115 matches
-
mod obișnuit, normele și regulamentele în vigoare nu mai sunt abolite nicăieri. Sărbătoarea hipermodernă nu mai inversează nimic, nu abolește nici reguli, nici tabuuri; acum, veselia colectivă e structurată integral de principiile vieții cotidiene: securitatea, sănătatea, igiena vieții, respectul persoanei, convivialitatea, politețea, pudoarea. Suntem dincolo de transgresiune, de „lumea pe dos” și de alte asemenea manifestări: avem sărbători cuminți și curate, sărbătoarea light aliniindu-se la valorile de fond ale ordinii cotidiene. Din principiul excesului în cursul vechilor demonstrații festive nu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai mult imaginat decît real, unde se presupune că diversele clase, generații și țări de baștină coabitează pe baza respectului reciproc și a plăcerii împărtășite a diferenței. Terasele cafenelelor, străduțele întortocheate, treptele Colinei, micile căsuțe împresurate de verdeață: impresia unei convivialități rurale este puternică. Piața Abbesses, formată de traseul neregulat al străzilor, este perfectă, cu platanii săi, cu băncile sale, cu coloana Morris, fîntîna Wallace și gura sa de metrou proiectată de Hector Guimard. La fiecare sfert de oră, cadența clopotelor
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
respectivă o îmbunătățire sensibilă a condițiilor de locuit ale familiilor modeste condamnate să îndure lipsa de confort a unor adevărate cocioabe. Structura acestor ansambluri exprimă o concepție igienistă: curțile deschise și grădinile asigură pătrunderea luminii naturale în locuințe și favorizează convivialitatea și jocurile copiilor. Astăzi, muncitorii calificați și funcționarii, ajunși la un statut ce le dă posibilitatea de a deține o proprietate la periferie, au cedat locul familiilor de muncitori slab calificați și adesea de origine străină. În jur de 40
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
potențialii cumpărători nu le sînt pe plac. Astfel poate fi menținută buna înțelegere dintre locatari. La Uzinele Bertheau, viața comunitară este importantă. Părțile colective sînt în sarcina fiecăruia. O dată pe lună, în sezonul cald, mesele colective organizate în grădină reafirmă convivialitatea locurilor. Solidaritatea locuitorilor trebuie căutată mai curînd, ca și în cazul marii burghezii, într-o omogenitate a modurilor de viață și a ideologiilor decît în inserțiile profesionale, la urma urmei atît de diverse. Însă "aici, 80 % sîntem socialiști", ceea ce ne
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
încorporate într-o manieră personală, procesuală, generativă. 5. Din punct de vedere al formelor de congregare a energiilor sau inteligențelor, suntem tributari în continuare formulelor simple, izolaționiste și mecanice de implicare individuală, și nu celor prin colaborare, comuniune cognitivă și convivialitate organică. Predeterminăm cu rigurozitate grupurile de învățare, le animăm cum scrie la carte (dinamica grupurilor!), dar nu lăsăm educaților șansa de a se grupa ei înșiși, de a stabili relații afinitare cu colegii sau profesorii doriți de ei. Aportul educogen
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Doina Cornea era chemată în fața instanței, ceea ce nu se întâmplase pe vremea Ceaușeștilor. Un hățiș de ciudățenii? Să te miri, să te tot miri... „Ne mirăm și ne indignăm de «frivolitatea superioară» (laitmotivul lui Pleșu) din Dilema. Acest tip de convivialitate, de dialog relativizând binele și răul, punând pe plan de egalitate a opțiunii pe neocomuniști cu anticomuniști, la limită pe asupritori și victime (...) continuă o veche și prejudiciabilă tradiție românească de la «Pupat toți piața Endependenți»”. Asta, în timp ce se mimează normalitatea
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
acuza), Goulemot încheie printr-un vibrant elogiu al cărții (nu în ultimul rînd ca obiect pe care simțurile - tactil, vizual - îl păstrează în memorie) și printr-un apel pentru păstrarea și protejarea bibliotecilor umane, spații ale lecturii dar și ale convivialității, ale studiului, dar și ale reveriei, ale contactului „carnal” cu cartea. Nu rezist tentației de a cita ultima frază, savuroasă și reconfortantă: „(Îi urez nepotului meu) să ridice ochii de pe cartea pe care o citește ca să privească pe o cititoare
Biblioteci by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/5932_a_7257]
-
neo)platoniciene. Este o societate a dialogului, unde, deși talentul și speculația filosofică primează, puterea lumească și ambiția nu sunt nici ele de ignorat. Aflată decis sub semnul lui Venus, ea este deci dominată de superioara delectare, dar și de convivialitate, de artă; din ea nu sunt excluși nici negustorul vizionar Amerigo Vespucci, nici pictorii, alchimiștii, ori prelații luminați. Apoi însuși Marsilio Ficino, marele filosof neoplatonician, îi arată pictura lui Sandro Botticelli, La primavera. Curând, moare într-o zi de miercuri
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
că lumea nu e orânduită doar după număr, cum se credea din vechime, ci și după ce mă- nâncă și cum mănâncă omul: „Omul s-a născut la masă sau, mă rog, în jurul mesei, acolo unde s-a născut și comensalitatea, convivialitatea. Animalul se hrănește, omul gătește: iată una dintre primele mari despărțiri ale Omului de Animal - și astfel de Natură. Omul edenic era vegetarian, simplu culegător - ne spune Cartea genezei; căzut în istorie, devine omnivor. Prima sa rețetă a venit odată cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
kitsch încîntat de sine, de psihologia VIP-urilor făloase și vide. Dl. Vîrlan e, din păcate, întotdeauna, cu zece capete peste majoritatea invitaților săi, a căror „comesenie” e, de obicei, un simptom trist de educație precară, umor de bodegă periferică, convivialitate rudimentară.
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
Despina Petecel Theodoru Despre natura contradictorie a Mariei-Luiza Cristescu - fragilă și totodată inflexibilă, ironică până la sarcasm, lucidă până la cruzime și, în egală măsură, etalând un foarte subtil simț psihologic, care-i accentua umanitatea și convivialitatea -, luasem act încă din anii '70, odată cu apariția primelor ei romane, a căror lectură mă captivase, stârnindu-mi curiozitatea asupra identității autoarei: Castelul vrăjitoarelor, Tutun de Macedonia, Așteptare� Am cunoscut-o, ulterior, cu ocazia uneia dintre expozițiile pictoriței Wanda Mihuleac
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
specie de care Bucureștiul e plin, din păcate - de a se bucura de libertate și de a reacționa la oferta încă timidă a societății de consum. Lipsa de civilitate e în curs de generalizare, cohorte de tineri bucureșteni afișând aceeași convivialitate agresivă, același limbaj trivial ca și cei recent căpătuiți în Capitală." (În paranteză fie spus, dacă în privința "resturilor menajere", noul primar va face poate, demonstrativ, ceva, cu gunoaiele umane și mitocănia nu există speranță, atîta vreme cît minoritatea civilizată și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
celor care făceau deliciul lui Iordache Golescu („se sperie calul de bășina lui” și altele asemenea). Nimic gnomic cu adevărat. Filozofia vinului e cultivată chiar și de-a lungul întinsei perioade de abstinență, fiindcă rezidă mai ales în tacla și convivialitate. E de reținut paragraful în care e relatată o petrecere pascală perfect sobră (în sens etimologic). Chiar și fără alcool, aerul ritualic rămâne intact. Alături de Cornel Dinu (și el imunizat față de tentațiile bahice), Fănuș Neagu orchestrează, ca în vremurile bune
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
Doar că, în refrenul etern repetabil "băiete, încă un rând", din berărie nu e scăpare. Cum nu e nici din birocrația aparent laissez-faire din care, rămînînd în cercul acelorași, insolubile, probleme, se iese la bere. Niciodată afară. Tristețea drapată în convivialitate a băutorilor de bere e tristețea trăncănitoare a lumii lor. Nu sînt niște băutori de absint. Nu li s-a dat puterea desprinderii. Dependenți de onoare, de familie, de lumea măruntă care-i cunoaște și-i recunoaște, nu pot să
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
în taverna din Leipzig, cînd încep să cînte bețivii: "Sfîntul Imperiu Romano-German/ Cum dracu' se mai ține?". Acesta era poporul care se întreba, se presupune în veacul al XVII-lea. În momentele acelea Europa avea problemele oricărei colectivități: era o convivialitate de comunități: în dinamism, în mișcare perpetuă. Dar luptele acestea aveau loc nu pentru Europa sau contra Europei, ci înlăuntrul unui spațiu care era al Imperiului, nu al Europei. Nu exista problemă că "noi, francezii, sîntem altceva decît englezii", nu
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
contextul anilor ’80, Menzel revine asupra unei lumi care a fost supusă ingineriilor sociale comuniste. Satul și-a regăsit matca, modalitatea de a se apăra. Sătenii, indiferent dacă este vorba de medic sau de șofer se întâlnesc într-o deplină convivialitate pentru a bea bere și a trăncăni. Îi regăsim într-o curte, iar gazda știe pe a câta treaptă a scării de la piviniță să țină berea ca ea să fie atât cât trebuie de rece. Adulterul face parte din economia
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
micșorată mult față de ele, altele prin risipirea "partizanilor". Însă istoria, mare consumatoare de eșecuri, le face unora dintre iluzii favoarea de a le fixa într-un moment de glorie. Cum revistele literare sînt, și ele, niște utopii, în fond, ale convivialității și-ale renunțării la orgolii, situarea lor în istorie se supune acelorași legi ale (ne)șansei. Cea literară, cînd vrea să le facă un bine - mitizarea fără fisuri - le face, de fapt, cel mai mare rău. Mult mai indiscretă, la
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
care i-a marcat pe mulți, de la Blake și Emerson la Balzac, Nerval, Baudelaire și Borges. «Magul Nordului», cum a fost numit Emanuel Swedenborg, stabilea o întreagă simbolistică a Arcanelor celeste, un joc ierarhizat de corespondențe, după noima unei fascinante convivialități. Cînd îngerii vorbesc despre sentimente bune, se prezintă animale frumoase, blînde și folositoare, ca acelea admise pentru sacrificii în Cultul Divin al Bisericii Iudaice - Miei, Oi, Iezi, Capre, Berbeci, Țapi, Viței, Tauri, Boi; și atunci tot ce apare de-a
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
să studiezi engleză arhaica?" "Shakespeare?", îndrăznește ea. "Nu, mult anterior: secolul X". "Păi, înseamnă că e complicat". Dar el o convinge, zicându-i că vor studia împreună. Continuă să se întâlnească prin cafenele, unde ea vine cu dicționarele sub braț. Convivialitatea se transformă treptat într-o istorie de amor. Saramago insistă: "Ce cuvinte folosea ca să-ți spună că te iubește? E foarte important. Pot să nu fiu un bun scriitor, dar în materie de intrebari sunt un geniu." María și Jorge
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
casei este chiar un nepot al filozofului. Încîntarea supremă avea să se producă a doua zi de dimineață cînd, deschizînd larg ferestrele, peisajul "mioritic" mi-a stors mie lacrimi iar Friedgardei, puternice exclamații admirative. Între împrejurările ceremonioase ale colocviului și convivialitățile post festum, între excursiile la Sibiu, popasul foarte scurt la Cisnădioara, sau la Dumbravă, ori mica noastră escapadă "montană", s-au intercalat tot felul de întîmplări anecdotice. Una dintre ele a fost deja pusă pe hîrtie de Friedgard sub titlul
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
știință a măsurii. Într-un fel, ceea ce îi reușește de minune acestui aristocrat fără cusur e cultivarea unei forme de boemă aseptică. Poate specifică întregii epoci dintre războaie sau poate numai levitând diplomatic într-un timp ca oricare altul, această convivialitate de salon sau de recepție impune atmosfera chiar atunci când decorul are izul balcanic al Hanului cu Tei: "E un loc din alte timpuri, cred că de pe vremea lui Hangerliu. Cele două capete ale pasajului sunt păzite de bolți care au
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
au facondă, titlul fiecărei piese devine un program - "Să dormi în flori, să cauți prin grădini", "Așteptam să cadă umbrele pe apă" - în fapt fiecare deschizând un rondel. Departe de a se vrea nou, poemul caută vechime și obține prezență, convivialitate - cu chiar recurgere la metrul popular: "Am dat totul pe nimic/ și acum risipa-i gata/ vine întristare, plata/ cailor de tras la dric.// vine sapa și lopata,/ vin strigările în plic,/ Am dat totul pe nimic/ și acum risipa
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
sirului de crime declanșat prin instaurarea samavolnica a regimului totalitar în țară. Memorabil că amploare și trasare a coordonatelor emoționale este debutul românului, în care personajul central parcurge, acompaniat de explicații venite din partea mamei, albumele de familie. O senzație de convivialitate, pește spații și timp, care poate explica atașamentul românilor față de urgisita lor patrie, chiar în cele mai rele timpuri. Mihai Zamfir vădește o asemenea virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori ia în
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
cei mai importanți critici ai educației moderne, în general. Illich a scris mai multe cărți despre sistemul de educație și învățămînt, despre sistemul medical ș.a.m.d. Dar cartea lui cea mai cunoscută se intitulează Tools for Conviviality (Instrumente ale convivialității). Întrebarea fundamentală de la care pornește Illich este: din ce cauză funcționează atît de prost aceste sisteme? Și consideră că punctul de plecare al crizei trebuie căutat în prima jumătate a secolului XX, practic, pînă la al doilea război mondial. Pînă
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
am și scris-o: „Acum, când zidurile Închisorii s-au prăbușit, În mijlocul zarvei și al ruinelor, răgușitul antisemitism post-Auschwitz este auzit din nou”. Imre Kertész arăta, la prima vedere, ca un gospodar maghiar, bonom, cordial, de o calmă și jovială convivialitate. Extrema seriozitate și acuitate, adâncimea, gravitatea și simplitatea „concentrată” a personalității sale au devenit evidente abia când ne-am desprins din grupul cu care luasem cina, pentru o scurtă plimbare În doi. Mi-a vorbit despre anii sub comunism, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]