225 matches
-
formularea axiomelor (postulatelor), care sunt un produs creat de imaginația cercetătorului, nefundamentat. Criza axiomaticei modeme a fost analizată de Henri Poincaré și de Școala de la Viena. Fundamentarea valabilității proceselor logice deductive a fost negata atât de neopozitivism, cât și de convenționalism. De aceea, marele astronom Arthur Eddington spunea că modelele propuse de știință se reduc la niște simple umbre sau fantome. Rudolf Carnap a introdus chiar noțiunea de credibilitate, ce trebuie atașată ca o măsură oricărui proces rațional. Această credibilitate, studiată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
si modificat teme și imagini moștenite prin tradiție si consacrate de antichitate. Concepții greșite despre procesul artistic stana la baza multor studii de acest fel, de pildă, la baza numeroaselor studii ale lui Sidney Lee despre sonetele elizabetane, care demonstrează convenționalismul absolut al formei, dar nu dovedesc, prin aceasta, cum credea Sidney Lee, nesinceritatea și calitatea slabă a sonetelor. *19 A lucra în limitele unei tradiții date și a-i adopta procedeele este perfect compatibil cu forța emoțională și cu valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o atribuie (mișcării - adăugirea mea) contemporane Chicana"32. Pentru a ilustra teza de mai sus, cei doi introduc în discurs doi termeni esențiali: mediere și inovare. Granița dintre Statele Unite și Mexic înseamnă mai mult decât un însemn teritorial care, în convenționalismul său, chiar dacă beneficiază de recunoaștere internațională, nu reușește să dea seama de experiența de viață concretă a celor care, pe "muchia" deliniată de acest marcaj, se "luptă cu sărăcia, cu delăsarea în ce privește calitatea mediului înconjurător, cu exploatarea politică, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care interacționează sunt specialiști și trebuie să-și păstreze statutul nealterat sau chiar să și-l crească). Cel mai mare avantaj al acestor structuri îl constituie # combinarea relativei stabilități și eficiențe a unei structuri ierarhice cu flexibilitatea și lipsa de convenționalism a unei structuri de tip organic (Cole, 2000, p. 61). # Structura matriceală se centrează asupra cerințelor și sarcinilor grupului de proiect, îi ajută pe managerii de proiect să conștientizeze necesitatea eforturilor colective în vederea realizării proiectului, contrabalansând astfel tentația șefilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al corectării propriilor noastre erori. O observație unică nu ajunge pentru a respinge o teorie; Popper cere ca ea să fie reproductibilă. Dacă teoria nu este refutabilă, ea este, din contra, coroborată, adică a rezistat testelor. 1.4.2.4. Convenționalismul În economie, a fost revendicat de către Pareto, care consideră că faptele pot fi explicate printr-o infinitate de teorii; deoarece un fapt permite o explicație, el permite de fapt o infinitate. Se poate considera, de asemenea, că Friedman și Machlup
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Idee, teorie, doctrină, paradigmă economică 64 1.4.2. Criterii epistemologice în economie 66 1.4.2.1. Apriorismul 67 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) 67 1.4.2.3. Raționalismul critic 68 1.4.2.4. Convenționalismul 69 1.4.2..5. Empirism și instrumentalism (Milton Friedman) 70 1.4.2..6. Istoria științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn 72 1.4.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos) 73 1.4.3. Obiectul cunoașterii economice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
personalitatea ca un reflex arhetipal al sensibilității omenești, evocând o realitate primordială. Artistul naiv preia realitatea și ne-o restituie dispensându-se de metodele culturii plastice pe care le ignoră. El pictează într-o stare de ideală libertate dincolo de orice convenționalism sau suport artistic. Fabulosul acestei arte rezidă în realitatea comunicată direct și filtrată numai prin sensibilitatea artistului. Se păstrează, astfel farmecul și prospețimea comunicării. Realitatea intră aici direct în operă, fără falsificări sau trucuri, este atât de pătrunsă de propriul
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
tineretului - i-a țintuit în realitatea lor istorică de nesuprimat: iar de aici a derivat - în mod fatal - regresul. De fapt, ei au ajuns în urma părinților lor, făcând să le reînvie în suflete conformisme și terori, iar în aspectul fizic, convenționalisme și mizerii ce păreau depășite pentru totdeauna. Acum, aceste plete spun, în limbajul lor non-verbal, nearticulat și obsesiv, prin iconografia lor de huligani, „chestiuni” tipice televiziunii sau reclamelor la produse, în care este deja de neconceput să-ți imaginezi un
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anume cel al „jeanșilor Jesus” - „Nu vei mai avea alți jeanși în afară de mine” -, apare ca un fapt nou, o excepție de la canonul fix al sloganurilor, dezvăluind o posibilitate expresivă nebănuită și indicând o evoluție diferită de cea care, dintr-un convenționalism adoptat imediat de disperații ce vor să considere viitorul drept moarte, se putea prevedea la nivel rațional. A se vedea reacția ziarului Osservatore romano 1 la acest slogan: cu modesta sa italiană învechită, spiritualistă și puțin îngâmfată, jurnalistul intonează un
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dacă ar fi dotat cu o inteligență excepțională și deci în stare să extragă, din ceea ce rămâne din vechiul fel de a fi, totalitatea sa: „lumea culturală” în care poporul italian se exprima în plan fizic și existențial. Doar puțin convenționalism „à la ’68” sau ortodoxie comunistă l-ar împiedica pe un tânăr să înțeleagă că felul de a fi al italienilor de atunci nu era condamnabil sau nedemn, deoarece nu era revoluționar sau de-a dreptul pasiv. Există epoci întregi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din Pui de lei (1891). Foarte răspândite prin intermediul școlii, majoritatea sunt versificări didactice ale unor episoade din istoria națională, cu utilizarea, de preferință, a versului de factură populară (Voievodul Ștefan, Vlad Țepeș, Moartea lui Decebal). Patriotismul autorului era real, însă convenționalismul naiv al personajelor istorice, dilatarea hiperbolică a portretelor duce, fără intenție, chiar la efecte comice. Mai interesantă ar fi drama Radu de la Afumați (1897), scrisă într-o limbă românească îngrijită, mlădioasă, în care precumpănesc reminiscențe din Shakespeare. În 1897 lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
de public, au loc fenomene stranii prin apropierea lor, Bahtin remarcând apariția unui "criticism al genurilor". Indiferent dacă ne aflăm în "unele perioade ale elenismului, în epoca Evului Mediu târziu și în cea a Renașterii"34 sau în plin postmodernism, convenționalismul celorlalte forme e dezvăluit cu vehemență chiar de parodiile romanești. "Stilizările parodice ale genurilor și stilurilor directe ocupă un loc important în roman. În epoca de avânt pregătitor a romanului (...), literatura este inundată de parodii și travestiuri ale tuturor genurilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
absurd. Romanul apare ca gen puternic individualizat din cauză că "nu se acomodează deloc cu celelalte genuri. Deci nici nu poate fi vorba de vreun fel de armonie bazată pe limitarea și completarea reciprocă. Romanul parodiază celelalte genuri (tocmai ca genuri), dezvăluie convenționalismul formelor și limbajului lor, pe unele le înlătură, pe altele le include în propria-i structură, reinterpretându-le și reaccentuându-le. Istoricii literaturii înclină uneori să vadă în aceasta doar lupta dintre orientările și școlile literare. Desigur, o asemenea luptă există, dar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
asumarea conștientă a statutului de parodist. Cu alte cuvinte, formula epică romanescă parodiază celelalte genuri, chiar și pe cel de la care, prin imitație, a pornit. Deși ne aflăm încă în preistoria lui, "romanul parodiază celelalte genuri (tocmai ca genuri), dezvăluie convenționalismul formelor și limbajului lor, pe unele le înlătură, pe altele le include în propria-i structură, reinterpretându-le și reaccentuându-le"175. Oricum, pentru a-i pune acestei scrieri eticheta de roman parodic ar fi necesară înscrierea în plan paradigmatic, evocându-se
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umane, nega posibilitatea de cunoaștere a divinului și seculariza acțiunea politică după criterii accesibile înțelegerii cetățenilor atenieni, enunțând într-o formulă agnostică: "omul e măsura tuturor lucrurilor". Consecințele unei astfel de gândiri s-au văzut, într-o măsură parțială, în convenționalismul etic și în pozitivismul juridic: "justețea" devine "ceea ce e legal", iar legalitatea este dată de opinia cetății (care e adevărată, pentru că e legată de aparență, adică de realitate). În politică, legea e fixată de noțiunea de justețe pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
optează nu pentru o dreptate determinată de obiectivitatea ideii de bine, ci pentru specificitatea actului de justiție, determinată de modurile variate în care poate fi concepută o constituție anume. Relativismului realist și chiar cinic al sofiștilor, care acuzau justiția de convenționalism, i se opune Platon, prin susținerea legăturii de netăgăduit dintre justiție și binele ideal. Pe de altă parte, Aristotel propune fenomenul, experiența, componenta naturală și componenta legală a justeței politice, pentru înțelegerea și proiectarea politicului dintr-o cetate dată. Justiția
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară (2000). A mai semnat M. Șerban. Cartea de debut a lui Ș. cuprinde schițe ce evocă existențe modeste, într-un ton sentimental, concordant cu o bună parte a literaturii minore din epocă. Același convenționalism și aceeași sferă de interes se întâlnesc în volumul de nuvele Prea târziu (1942). După război, înscris în eșalonul celor care sprijină noua putere, se aliniază tematicii realismului socialist și îi ilustrează schemele ideologice în prozele din Biruința (1953), Rătăcire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
ultima recoltă -, încearcă să îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală în jurul focului aprins într-o zonă năpădită de buruieni din spatele casei. „Narațiunea” se încheagă, împotriva retorismului și a convenționalismului, ca înlănțuire de închipuiri ale protagonistei - scene de iubire brutală petrecute în trecut sau fantezii întunecate izvorâte din spaima de a fi înșelată, din îndoieli și anxietăți, risipite în final prin decodare ironică. Experimentală este și Cravata de cânepă, prelucrare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
au oprit asupra acestei capodopere romanești nu au făcut nicio observație legată de veridicitatea acestui erou al subteranei, ci notațiile lor au vizat finalul operei acuzând latura profund etică și vădit tendențioasă a acestuia 128. Eticheta de scriitor ardelean supus convenționalismului didacticist și etic, pusă cu ușurință va fi greu de scos. Opiniile care au făcut excepție, deși remarcabile, nu s-au impus. G. Călinescu scria: "Construcția (n.s. romanului) e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a unor fapte de muncă, în mediul vieții de șantier, de uzină etc. Tributul plătit comandamentelor propagandistice compromite în mare măsură rezultatul. Utopia profesorului Dunca (1983), semnat împreună cu Neculai Chirica, e un roman „polițist”, de „acțiune” și „enigmă”, marcat de convenționalismul propriu, în epocă, genului. B. a publicat și versuri pentru copii (Poezii în zori, 1988). Un interesant volum de critică literară este Generația ’80. Precursori & urmași, apărut în 1999. SCRIERI: Epistolele tânărului Theodosie, Deva, 1978; Floarea soarelui sau Mâna de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
sunt intenționale, adică pot fi folosite, în mod deliberat, în anumite scopuri. Păstrând principalul criteriu de negativitate al ideologiei, decurge că scopul principal este dat de instituirea unor relații de dominație. În al doilea rând, formele simbolice se caracterizează prin convenționalism. În acest sens, se poate susține că formele simbolice dețin semnificații care sunt împărtășite de orice individ care trăiește în cadrul unei societăți date (revine aici în atenție funcția de integrare pe care o are ideologia, de care amintea Paul Ricoeur
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nopții pune în lumină introducerea unităților de măsură temporale tocmai în acei termeni („noaptea trecută”, „peste două zile”). Astfel: Timpul este repetiția percepută în cadrul schimbării ireversibile percepute. În plus, trebuie să ne amintim că există ceva ireal și încărcat de convenționalism în legătură cu așa-numitul timp al istoriei și timp al textului. În nici unul dintre cazuri nu ne referim la progresia temporală propriu-zisă, ci vizăm reprezentarea verbală liniară a temporalității. Intră aici în joc un fel de artificiu în care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de aproximare a unicității. Mioarei 1 idem, p. 174 112 Apolzan îi apare insuficientă și schematică. Dealtfel, criticul însuși a renunțat la ea înainte de a o desăvârși și aplica sistematic. În a doua perioadă, delimitată cu o anumită doză de convenționalism (1937-1945Ă, Vladimir Streinu cultivă ceea ce Mioara Apolzan a numit critica de exegeză, stăruind îndeosebi asupra scriitorilor clasici. Fiecare generație - observă criticul - își stabilește „distanța” optimă față de valorile clasice consacrate. Paradoxul este de a observa cum Vladimir Streinu apelează la metodele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe scara demnităților ecleziastice (episcop de Salonic, patriarh al Constantinopolului), cu așteptatele imixtiuni răuvoitoare ale „diavolului”. În Viața... Nicolae, mai apoi Nifon, circulă într-o Peninsulă Balcanică pestriță, complicată, străbate spații apreciabile, însoțit de destule informații corecte (lângă notele de convenționalism și de fantazare, puțin profitabile pentru individualizarea personajului), el aflându-se în scaunul de patriarh ecumenic (ca Nifon al II-lea) în două rânduri, între 1486 și 1488 (când a fost depus, se pare, în urma descoperirii unor nereguli de ordin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Noua structură...). Cea de-a doua explicație, detaliată cu voință sistemică și migală pasională de scriitorul român, îl vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra romanului prin opoziție tranșantă față de „convenționalismul realist-naturalist” al secolului al XIX-lea, a cărui preferință compulsivă pentru „tipuri”, reflectată în orizontul de așteptare didacticist al cititorului comun, dar și al criticii de întâmpinare („Această pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în cele mai multe cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]