82 matches
-
timp îndelungat, suple și elegante, cu 10-15 tunuri, având două catarge și bompres lung, pe care se putea ridica velatură pătrată și triunghiulară. Mai apăreau, uneori, tunuri mici, pivotante, cu bătaie scurtă și calibru redus, montate suplimentar pe stâlpi, pe copastie. Dintre toate, cel mai des folosit era, totuși, sloop-ul, o corabie rapidă, de aproximativ 30-35 de tone (pentru comparație, marile vase de linie aveau peste 300 de tone), puțin mai mică decât goeleta, fără dunetă și teugă, dar puntată, cu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dau un cu totul alt aspect unei punți de velier. Armele și mai ales artileria de punte e total revoluționară : țevile uriașe au afeturi rotitoare sau ies din turele blindate, dispar gurile tăiate în carenă sau falconetele mici, sprijinite de copastie. Epoca modernă a pirateriei nu mai e atât de fascinantă ca cea clasică, fie și numai pentru că dispar frumoasele corăbii cu pânze, cu Jolly Roger, la catarg. Legendele lor aventuroase lasă loc prozaicelor adevăruri, apropiate cronologic de noi, cunoscute mai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pătrată, învergată, pentru vânt din spate, și una triunghiulară, cu propria vergă mobilă, pentru vânt din travers ; cârmă de galeră, alcătuită din două rame, de o parte și de alta a carenei, prevăzute cu mânere prelungite lateral, pentru manevrare manuală ; copastie cu saborduri, pentru vâsle sau evacuarea apei- iată arhitectura unei asemenea corăbii, făcute, de presupus, din stejar autohton, având un echipaj de 5-6 oameni. Dar, pentru că asemenea nave cereau costuri mari de construcție, e puțin probabil ca ele să fi
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
brâncovenești) erau nepuntate, aveau 30-40 m lungime, carenă joasă, velatură simplă triunghiulară, pe un catarg scund, 14 perechi de rame, un tun și echipaj de 31 de oameni. La pupa exista o tendă, acoperită, pentru ofițeri, iar de-a lungul copastiei era prevăzută o perdea care să-i ferească pe vâslași de ochitori sau de priveliști nedorite ale ina micului. Un astfel de vas se putea împotrivi cu succes micilor ambarcațiuni ale haiducilor moldoveni, care jefuiau, uneori, zona dobrogeană, în secolul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
purtau o pânză primejdios de mare, pe care vântul o înclina până deasupra valurilor. Se cerea o iscusință nemaipomenită din partea cârmaciului, ca să nu se răstoarne și să manevreze printre crestele înspumate, astfel ca niciun val să nu se năpustească peste copastie, inundând barca și făcând-o să se răstoarne într-o clipă. Dincolo de decorul ușor ajustat la spectaculosul epic, detaliile corespund, în mare, atât în ce privește tipu rile de corăbii, cât și modalitatea de atac a tâlharilor. Într-o altă secvență, kir
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
că poate fi dovedit! Isac nu călătorea pe un vas de linie și noaptea nu vedea alte vapoare. Se întreba cât timp va mai trece până va fi din nou acasă. Se uita la vinci, la binte, la parâme, la copastie și la scaunul confortabil pe care și-l așezase pe punte. La un moment dat, Isac văzu lumina din depărtare făcând o mișcare bruscă, ce părea să descrie o curbă pe suprafața apei, venind apoi direct înspre el. Pe măsură ce lumina
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
pristav n-ar mai putea s-o aducă la suprafață. înainte de a lansa ambarcațiunea pe urmele balenei, capătul superior al saulei e scos din coș și petrecut pe după tamburul fixat la pupa, apoi întins pînă la prova, de-a lungul copastiei, peste brațele ramelor, așa fel încît să atingă ușor încheieturile mîinilor în timp ce vîslesc; trecînd astfel printre oamenii așezați în zig-zag de-a lungul celor două copastii saula ajunge la botul ascuțit al ambarcațiunii, unde o cavilă de lemn, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
petrecut pe după tamburul fixat la pupa, apoi întins pînă la prova, de-a lungul copastiei, peste brațele ramelor, așa fel încît să atingă ușor încheieturile mîinilor în timp ce vîslesc; trecînd astfel printre oamenii așezați în zig-zag de-a lungul celor două copastii saula ajunge la botul ascuțit al ambarcațiunii, unde o cavilă de lemn, nu mai mare decît o pană obișnuită, o împiedică să scape și unde atîrnă ca un soi de ghirlandă peste bord. La prova rămîne încolăcită o bucată lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scape și unde atîrnă ca un soi de ghirlandă peste bord. La prova rămîne încolăcită o bucată lungă de zece pînă la douăzeci de stînjeni, după care saula își urmează drumul în sens invers, spre pupa, de-a lungul celeilalte copastii, pentru a fi legată de „firul scurt“ - cum e denumită bucata de saulă fixată de harpon; dar înainte de asta, „firul scurt“ trece printr-o serie întreagă de operațiuni tainice, prea plicticoase pentru a fi redate aici. în felul acesta saula
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîmplă atît de frecvent în vînătoarea de balene - despre puține dintre ele se și scrie, dar foarte în treacăt - accidente în cursul cărora cîte un marinar e azvîrlit peste bord, odată cu saula și dispare pentru totdeauna. Cînd aceasta țîșnește peste copastie, a ședea în ambarcațiune e ca și cum ai sta în mijlocul pistoanelor șuierătoare ale unei locomotive cu aburi, ale cărei piese și roți te pot zgîria rău de tot. Mai mult încă, nu poți sta nemișcat în mijlocul acestor primejdii, deoarece ambarcațiunea se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînt, însă cu un calm atît de egal, tulburînd atît de puțin fața apei, încît, socotind că nu era, încă, alarmată de-a binelea, Ahab ne porunci să nu vorbim decît în șoaptă și să nu folosim ramele. Așezați pe copastiile ambarcațiunilor, întocmai ca indienii din Ontario, lunecam în tăcere, cu ajutorul cîte unei vîsle scurte, marea calmă nepermițînd folosirea pînzelor. Deodată, în timp ce înaintam pe urmele balenei, aceasta își repezi coada drept în sus, la vreo patruzeci de picioare în văzduh, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zbuciuma necontenit o cascadă, iar în urma ei fierbea un vîrtej fără sfîrșit; ajungea să-ți miști un deget sau să faci o cît de mică mișcare, ca ambarcațiunea să se aplece spasmodic spre mare, troznind din încheieturi, pînă la nivelul copastiei. Goneam cu toții așa, fiecare dintre noi agățîndu-se din răsputeri de locul său, pentru a nu fi aruncat în valurile spumegînde; silueta înaltă a lui Tashtego era aproape frîntă în două peste vîsla-cîrmă, pentru a se putea ține în echilibru. Ambarcațiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei. Ă Mai aproape, mai aproape! strigă el către primul vîslaș, în clipa cînd furia balenei epuizate păru să se domolească. Mai aproape și mai aproape! Iar ambarcațiunea se lipi de coasta balenei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copacului, mlădițele cresc din ramuri și tot astfel, din subiectele bune, cresc capitolele. Cavaletul despre care am pomenit mai adineaori merită o mențiune specială. Este un băț crestat, de o formă aparte, lung de vreo două picioare, înfipt perpendicular în copastia de la tribord, aproape de prova, cu scopul de a sluji drept suport capătului de lemn al harponului, celălalt capăt ieșind ca o sabie tăioasă deasupra provei. în felul acesta, arma e la îndemîna harponistului, care o smulge la fel de ușor din suportul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parîma, harponiștii se siliră din răsputeri, cu întreaga lor dibăcie, să apuce saulele aburinde și făcură asta de cîteva ori, pînă cînd - din pricina presiunii perpendiculare a cavaleților cu vîrful de plumb, prin care cele trei saule intrau drept în mare - copastiile ambarcațiunilor ajunseră, la prova, chiar la nivelul apei, în vreme ce la pupa se ridicau în văzduh. în curînd balena încetă să se mai scufunde, dar cele trei ambarcațiuni rămaseră cîtva timp în aceeași poziție incomodă, oamenii temîndu-se să desfășoare mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un dromader colosal, care se ridicase fără veste la suprafață, amenințînd să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă vînt, liniștită, cu evantaiul cozii sale, chiar lîngă copastia ambarcațiunii noastre. Toate ambarcațiunile sînt înzestrate cu un aparat bizar, născocit cîndva de indienii din Nantucket, botezat „drug“. Două scînduri pătrate și groase, de mărime egală, sînt prinse una de alta, așa fel încît fibrele lor să se îmbine perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în răstimpuri ambarcațiunea încremenită pe marea calmă, vădeau o uimitoare îndrăzneală și încredere sau poate nu era decît tot o formă de panică, dar una de care nu puteai să nu te minunezi. Amușinînd ca niște cîini, veneau pînă sub copastie, încît ai fi zis că se domesticiseră ca prin farmec. Queequeg le mîngîia pe frunte, iar Starbuck le scărpina spinările cu lancea, pe care se abținea deocamdată s-o înfigă, de teama consecințelor posibile. Dar undeva, departe, dedesubtul acestei admirabile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tătăresc, gata de saltul final. Aripile-i laterale, foarte gingașe, precum și ramificațiile cozii, încă mai păstrau aspectul mototolit și zbîrcit, pe care-l au urechile unui prunc proaspăt sosit pe lumea asta. Ă Sania sau la! strigă Queequeg, privind peste copastie. Puiul e prins, e prins! Cine agățat pe el? Cine lovit pe el? Două deodată - una mare și una mică! Ă Ce te-a apucat, omule? îl repezi Starbuck. Ă Uite colo, îi răspunse Queequeg, arătînd în jos. Starbuck văzu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că de câte ori întîmpina vreo cît de mică dificultate pricinuită indirect de infirmitatea lui, Ahab se enerva și-și ieșea din fire. în cazul de față, această enervare era agravată de împrejurarea că doi dintre ofițerii corabiei străine, stînd aplecați peste copastie, lîngă scara perpendiculară prinsă în tacheți, întindeau spre el două parîme împodobite cu gust, fără să se gândească, pare-se, că un om cu un singur picior e prea neajutorat ca să se poată folosi de o ase menea scară marinărească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
patru sau cinci balene, iar ambarcațiunea mea s-a prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile mării a țîșnit val-vîrtej o balenă uriașă și gheboasă, cu un cap alb ca laptele, plin de zbîrcituri și de riduri. Ă Ea era, ea era! exclamă Ahab, care-l ascultase cu răsuflarea tăiată. Ă Lîngă aripa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de-o parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop, aci de față îapropo, faceți cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam, am sărit în ambarcațiunea domnului Mounttop, care era lipită în clipa aceea de ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parîmă), am sărit în ambarcațiunea primului meu secund - domnul Mounttop, aci de față îapropo, faceți cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam, am sărit în ambarcațiunea domnului Mounttop, care era lipită în clipa aceea de ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un soare blînd, pe o mare legănată de o hulă domoală, așezat într-o ambarcațiune ușoară ca o luntre de mesteacăn, parcă amestecîndu-te cu valurile înseși, care torc aidoma unor pisici lipite de copastie - în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea palpită o inimă de tigru și nu vrei să-ți aduci aminte că această laba catifelată ascunde o gheară nemiloasă. în aceste momente
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea lui Ahab, cea mai expusă vîntului, nu putu scăpa. Un talaz uriaș, abătîndu-se peste copastia vasului ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia apa. Ă Urîtă treabă, domnule Starbuck, spuse Stubb privind dezastrul. De, marea își face mendrele. Stubb, unul, n-o poate opri. Vezi, domnule Starbuck
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în tăcere în văzduhul cu miros de pucioasă, aidoma a trei lumînări gigantice, aprinse în fața unui altar. Ă Lua-o-ar naiba de barcă! exclamă Stubb, în clipa cînd un talaz uriaș îi lua pe sus mica ambarcațiune, a cărei copastie îi lovise zdravăn mîna cu care încerca s-o priponească. Lua-o-ar naiba, du-că-se! Dar, în vreme ce se întorcea spre punte, ochii lui zăriră flăcările și atunci exclamă, cu o voce schimbată: Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]