea. Contrarierea Patriei s-a dovedit mai spectaculoasă. Discretul ei locuitor, devenit, În mod bizar, „mesager” al literelor românești?!... Reacția de amuțire a fost urmată de grimase de dezgust și revoltă. Voci autorizate Începuseră să atace subiectul, decodând, treptat, opiniei publice CONSPIRAȚIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
influențat, de asemeni, un anonim seminarist georgian despre care urma abia să se audă În viitor”. Nici chiar știrea că, după naziști, fasciști, comuniști și anticomuniști, „fundamentaliștii islamici” Își ghidează azi fanatismul invocând tot CONSPIRAȚIA. Nu a fost hotărâtoare nici contrarierea reiterată de influența pe care grandilocvența unor pasaje din falsul intitulat Protocoale (= CONSPIRAȚIA) a avut-o, cum amintește Danilo Ki½, asupra „doctorului numit Detouches, autorul pamfletului intitulat Bagatelle pour un massacre”, care este și un mare scriitor. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
crezi că sunt o apostată sau o eretică: cred că lucrurile sunt foarte complicate și că Legea lucrează în toată creația lui Dumnezeu. Nu cred că e un păcat dacă mie îmi place să-i spun karma acestei Legi, nici o contrariere a Legii... Eu mi-am închipuit că ești mai simplă și, în realitate, văd că ești cu mult mai complicată, observă Bart fără să-și poată ascunde surpriza. Arm se lăsă cuprinsă și mai strâns în brațe, căutând căldura trupului
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aș fi pus niciodată întrebări legate de destin, de Dumnezeu, de îmbunătățirea sorții. Terapie a destinului, sună ciudat, și câtă importanță are... Pentru mulți, viața e un cumul de erori. Erori neștiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau legea relevată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparență banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuți și care îți înjumătățește puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul, cu spațiul, cu sacrul - și toate ne
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
realități controversate pe care le înscrie empiric „pe coala albă a minții“ tuturor. Fiecare „adevăr“ e o ficțiune subînțeleasă, cu consecințe rechizitorii. Sunt chestionate războiul pentru democrație, inerția exploatării, prejudecățile burgheze, uzura sistemelor politice. Creînd mici monumente ale contradicției și contrarierii, Perjovschi disrupe socluri ale acceptării „narațiunilor oficiale“, propunând interpretări ironice, uneori chiar cinice, care ar reevalua situații impuse imperativ ca status quo-uri. La rândul lor, reprezentând participarea României în competiția culturală a pavilioanelor, Cristi Pogăcean, Victor Man, Mona Vătămanu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi ("sărmanii oameni din Evul Mediu!"), stupoarea în fața altor zei, contrarierea pe care o provoacă în noi obiceiurile altei nații, perplexitatea în fața cuvintelor altei limbi, exaltarea în fața peisajului autohton - vin toate din identificarea spontană cu sistemul meu de limite. Pentru că acest sistem captează tot ce e particular în noi, eu nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fotbal și supoziția că acest sport îi interesează doar pe bărbați), fie să aleagă alt canal mai „femeiesc”, fie, plictisite că este vorba despre o problemă politică, să se ducă la culcare. O abordare de acest fel nici măcar nu produce contrariere. Cred că puține femei s-au simțit ofensate și excluse. Puține au sesizat că acel dialog este profund sexist, că le discriminează și le descalifică în calitate de cetățene contribuabile, interesate și ele ca alegătoare și plătitoare de taxe, în ceea ce li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]