60 matches
-
brusc, lampa de deasupra biroului, spre a-și verifica bănuielile. Se ridicase în picioare, tremura, lovind cu pumnii mici în cristalul de pe masă. Se înroșise, umerii i se bâțâiau. Ochii măriți o priveau cu furie. Dădea din mâini, agitat. Trupul convulsionat intrase într-o criză frenetică. Strănuta, da, începuse din nou să strănute iepurașul ! Cine știe ce rudă uitată, care nu apăruse decât o singură dată, revenea brusc și tulbure în memoria deținutei ? Grotescul scenei nu mai putea fi ameliorat. Strănuta continuu, prelung
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dicta cu atâta claritate ceea ce ar fi urmat să se întâmple? Era cumva meritul acelui gigant, dintotdeauna cuibărit în sufletul său, sau al leșului de șopârlă păstrat într-un exemplar din Claudianus ? Stătea cu ochii țintă în tavan, cu mâinile convulsionate, cu glasul ce parcă nu era al lui, ca și cum ar fi citit într-o carte sfântă, soarta fiului Regelui. În timp ce Tommaso rostea frazele și proiecta evoluția unei ființe încă în pântecul matern, Ludovic XIII, convins că este martorul unei minuni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și Grigore din Nazians (329-390), care i-a făcut o descriere aparte: Nu prevedeam nici bun văzând acel gât mereu în mișcare, umerii săltători asemenea platourilor unei balanțe, ochii cu privirea unui nebun, mersul nesigur, nasul neobișnuit, râsul strâmb și convulsionat, mișcările capului fără nici o logică, cuvântul ezitant, întrebările puse fără nici o rânduială și gândire, și răspunsurile care se încurcau între ele ca ale unui lipsit de cultură. În 355 a fost numit cezar în Gallia, iar în 361 a ajuns
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru că: "Egal, în fiecare e-o sete de eroare la o pășune ascunsă și rumegată-n ea/ Aceste echilibre visează cald și veșnic/ dezechilibru care le-ar evidenția". În acest context apare și "Bătrâna tixită de ceasuri", ea simbolizează timpul convulsionat, care solicită o trăire puternică, de aceea timpul bate în vorbele bătrânei, în ridurile și-n ochelarii ei, în universul material în care există: "Prin podul casei, prin cuiere, prin actele ei/ în mari întunecări târându-se". Timpul macină formele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de-un temperament mahmur, neliniștit, fantastic, în sfîrșit, o personalitate cu atît mai uimitoare cu cît dezechilibrul între părțile sufletului s-a îngroșat mai definitiv." Meritul însă, marele merit, de a fi declarat autonomia definitivă a operei mateine față de ființa convulsionată a autorului îi revine poetului-matematician Ion Barbu care proclama un perpetuu răsărit al Crailor: "Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungînd nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sunt peste tot și au făcut în folosul lor privatizări rentabile în România". În sondajele de opinie, în 2006, mareșalul Antonescu este încă una dintre personalitățile istorice cele mai populare, depășind gloria poetului național Eminescu... România se eliberează chinuit și convulsionat. Țara afișează o eliberare umbrită totuși de tendințe evidente de angajare totalitară, naționalistă și xenofobă. Timpul eliberării ieșirea din negare, din minciună prin omisiune se desfășoară în doi timpi: șocul, urmat de asimilarea șocului. Șocul a fost dezvăluirea lucrurilor nespuse
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se repercuteze până la urmă și asupra Bucureștiului. Așa cum am observat, în vara anului 1968 sovieticii au adoptat o postură mai degrabă "defensivă" la adresa reproșurilor lui Ceaușescu, nedorind ca acestea să destabilizeze și mai mult situația internă a lagărului, și așa convulsionată (SR/Romania: 6 November 1968, 2-3). Eascaladarea tensiunilor ar fi cauzat cu siguranță, pe lângă mai multe atacuri mediatice, presiuni economice și politice sporite. Ori, cu siguranță, lui Ceaușescu nu i-ar fi convenit o astfel de evoluție a evenimentelor. În
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de soartă, bună-rea, dați-i voie și umilului pictor din Armeană să fie fericit, în sfîrșit fericit, că strădaniile sale la șevalet se consumă, iată, într-un moment deși convulsionat tocmai de încleștarea dintre forța nouă, primenitoare și iliescianismul retrograd dați-i așadar voie să se bucure (temperat) că există, că poate lucra, că poate închina cu mai multă seninătate, în varii ocazii, efervescenta cupă de șampanie. • recentul vernisaj de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de puțin diversificarea afinităților și analogiilor posibile pornind de la modelele clasice sau sculptura impresionistă către arta modernă, prin simbolism și secesionism. Cu un ton sarcastic, nelipsit însă de observații judicioase, Francisc Șirato așeza noua generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor artei statuare ca trăsătură generală, fapt care-și găsea un sens aparte pentru sculptura simbolistă recuperabilă, mai degrabă, pe portativul expresivității și modelajului decât pe cel al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se situează în aria de influență a artei secesioniste"329. În articolul pe care i-l consacra în revista Arta, "Cornel Medrea prezența sculpturii", Ioana Vlasiu sesiza tocmai distanța pe care sculptorul o lua față de "epigonismul rodinian", "față de lumea fragmentată, convulsionată a lui Rodin" care, în formularea inspirată a lui Anatole France, "colaborează prea mult cu dezastrul, cu catastrofa"330. În articolul, "Expoziția Societății "Arta Română"", din 1919, Francisc Șirato sesiza prin similitudine cu arta lui Brâncuși influența exercitată de Rodin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]