5,650 matches
-
ea acceptase să-l ajute pe Napoleon să scrie cartea, dar, atât moral cât și material, calculase un și mai mare câștig față de suma oferită : O autoritate politică a ideilor ei. Așa că o refuză, răspunzându-i Împăratului cu o malițiozitate convingătoare: « Vreau să fiu liberă, majestate, tocmai ca să vă pot spune adevărurile de care aveți nevoie »... Fiind cândva copii care se jucaseră Împreună, apoi tineri antiregaliști sub restaurație, mai apoi susținători ai libertăților de la 1848, au găsit destule elemente de conciliere
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
plăcerea - plăcere pe care o caut mai abitir decât "ideologicalele" - vine de la ispitirea continuă a ficțiunii, a spunerii frumoase, a desfășurării plastice. Frază înaltă, deloc scorțoasă, plină de observații pe cât de exacte, pe atât de mângâietoare spiritual. O dovadă, oricând convingătoare, că (indescifrabil n.n. - tabloul?) nu poate fi lucrat decât de inteligența cultivată. Cunosc muzicieni care, fără să fi auzit niciodată partitura deschisă înainte-le, trăiesc intens bucuria descifrării ei, în urechi le sună, întreagă, toată muzica imprimată pe hîrtie. Am
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
acțiuni la Malaxa, fascinantul folclor de tranziție al lui Vasile Zidaru și erotica parodică, postmodernă la plesneală, a Regelui Sexului zis și Bombasticul, căței zgribuliți și bancnote străvechi, la fel de inutile ca și cele contemporane. Nicăieri societatea românească nu este mai convingătoare decît în acest concentrat, în acest knorr ambalat precar, dar în care îți poți contempla, cu multă fidelitate, și aspirațiile juvenile, și spaimele de singurătate, și nevoia patetică de comunicare și de socializare, și visul îmbogățirii prin providențiala ignoranță a
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
insuficient receptive, sumar instruite, retardate mai sînt dispuse a vedea într-însa o alternativă păguboasă la "inspirația" ce ar trebui să cînte aidoma unei ciocîrlii ivite prin generație spontanee și evoluînd pe un cer ignar) ne apare ca un mobil convingător al substanțializării sale. Drept care ni se înfățișează oțioasă chestiunea pusă de unii comentatori ai poetului, în termeni amuzant contrastanți, dacă d-sa aparține sau nu "generației optzeciste" (fie și ca un optzecist avant la letre). În fapt, Ioan Flora e
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
rușine numele conducătorului, că, având un asemenea nume, este obligat să învețe, cum învăța Lenin și am completat ceva despre faptul că Lenin, probabil, s-ar fi întristat dacă ar fi aflat despre comportamentul respectiv. Am vorbit, probabil, foarte elocvent, convingător și chiar ofensator, deoarece el s-a îmbujorat brusc, s-a crispat și a început să plângă. - Ești un ticălos, a spus el. Un nemernic! S-a ridicat și a plecat. Învățătoarea era entuziasmată de un asemenea efect, m-a
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
mii de pagini. Intrat imediat în bibliografia obligatorie, această neconvențională istorie literară va înlocui o bibliotecă întreagă; dincolo de ea se vor avânta doar cei cu un spirit de sacrificiu mai mare decât al criticului. în câteva cuvinte, un studiu fundamental, convingător, obiectiv, sistematic, scris într-un stil participativ elegant, o carte incomodă pentru gloriile literare de atunci prin pertinența cu care rostește sever adevăruri crude, o carte care-i confirmă discretului critic poziția înaltă în top-ul conștiințelor literare de cea
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
profesionalism deja constatat, fără ostentație însă. Surprinzătoare, atitudinea adoptată în muzica chopiniană pare să refuze sentimentalismul și comunicarea lirică, patosul și, în esență, romantismul atât de clar exaltat prin tradiția interpretativă a acestei muzici. Toma Popovici îi investighează, cu rezultate convingătoare, logica formală, lirismul delicat sau nervul unui discurs tensionat, fără a admite trecerea spre spectaculos. Este, la o operă foarte mult cântată, o "altfel" de concepție, pe care tânărul muzician o aduce publicului, purtând o situare personală față de ideea de
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
polițiști ori de mascați antitero. Și ce văd ei la t.v.? Că între unii și alții nu e mare diferență sub raportul metodelor de lucru, chiar dacă unii apără legea pe care ceilalți o încalcă. Admirabilă lecție, cătușele! Educativă, formatoare, convingătoare. Pentru variație, sugerez Poliției ca, în cazul infracțiunilor legate de gură, nu de mîini, cum ar fi calomnia sau insulta, să folosească, în locul cătușelor, botnița. Simbolistica ei mai subtilă, ar face botnița, nu doar suportabilă, dar mai potrivită bunăoară cu
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
să o vadă fericită cu Mircea Aldea. Cu orice preț. Chiar și cu acela al vieții Margaretei. Indisciplinată, veșnic cu gura mare și cherchelită cu tescovină de la Băilești, umblă Zamfira (Mirela Dumitru) cea șleampătă prin scenă. Și iarăși minunați și convingători, într-un justificat travesti - Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu, prețioasa Colette a lui Carmen Tănase, fanfara, tămîia, colacii, șopocăielile, bocetele, complicitățile, scoarțele lui Holtier, pomana la masa cea lungă, în adîncimea scenei, colivele, sifoanele... Ferentarul mîndru și frumos ca crinul
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
fie și "caz-limită") scriitor? Mircea Scarlat însuși vorbește despre "dorința artistului (care) a fost ca impresia provocată de scrierile sale să fie aceea a unor simple notițe grăbite", afirmînd, în final, faptul că "Bacovia a ilustrat în chipul cel mai convingător destinul Scriitorului". În privința acestui raport dintre "involuntar" și "intenționalitate", cu atîtea implicații, cum s-a văzut, mă despart de opiniile lui Mircea Scarlat; la fel, mi se pare că, adesea, criticul are prea mare încredere în amintirile Agathei Grigorescu-Bacovia. Dincolo de
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
suferindă, costelivă și somnambulă. Pus alături de Vlahuță, fără îndoială un profesionist al scrisului, Eminescu este la o asemenea distanță încît numai distanța dintre Sadoveanu și Grigore H. Grandea, sau aceea dintre Grigorescu și Stăncescu, îi mai pot oferi o vecinătate convingătoare. Nu același lucru se poate spune și despre marile culturi occidentale, acolo unde diferența dintre primul eșalon și nivelul mediu este de multe ori insesizabilă. Aceste culturi sînt cu adevărat mari nu din pricina personalităților exemplare pe care le-au dat
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
ci din pricina solidității și a performanțelor nivelului lor de mijloc. Iar cînd acest nivel mediu este înalt, nici performanța nu poartă nume chiar lipsite de sonoritate: Shakespeare, de exemplu, sau Dante, Leonardo, Rabelais, Goethe și Cervantes sugerează o onomastică destul de convingătoare. Dar între Leonardo, spre pildă, și foarte mulți alți pictori italieni, care i-au fost sau nu contemporani, diferența este una inefabilă, de amplitudine a gîndirii și de energie a exprimării, și nu una de cunoaștere a meseriei, de stăpînire
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
bătrînul ziarist Fischer, originalul Vergiliu ale cărui sfaturi l-au condus pe Kaplan spre Infernul Balcanilor), fragmente din scrieri ale acestora și analize critice a unor cărți precum Verbele auxiliare ale inimii, Constructorul de orașe, Vizitatorul și Cartea memoriilor. Puțin convingător pare a fi eseul lui Florin Doboș, dedicat Vizitatorului lui Konrád, citit dintr-o perspectivă teologică nu întru totul valabilă. Foarte generos este în schimb un articol al lui Nádas (Bietul, bietul nostru Sascha Anderson), publicat în 1992 în revista
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
puteam uita, pentru bunul motiv că, oricât de mărunt ar fi fost faptul de la care pornea, el știa, comentându-l, să-i găsească tâlcul ascuns, pe care-l făcea accesibil cititorului de rând cu cuvintele cele mai simple și mai convingătoare. Se înțelege de la sine că, o dată găsită (și, evident, prețuită ca o sursă de continuă îmbogățire), semnătura lui Sebastian m-a atras peste tot unde o găseam în România literară a lui Rebreanu, în Vremea, în Azi, superba revistă scoasă
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
Film Fest a devenit un eveniment-reper al urbei de pe Cibin. Având la început o miză strict culturală și, la drept vorbind, destul de elitistă, se înțelege că un festival de film documentar axat pe teme antropologice nu putea lansa o ofertă convingătoare către marele public. Am putut constata la ediția din acest an - a șasea - că obiectivul cultural (și nu doar cel de strictă specialitate) a fost, în fapt, cu mult lărgit, festivalul crescând, prin afluența de spectatori la filme și la
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
vechiului a fost concomitent cu promovarea noului. Pînă și avangardiștii din primele decenii ale secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie literaturii socotite de ei novatoare. Bună, rea, convingătoare sau nu, literatura avangardei a existat în anii '20 și '30 ai precedentului secol. Ceea ce observ astăzi în toate intervențiile celor care pariază pe schimbare este că se mențin într-un plan negativ: par să știe, cît de cît, ce
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
chemat să-și urmeze liber experiențele individuale: dovadă semnificativul său Eseu depre situația poeziei din 1931, în care poezia era definită ca "activitate a spiritului". Amplul poem Omul aproximativ, publicat în același an, aducea, în acest sens, proba cea mai convingătoare, iar cărțile următoare, precum Unde beau lupii (1932), îl fac pe biograf să scrie: "solidar și solitar, el își urmează drumul în deplină libertate". Putuse fi înregistrată, de altfel, tot în 1932, când Aragon publicase poemul Frontul roșu, elogiu exaltat
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
golf.) Cum învârtitul în jurul cozii e nu doar o specialitate națională, ci și singura posibilitate rămasă de-a analiza lucrurile, ajungem inevitabil la dosarele Securității. Adevărul este că top-ul revistei "Capital", cuprinzând miliardarii nației, ar fi fost cu adevărat convingător dac-ar fi fost publicat în paralel cu dosarele de securitate ale acestora. O operație cu atât mai neceară cu cât se disting două categorii de îmbogățiți: unii despre care se știe cu precizie că și-au folosit exclusiv talentul
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
le caracterizează personajele. Liliana Ghiță (Mama) dă vibrație tragismului conținut al rolului, însă cadența nu e suficient respectată. Marius Manole e parcă prea stingher în rolul Paulie, personajului său lipsindu-i plasma fierbinte ce l-ar fi tăcut pe deplin convingător. Mihaela Trofimov, Elena Andron, Cornel Cimpoae, Valentin Terente, Emilian Oprea, în multiple roluri fără vorbe, demonstrează că noțiunea de "figurație specială" își schimbă semnificația atunci când alăturările de chipuri, trupuri, gesturi și mișcări sunt lucrate cu migală, în intenția de a
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
fond, scrisul Iolandei Malamen poate fi un nouveau - nouveau roman, o experiență scripturală mai umanistă, dar care se naște tot din complicitatea și fascinația pentru mijloace. în fine, ceea ce deranjează totuși în această carte este lirismul necontrolat și nu tocmai convingător. La braț cu ilizibilul Atât Iolanda Malamen cât și Silviu Lupașcu încearcă să scrie altfel și, ca orice căutare, demersul lor scriitoricesc e urmărit de riscuri, uneori mari. Romanul lui S. Lupașcu este ciudat, de un exotism eclectic, ilizibil, atât
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
Márquez, deținători ai premiului. Plasa cu peștii mari În fel și chip a comentat presa centrală arestarea consilierului guvernamental Fănel Păvălache. În ADEVĂRUL (22 oct.) Adrian Ursu își intitulează editorialul Băgatul mortului în Palatul Victoria. Și pentru a fi mai convingător editorialistul chiar descrie un simulacru de înmormîntare, de un umor negru care cu siguranță că i-a plăcut lui Șerban Mihăilescu, faimosul Michi�, vizat îndeobște de acest articol: "Dricul luxos se tîrăște lent prin poarta dinspre Palatul Victoria. La ferestre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
a întrebărilor esențiale, în realitate el se impune într-un registru natural, firesc și deconectant. Piesele, în ansamblul lor, respiră într-o atmosferă intimă, aproape familială. Binomul ideatic al lucrărilor sale este: ,,Cer - Pământ", ,,Familie - Mântuitor", el devenind și mai convingător prin susținerea lui în plan material printr-o gândire plastică robustă care dă, în final, adevărata măsură a calității. Această concepție - pe care am putea-o denumi, cu riscul unei anumite prețiozități, Umanizare a Sacrului - constituie una dintre coordonatele "poeticii
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
februarie) consacrat în parte problemelor memoriei și biografiei în literatură, revista TOMIS de la Constanța primește un răspuns interesant, de la dl George Bălăiță: "Din punctul meu de vedere, un mare scriitor este chiar acela în stare să impună, înainte de orice, ficțiuni convingătoare. Literatura de frontieră, la mare trecere astăzi, este în general marfă de contrabandă. Viața pe graniță!" Mai spune autorul Lumii în două zile: "În anii din urmă am scris mult, dar am publicat foarte puțin. Aproape deloc". Noi așteptăm cu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
mult, prin alegerea textelor, deopotrivă asemănătoare dar și variat-interpretative pe aceeași temă: luciditatea, fantasticul, inițiativa în depistarea noului, stilul și limbajul, motivul primenirii acestora, ierarhia valorilor, mesajul scrisului, raționamente și implicații. Dificultatea alegerii și arta opririi la ceea ce este mai convingător expresiv crește pe măsura receptării paginilor semnate de numele de autentică valoare ale literaturii noastre critice. Un plus de informație aduce acest capitol prin introducerea pentru prima oară a comentariului semnat de Constantin Amăriuței, a scrisorii lui Cioran, a balanțelor
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
absurdul și inutilitatea". Totul meditat, dozat cu mare luciditate, oglindind un nivel speculativ care se articulează ca o teorie, iar nu ca o umoare scăpată de sub control, ca o debandată a elementelor actului creator... Dacă nu mi se înfățișează foarte convingătoare tentativa eseistei de a-l scoate pe Eugene Ionesco de sub zodia absurdului, ni se par în schimb demne de toată atenția considerațiile d-sale asupra scriitorului ca producător de farse tragice și doctrinar al "sintezei teatrale" a tragicului și comicului
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]