140 matches
-
din comunitatea, din grupurile, din societatea cărora aparține. Această rezervă la îndemână se îmbogățește pe parcursul trăirii experiențelor diverse. În faza de început a socializării, copilul nu face distincțiile necesare între obiectivitatea fenomenelor naturale și a celor socioumane. El nu pricepe convenționalitatea unor limbaje, organizații, instituții, semne etc. Pentru că ele sunt acolo, le află ca exterioare și coercitive. În fapt, omul este o ființă socială, iar societatea, cu tot ce presupune ea, este producție socio-umană. Fiecare om are anumite particularități fizico-chimico-anatomo-fiziologico-biologico-psihologice, are
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totuși, prin transmiterea unor aberații ce rămân neresemnificate, apropiata lui metamorfozare în element decorativ cu efect de somnifer, menținându-și doar învelișul sonor eliberat de orice încărcătură semantică. Cu mult înaintea autorului Cântăreței chele, Caragiale a denunțat uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor redate prin clișee verbale. Mai mult decât Flaubert, considerat un precursor al lui Jarry și Eugen Ionescu pe tărâmul limbajului literar subminat de nonsens, la Caragiale frecvența locurilor comune devine expresia prostiei absolute deținute cu supremație de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin care sunt comunicate. Ideal ar fi să nu scrii decât ceea ce este scris: nu ai face altceva decât să te lași scris de textul care s-a acumulat În tine și care nu găsește decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor artificiale Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, nemaiîncercată. Fragmentarismul oralității ar fi probabil asemenea tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-a acumulat În tine și care nu găsește decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor artificiale Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, nemaiîncercată. Fragmentarismul oralității ar fi probabil asemenea tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu, mă străduiesc să comunic stări și expresii reale, iar nu stereotipii de limbaj; dacă individul ar fi scris pe dinăuntru cu stereotipii de stări, atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
găsește decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor artificiale Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, nemaiîncercată. Fragmentarismul oralității ar fi probabil asemenea tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu, mă străduiesc să comunic stări și expresii reale, iar nu stereotipii de limbaj; dacă individul ar fi scris pe dinăuntru cu stereotipii de stări, atunci nu ar fi posibilă sustragerea de la coercițiunea sistemului lingvistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cele din urmă, cu text: „Ideal ar fi să nu scrii decât ceea ce este scris: să nu faci altceva decât să te lași scris de textul care este În tine și În care nu găsești decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, neinventată.“ Deși e nevoie de un efort special pentru a-l recepta În Întregime, romanul place și dincolo de rațiunea lui teoretică. De remarcat Înainte de toate dinamismul scrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru Șincai acesta este anul 86 e.n., pentru Papiu-Ilarian acesta devine 106). În Istoria Romaniloru (1853, 3 vol.), A.T. Laurian, legatarul și promotorul spiritului istoriografic al Școlii Ardelene, stabilește ceea ce poate fi numită logica latinistă a periodizării trecutului românesc. Convenționalitatea inerentă a selecției "punctelor de sprijin" care alcătuiesc osatura temporală a istoriei face ca orice sistem de mapare a trecutului să fie posibil. În aceste condiții, nu trebuie să ne mire decizia lui A.T. Laurian (1853) de a folosi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
așadar, tânguitor-juvenile, regizate în decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian în singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată ca lumină la ferestre”; rare momente de distanțare, într-o poezie dominată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de auz Prof. Adica Crăescu Grup Școlar ”Vasile Pavelcu” Iași Copilul cu deficiențe de auz are gândirea obiectuală, În imagini, iar limbajul este mimicogestual. Limbajul mimico-gestual al surzilor reprezintă un mijloc de comunicare specific uman. Limbajul lor implică o anumită convenționalitate și permite dezvoltarea unei gândiri de tip uman dar la un nivel de conceptualizare mai scăzut decât cel posibil pe baza cuvântului și a gândirii noțional-verbale. Comparativ cu gândirea auzitorului, la surd aceasta are caracter concret și neevoluat. Abstracțiunile sunt
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
scăzută pentru vorbirea orală, utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în circuitul civic și folosirea preponderentă a limbajului mimico- gestual pentru satisfacerea necesităților de comunicare și relaționare interumană. Limbajul verbal are un grad înalt de convenționalitate față de conținutul realității pe care o denumește; gestul însă este strâns legat de concret. Comunicarea prin gesturi este față în față, percepându-se vizual gestul și toate mișcările mimico-expresive. Gesticulația are o mai mare libertate de expresie, este mai puțin
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
ceea ce, în mod imediat, numit artă. Prima perioadă temporală este tradiționalitatea. Înțelegem prin tradiționalitate originea oricărei forme artistice și crearea mitologiei de unde arta își ia, ca temei, simbolul. A doua perioadă temporală este contemporaneitatea. Arta contemporană are o caracteristică specifică: convenționalitatea. E un proces retro-perspectiv pe baza căruia operele de artă se definesc prin prisma comparării impresiei oferite de un obiect artistic contemporan și prin viziunea unei întoarceri în timp. Opera de artă păstrează forma artei clasice și e transpusă, prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
auz prof. Adina Crăescu Grup Școlar „Vasile Pavelcu ” Iași Copilul cu deficiențe de auz are gândirea obiectuală, în imagini, iar limbajul este mimico- gestual. Limbajul mimico-gestual al surzilor reprezintă un mijloc de comunicare specific uman. Limbajul lor implică o anumită convenționalitate și permite dezvoltarea unei gândiri de tip uman dar la un nivel de conceptualizare mai scăzut decât cel posibil pe baza cuvântului și a gândirii noțional-verbale. Comparativ cu gândirea auzitorului, la surd aceasta are caracter concret și neevoluat. Abstracțiunile sunt
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
în amonte și s-a integrat în aval. Cu toate acestea, în caz de activitate integrată, unitatea va apărea că fabricanta de cuverturi sau paturi și nu de țesături. În unele descrieri privind categoriile de clasificare există și unele particularități (convenționalități), ca de exemplu: verificarea în fermele proprii ale gospodăriilor țărănești nu se include la industria alimentară Clasa 1593 - Fabricarea vinului din struguri, ci în Clasa 0118 - Viticultura. O situatie analoaga este și cea pentru produsele lactate obținute în fermele gospodăriilor
ANEXA nr. 656*) din 6 octombrie 1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119432_a_120761]
-
pentru Șincai acesta este anul 86 e.n., pentru Papiu-Ilarian acesta devine 106). În Istoria Romaniloru (1853, 3 vol.), A.T. Laurian, legatarul și promotorul spiritului istoriografic al Școlii Ardelene, stabilește ceea ce poate fi numită logica latinistă a periodizării trecutului românesc. Convenționalitatea inerentă a selecției "punctelor de sprijin" care alcătuiesc osatura temporală a istoriei face ca orice sistem de mapare a trecutului să fie posibil. În aceste condiții, nu trebuie să ne mire decizia lui A.T. Laurian (1853) de a folosi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Toate acestea însă vor fi "reglate" și vor participa la un orizont tematic foarte apropiat de cel propriu logicii clasice, în sensul că nu va fi depășit orizontul logic propriu-zis, cel al dictaturii judicativului. Dar o schimbare de perspectivă asupra convenționalității judicative se va produce, totuși, fără a schimba fundamental "principiile" judicativului constitutiv: judecata (sau substitutul său strict lingvistic, enunțarea, propoziția, "formula") va reprezenta în continuare forma logică (acum, accentuat lingvistică) dominantă, adevărul-corespondență, propriu și logicii simbolice, aparținându-i. Pentru a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de referință în care pot fi formulate, tematizate și soluționate astfel de probleme, privind relațiile dintre ontic și lingvistic, este predicația, altfel spus, judicativul constitutiv. Ajungem, cu această teorie a lui Frege despre concept, la judecată; poate că orizontul de convenționalitate propriu acesteia nici nu a fost depășit în vreun fel. Oricum, la Frege cele două aspecte ale judecății, cel formal și cel alethic, par a fi altfel alcătuite decât în logica clasică. De fapt, par a fi concentrate amândouă în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
oricărui gând, oricărei rostiri sau făptuiri. Poate că până la urmă nu este vorba despre o distanțare propriu-zisă: faptul va fi cercetat mai departe; dar despre o deschidere către non-judicativ, concordantă cu o încercare de distanțare sau chiar de părăsire a convenționalității judicativ-constitutive, poate fi vorba. Rămâne deschisă, desigur, problema dăruirii de sine a temeiului, a actului "donării" acestuia către o instanță în stare să-l primească. Expresia "act-de-principiu", pe care prefer să o folosesc aici și care substituie, în planul interpretării
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al său, pentru că nu-l exprimă pe Dasein ca venit din sine, adică pentru a prelua sensul de Dasein-existență opus Nimicului-non-existență. Pe drept cuvânt, această dublă negativitate Nimicul ca non-ființare "negat" de Nimicul ca non-existență reprezintă un "miracol", raportat la convenționalitatea judicativ-constitutivă. Nici un enunț nu poate prelua acest sens. Atunci, de unde vine el și ce anume îl "legitimează", în așa fel încât să poată fi luat în seamă de o conștiință care pare a fi îngrijorată de el? Fiind vorba despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofică înlăuntrul căruia "regula de metodă" ar putea ține de non-judicativ. Tocmai datorită acestei vecinătăți, sistematizarea elementelor judicative, operată în cazul celorlalte două aplicații (Aristotel și Kant), nu mai este cu putință aici. Ea ar putea fi, totuși, exprimată, dar convenționalitatea judicativă însăși ar regla în măsură mult prea mare chiar discursul acesta interpretativ. De aici nu trebuie înțeles că analitica existențială ar anula dictatura judicativului. Ceea ce am spus are sensul de a descrie vecinătatea non-judicativului, iar nu operațiile acestuia asupra
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
opțiuni socio- profesionale alternative sau "atipice" pentru femei (prin raportare la norma general acceptată) și traiectorii în care independența și asumarea unor poziții subiect să fie prioritare. Însuși gestul administrativ de schimbare a numelui prin mariaj, devenit "banal"/"normal" prin convenționalitatea sa, însoțit de schimbarea apelativului "domnișoară" în "doamnă", indică maniera diferențiată și inegală de construcție a identității de gen pentru femei, care prin aceste ritualuri sociale devin "bunuri de schimb simbolic" trecând, astfel, din "proprietatea" și protecția tatălui/a familiei
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
umilințelor, dorințelor și temerilor pe care le încearcă. Dania este tânăra de 19 ani, “jeune fille”, bogată, instruită, cu propensiuni spre mondenitate, care se joacă de-a dragostea și de-a viața, într-un ritm și o formulă susceptibile de convenționalitate și artificialitate. Începutul romanului Jocurile Daniei stă sub semnul entuziasmului, al mirării existențiale și poate al orgoliului. Romancierul consemneză ex abrupto, fără pregătiri prealabile:” Cu frenezie m-am apropiat de Dania. În definitiv, a trecut foarte puțin timp de când o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
relației permanente. Fantezia lui Sandu, peronajul- narator, identifică un discurs erotic perfect atâta vreme cât relația este mediată. În schimb, întâlnirile concrete, dincolo de accentele de senzualitate împinse până la euforie, nu satisfac decât rareori expectanțele personajului masculin, sunt condamnate la prozaism, convenționalitate sau ridicol. Romanul lui Mirel apare ca o povestire de stil vechi care înaintează încet prin reveniri și digresiuni. „Eroii au schematismul personajelor de povestire și nu se țin minte (bunicul, Tata cu majusculă, Mama, adică bunica, mama adevarată, Ortansa
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mărfuri căutate și prețuite într-un areal, deci ceva cât se poate de palpabil și de real și apoi, când banii nu au mai fost mărfuri nu mai putem discuta despre convenție, deoarece banii moderni, care pot fi bănuiți de "convenționalitate", evită această stare prin aceea că au curs legal și forțat. Îi acceptăm, cu toții, pentru că suntem obligați de legi să-i acceptăm și nu pentru că bănuim că i-ar accepta la rândul lor și alții în jurul nostru. Nu există element
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de trecere în formă lichidă, imediat mobilizabilă. Distanța, linia de demarcație dintre un înscris de valoare și monedă este una sensibilă, extrem de volatilă și la îndemâna celui chemat să fructifice afaceri și capitaluri. Sigur, la nivel macroeconomic, există o experiență, o convenționalitate în a judeca și a importanței înscrisurilor în cele două categorii: monetare și non monetare. Delimitările dintre înscrisuri de valoare și bani sunt obligatorii, deoarece ele ajung să realizeze și delimitarea dintre avere sau avuție și bani, monedă. După cum nu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]