152 matches
-
regim. Unii, cei din nomenclatură au dus-o bine. Unii urmași au plecat, alții o duc bine acum, au dus-o bine și ieri. Există elite, ca în orice societate care a aruncat peste bord și apa și copilul din copaie. Ceea ce era bun în teoria comunistă, anume reluarea sloganului Revoluției Franceze de la 1789, LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, a dispărut. Există libertatea de a fura, de a flămânzi, de a încălca legea, de a ucide din culpă sau cu intenție, egalitate există
ELITISM de BORIS MEHR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350965_a_352294]
-
la culcare am același vis. mă visez copil în toate anotimpurile: primăvara, când dădea colțul iebii alergam ca un mielușel pe câmpie. simțeam acea libertate neștirbită, fără lipsuri, aveam zborul neîntrerupt. în casa noastră parcă totul sporea: pâinea creștea cât copaia*, până și vaca dădea lapte mai mult și curat, oile pășteau liniștite iarbă grasă, brânza ieșea mai bună, ograda era plină de păsări, grădina noastră de legume râdea în soare, iubirea intra pe ușă, pe geam, ca un parfum. vara
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
cele cu feți-frumoși, elene-cosânzene, zmei și harapi-albi. mă întristez și mi-e teamă că majoritatea copiilor de astăzi, într-o zi, vor muri asfixiați de realitatea crudă în care se scaldă și mă întreb: cine este oare de vină? Legendă: - copaie*= covată, albie - bostană = pepenărie Referință Bibliografică: o poveste nemuritoare / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 566, Anul II, 19 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
lui de a reda atmosfera acelei perioadă din viața lui și a acelui spațiu, ca și omenia sufletului său de artist. Ștefan Dumitrescu, este născut în anul 1950 într-o comună din județul Vâlcea, Valea Mare, satul Drăganu, aciuat în copaia dulce a râului Cerna. Absolvent al Facultății de Filozofie din București, în 1973, profesor de Psihologie, Pedagogie, Filozofie, Limba și literatura română la un liceu pedagogic... aproape toată viața! Colaborează la mai toate ziarele și revistele centrale, are momente poetice
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
de el „Inteligența pozitivă și Inteligența negativă”. Cărțile în care sunt descrise aceste descoperiri pot fi citite și cumpărate de pe site-ul Scriitorul, este născut în anul 1950 într-o comună din județul Vâlcea, Valea Mare, satul Drăganu, aciuat în copaia dulce a râului Cerna. Absolvent al Facultății de Filozofie din București, în 1973, profesor de Psihologie, Pedagogie, Filozofie, Limba și literatura română la un liceu pedagogic... aproape toată viața! Colaborează la mai toate ziarele și revistele centrale, are momente poetice
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
trecut prin poarta lui Ana, Enil și Eo. Vulturul si Etana împreuna s-au închinat. Vulturul lui Etana îi spune: «Prietene al meu, privește, cum arata pamîntul!» «Pamîntul s-a transformat într-un rasad, iar largul marii e ca o copaie.»...” Defrânatul rege din Uruk, Ghilgameș, un bărbat de o frumusețe tulburătoare, stârnește mânia zeilor din ceruri, cu care se înrudește prin mama sa, frumoasa zeița Ninsun: ”două treimi din el sunt divine și o treime omenească. Forma trupului îi dezvăluie
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și comori - Istoria-i bolnavă de eres. Tu să-mi aduci din soare și din nori Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938 Referință Bibliografică: Vântule ! / Ion Pena
VÂNTULE ! de ION PENA în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369557_a_370886]
-
și comori - Istoria-i bolnavă de eres. Tu să-mi aduci din soare și din nori Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938 Citește mai mult Te caut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Nu vămuiesc tratate și comori -Istoria-i bolnavă de eres.Tu să-mi aduci din soare și din noriHambare de cuvinte cu’nțeles.Te-oi pune autor, deopotrivă,Cu mine pe coperte, pe uluci,Dar, iată, ți-este glezna colestivăși aripa copaie de năluci.O! vântule, cu palma către cerZadarnică e plasa ce ridicAi ostenit bătrâne cavalerși eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938... VIII. OPRIȚI-VĂ, de Ion Pena , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
și comori - Istoria-i bolnavă de eres. Tu să-mi aduci din soare și din nori Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938 DUPĂ AMIAZĂ Cine oare a
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
răspunsul său a fost unul simplu: „așe a fost și la taica meu și așe îi bine!”. L-am înțeles. Respecta natura și nu vroia sa o industrializeze! Din moși-strămoși acești moți harnici trăiau din ce fabricau din lemn, ciubere, copăi, coveți, butoaie, cofe, căuce, linguri, și multe altele necesare oricărei gospodarii. Iarna la munte este lungă, grea și ține mai mult de șase luni, așa că „muntenii” aveau timp suficient de lucru, de prelucrat lemnul. Vara, coboarau la câmpie cu căruțele
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
executau manual. Doar perforarea găurilor pentru pușcare se executau cu perforatoare roto-percutante. Găurile astfel executate se încărcau cu explozivi și prin operațiunea de împușcare se disloca minereul. Acesta era încărcat manual cu mijloace destul de rudimentare, adică acel nelipsit troc (o copaie mai mică de tablă) care se umplea prin tragerea cu sapa a minereului. După umplerea trocului acesta se golea în vagonete mai mici numite ,,cuci” și se goleau în rostogoluri. De aici se încărcau în alte vagonete mai mari care
1966 INTRAREA ÎN MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358282_a_359611]
-
Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului Plouă de vreo două zile! Nu-i nimic, pentru că-mi place să mă plimb cu umbreluța, când încolo, când încoace, și să strâng, ca-ntr-o copaie, picăturile de ploaie. Am să fac un lac, desigur, cu broscuțe talentate, ce vor înota artistic, când pe burtă, când pe spate, fericite că se scaldă în umbrelă, nu în baltă! Mă gândesc că pot de-acum să vă spun
UMBRELUŢA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360516_a_361845]
-
dorul, Își iubește intens poporul. Poetul cel trecut prin greu, Este azi prietenul meu. La mulți ani îți spune Mihai LEONTE 25 noiembrie 2009 *** AUTUMNALE Ploi de toamnă, ploi obtuze, Cad nevinovate frunze, Chiar mai mult sunt obosite, Transformate în copaie, Printre gândurile confuze, Le discern ușor prin ploaie. Referință Bibliografică: Poetului George PENA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 475, Anul II, 19 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
POETULUI GEORGE PENA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359175_a_360504]
-
de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paștelui, să-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru aluatul de pâine sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele când nu era atentă la năzdrăvăniile mele. Doar nu era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele. Ieșit
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
noapte se face carapace. Explodează arșița. În spate, lumina se sparge de un masiv, aproape vertical, „cuib de piatră”. Da, suntem în Chios, stâncoasa Chios, paipaloessa. Pe la vreun opt ne urnim din nou bagajele spre port și plecăm pe o copaie până în apropiata Oinousses, cu delfini însoțitori pe o mare-oglindă. După douăzeci de minute de huruială intrăm în paradis. Oinousses ne primește, printre stânci cu biserici și far, de-a dreptul în inima ei. Un port discret cu ape pe cât de
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
el acasă. Muzeul și Academia Navală erau creațiile lui. Prânzul târziu e urmat de siestă și înot până departe pe alte insulițe-stânci, iar de la patru încep după-amiezile interesante cu homerizanți sau plicticoase cu haiduci neogreci. La șase ne îmbarcăm pe copaie și plecăm în Chios pentru dezmățul de obște: batem insula în lung și-n lat și de la poale până-n creștet. Avem parte de sate fortificate de groaza turcilor, un fel de construcție continuă de câteva hectare cu străzi-tuneluri, de satele
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
În jurul mănăstirii e o pădure de pini în măsură să dea sensul ultim al poeziei lui Seferis.Vin la rând, în amurg, plaje ascunse și chiolhanurile date în cinstea homerizilor de primarii comunelor rurale. La cumpăna nopții, ne strecurăm pe copaie și ne întoarcem în micul nostru paradis. Câteodată însă nu plecăm din Oinousses si atunci mergem pe jos până la mănăstirea de maici de pe peste deal, unde suntem primiți cu umbră, liniște, dulceață de smochine, rahat și baclavale, cum n-am
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
trageți clopotele dintre craci”... Când vecinul a început să facă opturi, m-am ridicat și am luat distanță. Pentru că e un fel de baie comună, e și un loc de socializare, un fel de poiana lui Iocan, sau mai bine copaia lui Iocan. Trebuie să mărturisesc că nu m-am simțit niciodată în largul meu să stau la taclale cu vecinul de oglindă în timp ce mă săpunesc pe scăunel și sunt recunoscător că japonezii nu se manifestă ca italienii când se văd
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei, m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc, unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paștelui, să-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru frământat aluatul de pâine, sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele, când nu era atentă la năzdrăvăniile mele și sbughio sub tufa de trandafiri, unde nu mă putea vedea nimeni
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
arcade de timp în fapt rădăcini de copaci tăiați de vii de pe căile omului înăuntru zgomotul nu încetează. oboseala crește pas cu pas până calcă așternutul superficial al liniștii induse de câțiva megahertzi și iluziile pe care le frământ în copaia copilăriei netrăită copilărie a pruncilor a căror coloană imită semiluna jumătate de lună plină în care m-am regăsit mamă femeie și copil deopotrivă stau goală într-un plin necunoscut doar până la punctul ciudat care așteaptă să fie așternut Anne
GOALĂ ÎN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340177_a_341506]
-
ne lași tu în ghete, Mie, de s-ar putea Să-mi aduci o săniuță Un costum de catifea Să-i aduci apoi lui Guță, La Maria o păpușă Trenuleț adu-i lui Nae Și-o pisică jucăușă Maricică-i din copaie, Și lui Ghiță să-i aduci Bicicletă cu trei roți La Iuliana doi papuci Și ne-ai împăcat pe toți. Referință Bibliografică: Moș Nicolae / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de
MOŞ NICOLAE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377417_a_378746]
-
plin cu apă, voia să-și facă baie, se umpluse de praf cât robotise toată ziua. Își construise o baie dar nu era gata, mai avea puțin de lucru la instalația de scurgere, până atunci se va spăla tot în copaie cum se spălase toată viața. Când apa s-a fiert și ea terminase deja de robotit prin curte, a adus albia sub un șopron unde era ferită de eventualele priviri indiscrete ale curioșilor. A mers la poartă, a verificat zăvorul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei, m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc, unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paștelui, să-mi mănânc ouăle vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru frământat aluatul de pâine, sau coșul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele, când nu era atentă la năzdrăvăniile mele și sbughio sub tufa de trandafiri, unde nu mă putea vedea nimeni
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
-n care Cel bob de viață, în mirare, Așteaptă rând să crească mare, Cu darul coborât din soare. Tărâna-i stampa care poartă, Precum simbolurile-n hartă, Trecutul cel scobit cu daltă De-un biet prezent, oprit la haltă. * Tărâna e copaia-n care-ncape Uscatul trupului răs-stors de ape Când tot departele ne e aproape, Când azi, pe mâine-o să-l îngroape. Deci nu pășiți cu tălpi murdare Peste țărâna hrănitoare, Și nu huliți groparul care Ne-nțărânează, la plecare. Foto
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]