469 matches
-
execută o „misiune cu scop nobil În folosul poporului român”, așa cum obișnuia să spună pe timpul când „era În funcție” Îi stăpânea Întreaga ființă, nu prea mai avea teamă dar era precaut și atent la orice zgomot, la orice umbră sau copăcel care se mișca. Făcea pauze dese dar se depărtase binișor de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea sa stângă este rotită cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
am condamnat la moarte prin împușcare. Acum ai voie să-ți spui ultima dorință.” Am vrut să mă ridic, dar n-am putut. Simțeam că mă apasă ceva ca o piatră de moară. Până la urmă, am reușit să mă ridic copăcel și să cuvântez. Si care o fost ultima matale dorință, moș Pâcule? a întrebat Ion Cotman. Eu cred că o cerut să-i lase luleaua, punga cu tiutiun și sculele de aprins că acolo în Iad avea mare nevoie să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ori. Da, când ești trist, e frumos să privești apusul soarelui. OMUL: Erai chiar atât de trist în ziua celor 43 de asfințituri? MICUL PRINȚ: Eram singur... (începe să scadă lumina) Ascultă, e adevărat, nu-i așa, că oile mănâncă copăcei? OMUL: Da, e adevărat. MICUL PRINȚ: Aha! Îmi pare bine! Atunci înseamnă că mănâncă și baobabi. OMUL: Cum să mănânce baobabi? Baobabii nu sunt copăcei, sunt niște arbori cât bisericile de mari, și dacă ai lua cu tine o turmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Eram singur... (începe să scadă lumina) Ascultă, e adevărat, nu-i așa, că oile mănâncă copăcei? OMUL: Da, e adevărat. MICUL PRINȚ: Aha! Îmi pare bine! Atunci înseamnă că mănâncă și baobabi. OMUL: Cum să mănânce baobabi? Baobabii nu sunt copăcei, sunt niște arbori cât bisericile de mari, și dacă ai lua cu tine o turmă întreagă de elefanți, turma asta nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab. MICUL PRINȚ: Ha, ha! O turmă de elefanți! Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
le dezleg pe toate. Acum îndepărtează-te. Se face noapte și trebuie să ies la plimbare. Nu-i bine să te întâlnesc în drumul meu noaptea. Scade lumina, fond muzical, se filează. La reaprinderea luminii, se vede spre dreapta un copăcel și, mai departe, un colț de lan de grâu. În partea stângă o fântână cu scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
muzical, se filează. La reaprinderea luminii, se vede spre dreapta un copăcel și, mai departe, un colț de lan de grâu. În partea stângă o fântână cu scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua... Dar cine-i? Nu văd pe nimeni. VULPEA (scoate capul de după fântână): Sunt aici, în spatele fântânii. MICUL PRINȚ: Ia uite! Cine ești tu? Ești foarte frumoasă! VULPEA: Sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dar, pe zi ce trece, vei putea să te așezi din ce în ce mai aproape de mine... MICUL PRINȚ: Da, înțeleg... VULPEA: Și acum, pe mâine! MICUL PRINȚ: Pe mâine! (Își fac un semn de prietenie și pleacă. Vulpea spre fântână, Micul Prinț spre copăcel. Scade lumina total, muzică, apoi lumina crește din nou. Vulpea așteaptă în mijlocul scenei. Vine din dreapta Micul Prinț.) MICUL PRINȚ: Bună ziua. Aștepți de mult? VULPEA: Bună ziua. Te aștept de la ora noastră. Mult mai frumos era dacă veneai și astăzi la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
orice era posibil!... Să vă spună el cum îi tremura sufletul! ... Nu-i vorbă că inima tremura ca vai de ea. Oamenii din grupă însă erau unu’ și unu’. Aveam încredere în ei... Când am ajuns la punctul ordonat - La Copăcel - am trimis semnal prin curier că drumu-i liber. Zorii zilei ne-au găsit grupați în acest punct. Locul este o ridicătură care domină împrejurimile pe zeci de kilometri... Se vede și turla bisericii lui Bașotă de acolo. Ca-n palmă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să curgă puhoi din spatele lor... Nu am mai putut face nici un pas... Am fost nevoiți să ne retragem - a reflectat Costăchel, oftând. Ce retragere? Dezastru! - a intervenit Petrache. Și asta n-o fost deajuns... Când am reușit să ne ținem copăcel - cum s-ar spune - hopaaa! Proclamația Regală de la 23 august... Ordinul de încetare a focului împotriva Națiunilor Unite ne-a adus un nou inamic... Neamțul - care pănă atunci ne-a fost tovarăș de arme - s-a prefăcut peste noapte în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ponoarelor mi s-a părut că ghicesc în zare cireșul de lângă șleau...Mi s-a părut doar, dar inima a prins aripi și am pornit mai vârtos la drum! Ochii mă usturau cumplit, dar căutam să ghicesc fiecare tufă sau copăcel știut pe marginea drumului... În cele din urmă, întunericul a cuprins tot ce mă înconjura. La un timp am băgat de seamă că undeva înaintea mea sclipesc niște luminițe... „Îs luminile din sat... Dar...dar dacă sunt lupii? Am auzit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de bărbat pictat chiar de ea, cândva, În tinerețe când vroia să devină pictoriță. Vei Împlini În curând o vârstă la care borcănelele cu alifii și cutiile cu medicamente sunt de mare folos. Pe terasa de la ultimul etaj, pe care copăcei de plastic cu flori albe, cerate sunt Înfipți În ghivece pline cu un praf ce imită pământul, ea se plimbă dintr-un colț Într-altul cu o nervozitate care-l neliniștește pe buldogul somnolent. Acesta Își urmărește stăpâna cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și momentul zămislirii mele; mai că-mi amintesc sperma lui strecurându-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț“, și eu mă uit; mă-ntreabă „Vezi, vezi ce roșu e? Un cer cu-adevărat tomnatic“. Primul vers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-se încetișor în ovulul ei, atât de intensă mi-e recunoștința - da, recunoștința! - atât de năvalnică și totală mi-e dragostea. Da, eu și dragostea năvalnică și totală! Stau copăcel în bucătărie (poate că-i pentru prima oară când stau copăcel), iar mama îmi arată cu degetul, „Uită-te afară, puiuț“, și eu mă uit; mă-ntreabă „Vezi, vezi ce roșu e? Un cer cu-adevărat tomnatic“. Primul vers pe care-l aud la viața mea! Și mi-l amintesc! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și îmbrăcat ca vai de el: o haină ațuită și slinoasă direct peste un maiou cândva albăstrui. Strâmb în două planuri de secțiune, ca un copăcel japonez: și șui, și adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus, unul mai jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii abisurilor. Purta totdeauna, vară, iarnă, o bască trasă până în sprânceană. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Fetița se uită afară. Se vedea o luminiță undeva în depărtare, poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu spatele la țestoase. - Voievoade, intru direct în subiect, mai am o întâlnire cu senatorul Frunză peste vreo oră... Uite, a venit la mine un român plecat în Olanda de vreo cincisprezece ani, să-i public o carte despre familia lui, rădăcini, copăcel genealogic, istorie, cum arăta cartierul unde-o crescut, cum s-au făcut onorabile parașutele și ce minunată copilărie a avut, las’ că-l băteau golanii de-i suna apa-n cap, chestii din astea... - Și vrei s-o corectez? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă Își pierde viața - și le arătă apoi clopotul de pe Madeleine, pe care-l atîrnase de creanga unui copăcel. CÎnd trag clopotul ăsta, vreau să veniți aici imediat, adăugă. Iar celui care ajunge ultimul Îi voi trage zece bice pe spinare... E clar? - Ceea ce faceți nu e altceva decît răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aceea. Bine instalat pe umerii puternici ai Didiței și ținut de picioare numai cu o mână, (În cealaltă fata ducând o găleată cu pește) Va se chinuia să-și țină ochișorii Închiși, pentru a nu mai vedea cum toate tufele, copăceii și florile mai Înalte sunt prefacute, magic, În felurite dihănii amenințătoare, de către aceeași noapte care acoperise cu Întuneric peștii rămași În iarbă și stufăriș pe malul Rămășiței. Neputând scăpa de certitudinea că este mai aproape de cer decât de pământ și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor și Ion Îl luă de mână pe nepotul său și-l duse să-i arate una dintre puținele sale bucurii de fată numai bună de măritat. În cerdacul sărăcăcios și fără balustrade, lângă ușa de la intrare, trona un splendid copăcel scund și rămuros, cu frunze groase și cerate, plin cu cele mai frumoase flori de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai. Era un „oleandru”, Îngrijit cu iubire de către Aneta. Copilul, care nu mai văzuse asemenea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ușurință cele două traiste mari, norma fixată de bunicu’ Ghiorghi de multă vreme, pe când era Victor de seama lui Va : Să mulțumim Domnului pentru atâta și să lăsăm și altor săraci! În răstimpuri, Victor spărgea câte două-trei alune culese din copăceii care mărgineau drumul pădurii, alimentându-și, duios, copilul cu aceste fructe crude, ce aveau coajă albă, miez maroniu și frunzulițe Încă verzi. Din alte locuri cunoscute, tatăl culegea „zdrele” curate, răcoroase și tremurânde, cu care Își Îndemna puiul spunându-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
colțul hainei. Victor l-a privit, apoi a privit Împrejur cu experiența sa de jandarm În „timpuri grele”, a observat direcția indicată de capul ciufulit și plin de fân și a spus: Te credeam mai viteaz, tu te sperii de copăceii din livadă și de plopii Înalți, ai uitat cât sunt de frumoși?! Copilul a Înghițit greu dojana și a adormit cu marea părere de rău că și-a supărat tăticuțul. Când s-a trezit, drumul era mai neted, geana apăruse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fie suportabilă. În consecință, Dragoș vedea exact ce trebuie să vadă un om sensibil. În anul acela cu îngheț a cules din cei 13 piersici un coș plin cu fructe minunate. Avea ochii umezi și mîngîia cu cuvinte blînde fiecare copăcel, apreciind la superlativ efortul fiecăruia. O să le duc soției la spital, decide Dragoș. Soția sa era de două săptămîni la spital și medicii erau rezervați cu privire la o refacere totală. O să mai servească și pe ceilalți bolnavi, gîndea bietul om. Coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acoperit cu o folie transparentă, provoca o abundență de salivă neobișnuită în gura pofticioșilor. O să-ți aduc azi piersici de la noi, o anunță Dragoș pe soție. Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-au oferit copăceii cu dedicație... Dragoș intră în secția spitalului și tocmai atunci ieșea doctorul din salonul soției. Vai, ce drăguț sînteți! Veniți cu mine în cabinet. Puțin aiurit, acesta îl urmează mecanic și execută comenzile ca un robot. Puneți-l aici, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]