484 matches
-
plastic, face bijuterii, săpunuri naturale, torturi fantezii, rochii unicat. Bijuteriile sunt din sârmă placată cu argint și ceramică pe care sunt pictate floricele de primăvară și modele abstracte. Mărțișoarele sunt în formă de cheia sol, pisicuțe, melci, libelule, fluturași, flori, copăcei etc. pe care sunt aplicate pietre semiprețioase. Târgul de Mărțișoare de la Muzeul Țăranului Român s-a dovedit o formă de cunoaștere și de promovare a unui vechi obicei, a creativității poporului român, a dorinței acestuia de a fi util sieși
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1394993959.html [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
era și el un prieten bun ce mă însoțea, fiindu-mi aliat dar și dușman. Când se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpușoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă. Nimic nu avea vreo importanță deosebită. Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aștepta să vină seara, să ajungă acasă, să mănânce și
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Spiritul_copil_riei.html [Corola-blog/BlogPost/360102_a_361431]
-
mult pe ecranul mental, mărindu-se până când îi devenea imposibil să-și mai dea seama de unde începea și unde sfârșea ea... Și-n fața ochilor vedea un câmp întreg cu iarbă deasă, dansând cu fiecare fir pe vânt și un copăcel stingher cu trunchiul negru încă ne-nfrunzit, dar sprijinind pe ramurile-i subțiri, ca un Atlas, tot cerul. Lumina aceea... lumina și nesfârșita poveste din foșnetul ierbii. Nimic altceva. Era ceea ce-și imaginase când bunica îi spusese așa, ca
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nisipuri_tania_nicolescu_1358526754.html [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
albei fețe și-a negrului său păr, strigănd un nume. Un grup gălăgios de pitici cu mici săculeți în spate, minunății în zâmbet și culoare, se agită în jurul unui minuscul cățel. Un prichidel cu căciula șui se agață de un copăcel și îl scutură, strigând: - De ce nu înflorești tu, primăvară? În fața magazinului de pe o stradă, o fată, de zor, întoarce spre lumea nevăzutului, într-o pungă, fructe de toamnă târzii. La o frizerie, prin geam, un tânăr stă încordat și își
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Aprhodi%60te_te_astept_.html [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
era și el un prieten bun ce mă însoțea, fiindu-mi aliat dar și dușman. Când se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpușoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă. Nimic nu avea vreo importanță deosebită. Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aștepta să vină seara, să ajungă acasă, să mănânce și
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_copilariei_mihai_leonte_1338523349.html [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]
-
depărtam de la cele sfinte, să nu ne depărtam de noi, de valorile noastre, de lumină și iubire. Să nu ne pierdem în aparență libertate pe cere ne-o oferă societatea zilelor noastre . Cândva, la nașterea unui prunc, se plantă un copăcel. Copăcelul acela îi devenea frate vegetal. Copilul îi ducea grijă, îl ocrotea, iar când avea vreo problemă, mergea la el și i se destăinuia. Această eră prima formă de spovedanie. Noi toți, suntem ramuri din marele copac al vieții. Să
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1414751938.html [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
de la cele sfinte, să nu ne depărtam de noi, de valorile noastre, de lumină și iubire. Să nu ne pierdem în aparență libertate pe cere ne-o oferă societatea zilelor noastre . Cândva, la nașterea unui prunc, se plantă un copăcel. Copăcelul acela îi devenea frate vegetal. Copilul îi ducea grijă, îl ocrotea, iar când avea vreo problemă, mergea la el și i se destăinuia. Această eră prima formă de spovedanie. Noi toți, suntem ramuri din marele copac al vieții. Să nu
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1414751938.html [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
n-am nici un sprijin, nici moral și nici material așa că mă resemnez și mă gîndesc la apropiată vacanță ... ,, ... Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoțelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masă și cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viața, cine zicea, nu mai rețin bine - de fapt nu mai rețin deloc ,,Viața-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori ești că un Don Qihote, te lupți cu morile de vînt. Eh ! ce să-i
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_8_sorin_andreica_1338397404.html [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
am nici un sprijin, nici moral și nici material așa că mă resemnez și mă gîndesc la apropiată vacanță ... ,, ... Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoțelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masă și cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viața, cine zicea, nu mai rețin bine - de fapt nu mai rețin deloc ,,Viața-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori ești că un Don Qihote, te lupți cu morile de vînt. Eh ! ce să-i faci
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_8_sorin_andreica_1338397404.html [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
cumva un meșter artist ce-ți părea că însuflețește piatra. Era o mirare a ta și a rămas! Ți-a descifrat în copilărie taine din prefacerea pietrei? Ce folosință dădea din daltă stanelor brute cărate din carieră? M-am ridicat „copăcel” Și tata mă lua cu el, Mergeam cu tata Ilie Sus în deal la chetrărie, Să aleagă chiatră bună Pentru colaci de fântână. Și cioplea, dragul meu tată Roți de mori și cruci de chiatră Și-atunci când cioplea, cânta Tot
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1468610256.html [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
de tipar A mare de tipar Totul se întâmplă ca la carte Mă rog Ca în ABECEDAR Geneza Exodul Împărați și proletari Revoluție revoluție revoluție Bibicule bibic ai fost bibic ai să mori Moartea te-a pus deja la microscop Copăcel fantoma lui pește Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ (II) Referință Bibliografică: EREZIA PROFESORULUI DE COPILĂRIE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1282, Anul IV, 05 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate
EREZIA PROFESORULUI DE COPILĂRIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1404573352.html [Corola-blog/BlogPost/374426_a_375755]
-
cu glasul stins, De-o vreme nu țin minte De a plouat sau de a nins Și uit multe cuvinte... - Trăia cândva, ca-n rai, pe-un lac, Precum toți brotăceii, Un mic și mai naiv brotac... Prin stuf și copăceii Urcând spre-al cerului tavan Din luminiș de apă, Se zbenguia sau pe tăpșan, Pe malul ca o pleoapă... Și nu dormea, precum ți-am pus, Noapte și zi, ochiosul... Orăcăia: oac jos, oac sus, Oac împrejur... Din dosul Băltișului
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1417371502.html [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
în jurul fântânii arteziene. Era atâta zarvă încât, n-am putut privi liniștită de la balcon. Am alergat în parc. Am salutat iarba crudă și pinii ce străjuiesc parcul, i-am zâmbit unui mâțișor ce se ițea pe crenguța fragedă a unui copăcel plantat în iarnă. M-am înclinat în fața Soarelui și a mării. Soarele răsare dinspre mare, aducând Primăvara din țările în care a venit, deja. Marea e de un albastru mai închis decât al cerului. Briza ei primenește aerul din oraș
FLORIILE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Floriile_floarea_carbune_1328100796.html [Corola-blog/BlogPost/347009_a_348338]
-
un alt tânăr din satul Pîțîligeni, de care-i plăcea tare mult. Acesta poate și că era primul flăcău pe care-l cunoscuse mai bine, de pe când în pieptul său inima începuse să-i freamăte, precum frunza pe ramul unui copăcel tânăr, sub adierea vântului șăgalnic de primăvară. Așa-i tremura și ei sufletul tânăr la apropierea vreunui feciorel chipeș și îndrăzneț, care să-i adreseze vreo vorbă plină de înțelesuri, numai de ei pricepută. Poate că Elisaveta și l-ar
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1463548530.html [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
eu mă spăl în fiecare zi de mai multe ori și nu-mi lipsește nici măcar un fir de păr. Pisica pufni cu dispreț și plecă de lângă cișmea, mișcându-și coada plictisită. - Am văzut eu un dințișor, strigă din vârful unui copăcel o vrăbiuță, a luat-o pe aleea cu flori! Cred că voia să iasă din parc și să ia un autobuz. Fetița privi speriată spre stația din apropiere. Ea era prea mică și nu avea voie să iasă din parc
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1437635856.html [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
Dar Athena înțeleaptă, n-a răspuns la provocări. Calul sforăind sălbatic,ea cu mâna l-a atins, Și parcă cuprins de vrajă, el de ea se lasă prins. Apoi lancea sa îndreaptă spre pământul primitor, Din care apare-ndată un copăcel roditor. E măslinul ce hrănește cu fructele lui pe om Pacea lumii reprezintă,binecuvântatul pom. Simbolul păcii în lume,e crenguța de măslin, care la manifestații,porumbeii în cioc o țin. Supușilor lui Cecrops,Athena,măslinul le-a dat, Fructul
POSEIDON ȘI ATHENA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1416004605.html [Corola-blog/BlogPost/371689_a_373018]
-
n-am nici un sprijin, nici moral și nici material așa că mă resemnez și mă gîndesc la apropiată vacanță... ,,...Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoțelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masă și cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viața, cine zicea, nu mai rețin bine - de fapt nu mai rețin deloc ,,Viața-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori ești că un Don Qihote, te lupți cu morile de vînt. Eh ! ce să-i
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Sorin_andreica_1404749510.html [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
am nici un sprijin, nici moral și nici material așa că mă resemnez și mă gîndesc la apropiată vacanță... ,,...Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoțelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masă și cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viața, cine zicea, nu mai rețin bine - de fapt nu mai rețin deloc ,,Viața-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori ești că un Don Qihote, te lupți cu morile de vînt. Eh ! ce să-i faci
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Sorin_andreica_1404749510.html [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
însemnul ariei sale. Copacul își dăruia coroana ca bun adăpost păsăretului mărunt. Era umbrar pentru odihna omului la ceas de prânz, cât să îmbuce încetinel mămăliga rece, brânza și ceapa aduse în săcăteu. Nu uita niciodată să pună la rădăcina copăcelului apa rămasă în ulcior. Ar fi putut jura că, de fiecare dată, prietenul său își foșnea frunzele a mulțumire... Lăsase merindea aninată de-o creangă, la umbră, să-l aștepte până ce soarele îi va veni drept la inimă, iar ulciorul
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
cailor zmuciți în turbare... O luară din loc apoi, tot în vuiet și colb, lăsând în urmă-le zvoana amenințării ,,...să pleci până la apus!”. Veni și vremea prânzului. Omul era negru la față și-n suflet. Mâncă. Mulțumi Domnului. Udă copăcelul, părându-i-se că aude bombăneala femeii sale, își plimbă privirea peste grâul ce rămăsese de secerat, de parcă ar fi vrut să-l zugrăvească în minte, nu alta. Apoi, cu un oftat din rărunchi, se apucă iar de muncă. Spicele
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
de așteptat până la sosirea nevestei pentru căratul snopilor cu trudă legați peste zi... când, ce să vezi?! În țipăt sfâșiat de păsări, o pălălaie se aprinsese în capătul lotului. I se opri inima și un junghi îl curbă de șale! Copăcelul lui era în flăcări. Iar în preajmă îi bănui pe gealații de la prânz. Alergă înnebunit spre prietenul său, dar era prea târziu. Ca din pământ, răsăriseră o mulțime de oameni cu torțe și furci. În fruntea lor, își juca alde
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Își pierduse pălăria și-acum se ținea de gât cu amândouă mâinile, parcă luptând să nu-l sufoce tirania dușmanului apărat de torțe și furci. Vârtejul din capul lui nu-i lăsă decât o singură întrebare vie: ce-avuseseră cu copăcelul?! Nici o clipă nu-l tulburase neliniștea plecării spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
dușmanului apărat de torțe și furci. Vârtejul din capul lui nu-i lăsă decât o singură întrebare vie: ce-avuseseră cu copăcelul?! Nici o clipă nu-l tulburase neliniștea plecării spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie... și lacrimi grele îi cădeau, ținându-l toropit în genunchi... Al lui Bogatu’ împărți ordine gealaților cum că nimeni
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
singură întrebare vie: ce-avuseseră cu copăcelul?! Nici o clipă nu-l tulburase neliniștea plecării spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie... și lacrimi grele îi cădeau, ținându-l toropit în genunchi... Al lui Bogatu’ împărți ordine gealaților cum că nimeni nu urma să plece în noaptea aia acasă, ci trebuiau să stea de veghe, să
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
nebunia hăitașilor, ruga surdă a nefericitului ajunse acolo sus, unde toate sunt cu dreptate cântărite... Zorii luminară un tablou ca de pe altă lume: aria omului împrejmuită de țăranii încă toropiți de băutură, somn rău și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de pedeapsa ce urma să-i
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]