454 matches
-
liceul din Fullerton, H. Lynn Sheller. Nixon și-a amintit mai târziu cuvintele lui Sheller, „ține minte, vorbitul este conversație ... nu striga la oameni. Vorbește cu ei. Conversează cu ei”. Nixon a afirmat că a încercat să utilizeze un ton conversațional cât mai mult posibil. Părinții l-au lăsat pe Richard să se transfere la Liceul Whittier pentru al doilea an, începând cu septembrie 1928. La Whittier, Nixon a suferit prima înfrângere electorală, candidând la președinția corpului elevilor. Se trezea în
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
literare sămănătoriste. De aceea, și în analiza oralității publicistice de azi mi se pare că merită să fie făcute o serie de disocieri, printre care cea între elemente populare preluate din oralitate și care stabilesc legătura textului jurnalistic cu stilul conversațional al momentului - și elemente populare de sursă predominant literară, care pot crea o impresie de oralitate dar se folosesc de fapt mai mult în scris; acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
nu de explicare, așa cum se crede adesea. De aceea, În loc să vorbim de cunoștințe despre cultură, ar trebui să vorbim despre investigare, despre formularea de ipoteze având ca subiect manifestările culturale, oricare ar fi acestea: paraverbalul și nonverbalul, convențiile sociale, normele conversaționale sau luarea În considerare a contextului etc. Abdallah-Pretceille și Porcher formulează astfel ipoteza conform căreia cultura, care nu poate ține de o cunoaștere anume, trebuie privită de-acum Înainte dintr-o perspectivă pragmatică. „Individul selectează, În funcție de un obiectiv, de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
asemenea, strânsa Înrudire care există În acest sens Între această abordare și lingvistica interacționistă (Salins, 1992). Pentru o abordare interacționistă. Mulți cercetători au subliniat disfuncțiile la nivelul comunicării ce apar Între indivizi care dispun de modalități comunicaționale sau de norme conversaționale proprii, În special Într-un context de interacțiune. În plan didactic, Vincent Louis se inspiră În mare măsură din lucrările lui Catherine Kerbrat-Orecchioni și din cognitivism. Pentru Catherine Kerbrat-Orecchioni, variațiile observate se pot localiza la toate nivelurile de funcționare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
integrându-le Însă progresiv Într-o atitudine globală de prevenire a neînțelegerilor care iau naștere din Înțelegerea greșită a implicitelor discursive. Am făcut din buna Înțelegere a acestora un instrument activ al demersului intercultural. Pornind mai Întâi de la teoria maximelor conversaționale a lui Grice, am remarcat că anumite implicite decurg din respectarea maximei cantitative conform căreia locutorul nu trebuie să exprime ceea ce interlocutorul știe deja. Aceste cunoștințe pot fi enciclopedice (astfel, toată lumea știe că o mașină funcționează pe bază de benzină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
situația de comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele rațiuni sunt totuși de natură pragmatică: fie minimizăm pentru a nu-l brusca pe celălalt, fie căutăm să-l manipulăm, fie, În sfârșit, să producem un efect umoristic. În ceea ce privește, credem că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
evenimentele traumatice care-și au originea În familie, În scopul explicării unor comportamente compulsive sau a unei nevroze specifice. De aceea, datele cantitative obținute În urma aplicării diferitelor scale, precum cea axată pe autoritarism, au fost combinate cu abordări calitative (interviuri conversaționale și psihanalitice, teste proiective) În cazul celor care aveau un punctaj foarte ridicat sau foarte scăzut la chestionarele cu privire la prejudecăți. S-a descoperit existența unei utilizări sistematice a stereotipurilor la subiecții „autoritariști” și, prin urmare, a unui stil aparte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
data din zorii epocii Xerox. Avocatul i-a aruncat o privire. De ce aș vrea să am un copiator acasă? Am unul la serviciu. Și, oricum, ăsta e preistoric. Hugo a rânjit. Avea răspunsul pregătit. Tocmai de asta reprezintă o insulă conversațională perfectă. Lentilele avocatului au sclipit neîncrezătoare. —Ce-i aia o insulă conversațională? —În general, se găsesc în bucătării, a spus Hugo rapid. Sunt blocurile alea masive în jurul cărora stau oamenii și toacă tot felul de chestii ca între prieteni. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aș vrea să am un copiator acasă? Am unul la serviciu. Și, oricum, ăsta e preistoric. Hugo a rânjit. Avea răspunsul pregătit. Tocmai de asta reprezintă o insulă conversațională perfectă. Lentilele avocatului au sclipit neîncrezătoare. —Ce-i aia o insulă conversațională? —În general, se găsesc în bucătării, a spus Hugo rapid. Sunt blocurile alea masive în jurul cărora stau oamenii și toacă tot felul de chestii ca între prieteni. Sau de pe care servesc băuturile. De obicei, au blaturi din ceramică sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
între prieteni. Sau de pe care servesc băuturile. De obicei, au blaturi din ceramică sau din lemn. Însă un copiator autentic, din anii ’70, ar fi ceva cu totul deosebit. Ai avea nici mai mult, nici mai puțin decât o insulă conversațională retro-ironică. Și dă-mi voie să te anunț că azi nici un apartament de mansardă din Manhattan nu e complet fără una din chestiile astea. Avocatul era impresionat. Hugo și-a făcut o notă mentală să afle în ce domeniu practica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spusese că nici un om nu e plictisitor. Și că e numai vina ta dacă nu găsești un subiect de discuție de interes comun. Poate că și ea avea mai multe defecte decât își închipuise. Cu toate eforturile ei, toate semințele conversaționale pe care Alice le-a aruncat au căzut pe teren nefertil. Toate mănușile care provocau la discuție au rămas neridicate. Se părea că Scarthin și Tabasco nu erau deloc interesați de o conversație. Majoritatea replicilor pe care și le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fericit. Când ne-am retras cu toții în living-room, familiaritatea dintre Muriel și mama ei mi s-a părut admirabilă. Își cunosc una alteia slăbiciunile, mai ales slăbiciunile de conversație, și și le comunică din ochi. Ochii doamnei Fedder supraveghează gustul conversațional al lui Muriel în «literatură», iar ochii lui Muriel supraveghează tendința mamei ei de a deveni superficială, guralivă. Când se ceartă între ele, nu există pericolul unei dezbinări mai serioase, pentru că sunt Mamă și Fiică. Un fenomen teribil de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
într-o liniștită meditație când primise, în acea dimineață, scrisoarea prin care Rozanov îl chema să-l viziteze la Camere. Era timpul să primească o veste, pentru că Rozanov nu-i mai dăduse nici un semn de viață din dimineața plimbării lor conversaționale, pe izlaz. Și în sufletul părintelui Bernard încolțise un dor, o nevoie, o dorință obsesivă de a fi din nou cu filozoful, de se afla în prezența lui; și, paralel cu acestea, teama că Rozanov, după discuția lor, ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de lucru; astfel, analizele discursului în organizații relevă opt elemente/caracteristici (pentru a ajunge la aceste categorii simple, autorii - Linda L. Putnam și Gail T. Fairhurst - au revăzut și clasificat literatura de specialitate din puncte de vedere diferite: sociolingvistice, analiza conversațională, lingvistica cognitivă, pragmatica, semiotica, analiza literală și retorică, studiile de critică lingvistică și analiza lingvistică postmodernă): 1. Codurile: trăsăturile desemnând, printre altele, etichetele, jargonul profesional, terminologia și semnele; 2. Structura: patternurile, ordinea, sintaxa, succesiunea cuvintelor și frazelor și regulile implicite
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai precis o recunoaștere a sa în rolul pe care și l-a definit. Cel mai bine se observă acest lucru atunci când avem de-a face cu o persoană necunoscută până în acel moment (încercați să faceți un inventar al elementelor conversaționale/aspectelor comunicate atunci când intrați în contact cu o persoană pe care nu o cunoașteți, într-un caz obișnuit - când sunteți vecini într-un compartiment de tren -, pentru a conștientiza elementele implicite de rol la care facem apel). Modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai precis, o recunoaștere a sa în rolul pe care și l-a definit. Cel mai bine se observă acest lucru atunci când avem de-a face cu o persoană necunoscută până în acel moment (încercați să faceți un inventar al elementelor conversaționale, al aspectelor comunicate atunci când intrați în contact cu o persoană pe care nu o cunoașteți, într-un caz obișnuit - când sunteți vecini într-un compartiment de tren -, pentru a conștientiza elementele implicite de rol la care facem apel). Modul în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
își definesc poziția cu privire la comportamentul nonverbal excluzându-l din categoria comunicării, întrucât acesta nu este considerat îndeobște intențional. Oamenii nu sunt de regulă conștienți de mișcările pe care le fac cu mâinile, picioarele sau alte părți ale corpului, în actele conversaționale cotidiene. Rimé și Schiaratura (1991) au emis ipoteza că gesturile care apar de regulă în cursul vorbirii nu au, de fapt, rol în comunicare. "Persoanele neinițiate cred, de obicei, ca gesturile mâinilor vorbitorului poartă în ele semnificații completând sau suplimentând
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
ale vorbirii, precum schimbarea subiectului, începutul sau sfârșitul exprimării ș.a.m.d. Aceste unități de vorbire, în schimb, sunt relaționate cu modul în care vorbitorul își organizează gândurile, transpu-nându-le în cuvinte. Dacă ne gândim la piciorul cuiva în timpul unei situații conversaționale, vom spune că este nonverbal prin faptul că nu constă din cuvinte, dar este direct influențat de actul vorbirii 166. Într-un studiu din anul 1965167 s-a constatat că extravertiții se deosebesc de introvertiți prin tempo-ul vorbirii. Utilizând
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
lucru din dorința de a nuanță povestirea, de a-i conferi un plus de credibilitate; aceasta nu înseamnă că trăiește el în acel moment bucuria celui despre care vorbește, desi chipul lui exprimă (pentru o clipă) acea "stare". C. Semnale conversaționale Anumite unități de acțiune și combinații de unități de acțiune sunt utilizate că semnale conversaționale, direct legate ritmului vorbirii sau conținutului, putând fi confundate cu expresiile emoționale. Combinația 1+2, uneori cu 5 și UA4206 reprezintă cele mai frecvente semnale
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
aceasta nu înseamnă că trăiește el în acel moment bucuria celui despre care vorbește, desi chipul lui exprimă (pentru o clipă) acea "stare". C. Semnale conversaționale Anumite unități de acțiune și combinații de unități de acțiune sunt utilizate că semnale conversaționale, direct legate ritmului vorbirii sau conținutului, putând fi confundate cu expresiile emoționale. Combinația 1+2, uneori cu 5 și UA4206 reprezintă cele mai frecvente semnale conversaționale, funcționând că note de evidențiere a conținuturilor exprimate verbal, exclamații, întrebări, solicitări de clarificare
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Anumite unități de acțiune și combinații de unități de acțiune sunt utilizate că semnale conversaționale, direct legate ritmului vorbirii sau conținutului, putând fi confundate cu expresiile emoționale. Combinația 1+2, uneori cu 5 și UA4206 reprezintă cele mai frecvente semnale conversaționale, funcționând că note de evidențiere a conținuturilor exprimate verbal, exclamații, întrebări, solicitări de clarificare, semne pentru care o replică este căutată. În egală măsură, relevanță pentru determinarea faptului dacă o acțiune este un semnal conversațional sau o expresie emoțională este
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
reprezintă cele mai frecvente semnale conversaționale, funcționând că note de evidențiere a conținuturilor exprimate verbal, exclamații, întrebări, solicitări de clarificare, semne pentru care o replică este căutată. În egală măsură, relevanță pentru determinarea faptului dacă o acțiune este un semnal conversațional sau o expresie emoțională este durată acțiunii faciale respective (timpul dintre momentul debutului expresiei the onset cât timp este aceasta menținută pe chip, și încheierea the offset -) D. Dezacorduri între unii specialiști, cu privire la posibilitatea de a se vorbi/nu de
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
furia este la început; persoană se află într-o dispoziție serioasă; persoană se concentrează asupra a ceva în mod intenționat; dacă este o schimbare momentana, în care furia apare la nivelul sprâncenelor doar pentru o clipă, poate fi un punctator conversațional, accentuând un anumit cuvânt sau frază"216. 2) când furia este exprimată doar la nivelul pleoapelor, acestea sunt tensionate, privirea este fixă, pătrunzătoare; semnificația este ambigua, oricare din posibilitățile menționate anterior fiind luate în calcul. 3) în furie, gura poate
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
indicative and communicative functions of eye contact în interpersonal relations" în British Journal of Social and Clinical Psychology, no.7. Knapp, M.S., 1978, Nonverbal communication în human interaction. New York: Holt, Rinehart & Winston. Krauss, R.M., Morrel-Samuels, P., Colasante, C., 1991, " Do conversațional gestures communicate?" Journal of Personality and Social Psychology, no. 61. Isen, A.M., Means, B, 1983, "The influence of positive affect on decision-making strategy", în Social Cognition. Izard, E. C., 977, Human Emotions, New York: Plenum Press. John-Steiner, V., 1992, "Private speech among
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Feyereisen, M. Wiele, F. Dubois, 1988, "The meaning of gestures: What can be understood without speech" în Cahiers de Psychologie Cognitive/European Bulletin of Cognitive Psychology, no. 8, pp. 3-25. 120 R. M. Krauss, P. Morrel-Samuels, C. Colasante, 1991, "Do conversațional gestures communicate?" în Journal of Personality and Social Psychology, no. 61, p. 751. 121a) J. A. Graham, M. Argyle, 1975, "A cross-cultural study of the communication of extra-verbal meaning by gestures". Internațional Journal of Psychology, 10, 57-67; b) D. McNeill
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]