137 matches
-
fel de nemernic ticălos. Vadim Vasilevici își întoarse ochii ca și cum Osip Maximovici ar fi spus o glumă nesărată. ă În orice caz, nu ne putem lăsă traducătorii să moară de foame, decise Osip Maximovici luminos. Îți vom da cincizeci de copeici în avans. Dacă traducerea este bună vei mai primi cinci ruble și secțiunea următoare, vreau să spun cea anterioară, de tradus. Dacă munca nu este satisfăcătoare, cele cinicizeci de copeici vor servi drept compensații pentru efortul tău, iar noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
foame, decise Osip Maximovici luminos. Îți vom da cincizeci de copeici în avans. Dacă traducerea este bună vei mai primi cinci ruble și secțiunea următoare, vreau să spun cea anterioară, de tradus. Dacă munca nu este satisfăcătoare, cele cinicizeci de copeici vor servi drept compensații pentru efortul tău, iar noi nu te vom mai angaja niciodată. S-a înțeles? Virginski încuviință fără a-l privi pe Osip Maximovici în ochi. ă Vadim Vasilievici, cutia cu banii, te rog. Vadim Vasilievici dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ce poate stoarce de la ei și fu surprins să afle că atunci nu se simți deloc rușinat sau umilit. Abia acum era în stare să aprecieze foamea care îl făcea să se gândească la o plăcintă cu carne de cinci copeici ca la un banchet și care îexonera de orice gest dezonorant. Îi mai rămânea doar un lucru de făcut. Atras de sferele strălucitoare de culoare, Virginski se apropie de luminile din vitrina farmaciei lui Friedlander și constată cu uimire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
letargia depresiei. Se utiă la cartea din mâinile sale și la cuvintele care nu-i spuneau nimica. Când își ridică privirea, avea lacrimi în ochi. ă Cumperi cartea sau ce? îl întrebă librarul aspru. Porfiri dădu din cap. Cinzeci de copeici. Îi întinse banii, încă neștiind ce carte cumpăra. Este la fel de rost ca oricare altul din gesturile tale. Se uită pentru ultima dată la ușa lui Limașin pe care tocmai intra un bărbat înalt. Ceva legat de spatele acestui personaj i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe care ar fi adus-o regimul său. "Am impresia, scria filosoful sovietic Zinoviev care a și cunoscut această perioadă, că epurările staliniste au făcut mai mult pentru divinizarea dictatorului decît politica lui tenace care viza să scadă cu cîteva copeici prețurile alimentelor"271. Și nu s-a întîmplat așa doar în interiorul Rusiei. Și în exterior a fost glorificat de poeți, scriitori și filosofi, care și-au împletit imnurile cu cele ale oamenilor politici. Nici Franța nu a fost lipsită de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
viață (2); zîzanie (2); -; aduce; afurisit; ajutător; alimente; aristocrat; asfalt; aură; auriu; a avea; avem; avut; pe ban; bancnote; bancomat; bandă; belele; belșug; bine; blocaj; blocat; boier; bunuri; buzunar; în casă; cărți; ceartă; cerc; de ciocolată; compensare; condiții; conducător; control; copeică; corp; corupe; cosmetică; Craiova; credit; cumpără totul; dar; dator; democrație; deșertăciune; deținere; diavol; dolari; domn; dorință; dracul; dușmani; egoist; excursii; extaz; faimă; fără; fier; finanțare; finanță; foaie; foame; folositor; frică; frumos; fură; gălăgie; greutate; hărnicie; hoț; ispită; a întreține; jocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și comitet. Nu are nici o activitate ceea ce face pe U.T.C.-iști să o critice mereu (subl.ns.)”. Citind, probabil, prea multă literatură sovietică de propagandă, individul Dimitrev voia aceleași acțiuni descrise de scribii bolșevici prin maculatura lor de două copeici devalorizate: „...am dat dispozițiuni ca să se facă marșuri în afară de oraș prin sate cu UTC iști și pionieri (subl.ns.) în scop de propagandă”. g. „Am reușit să atragem 10 membri din organizația sionistă” În episodul anterior descriam motivele pentru care
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lung „sejur” în inospitaliera Siberie, odată ce chiar erau cetățeni sovietici și, mai mult de atât, imprudentul cap de familie declarase că „am fost luat cu sila de către armata germană în retragere”. Lucru dovedit, rușii din CAlC nu mai dădeau nici o copeică pe viitoarea stare de sănătate a acestor declaranți, fiind considerați, de facto, „trădători ai patriei sovietice”! Tot a fi fost luat cu forța de către nemți a mai declarat și un cetățean ucrainean, Gailici Iacov, născut în 1906, cu fostul domiciliu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dat să mă coafez cu bonetu dă bucătar, am și ginit că În cămară haleala făcea pași. Nu iera vro minune: deși prăpădea camăta dân ochi dă dragă, pretinu Kosher mi-a cântat că n-o să-mi mai deie nici o copeică; furnizorii obișnuiți mi-a dat decât Yerba Gato, o linguriță scurtă dă zahăr și niște resturi dă coji dă portocală pă post dă magiun. Am zis la unu și la toți pă biteș că aveam mosafir la quinta un mahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
milion și ceva, și asta pe puțin, o, Doamne! exclamă funcționarul, plesnind din palme. Ia spuneți, rogu-vă, ce folos are din asta! spuse iritat și răutăcios Rogojin, arătând iarăși cu capul spre funcționar. Păi nu ți-aș da nici o copeică, chiar dacă ai umbla cu picioarele-n sus în fața mea. — Și-o să umblu, o să umblu. — Na-ți-o bună! Păi oricum nu-ți dau, nu-ți dau, chiar dacă o să joci o săptămână. — Nici să nu-mi dai! Așa-mi trebuie; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înainte de cercei mi-ați plăcut, deși fața vă e posomorâtă. Vă mulțumesc pentru hainele și blana promise, deoarece curând voi avea într-adevăr nevoie de haine și de o blană. În momentul de față aproape că nu mai am nici o copeică. — Bani vom avea, vom avea diseară, vino! — Vom avea, vom avea, repetă funcționarul, vom avea încă înainte de asfințitul soarelui! — Dar în ce privește partea femeiască, prințe, sunteți mare amator? Spuneți-mi din timp! — Eu, n-n-nu! Doar... Poate că nu știți, dar din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai mei, mi i-a dat Schneider, profesorul meu, la care m-am tratat și am studiat în Elveția; mi-a dat exact câți să-mi ajungă de drum și acum, de pildă, nu mi-au mai rămas decât câteva copeici. Ce-i drept, am și o chestiune de rezolvat și v-aș cere sfatul, dar... — Spuneți-mi, cum aveți deocamdată de gând să vă câștigați existența și care vă sunt intențiile? îl întrerupse generalul. — Aș vrea să muncesc undeva. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se grăbi generalul să dea explicații. E ca un copil vrednic de milă; are niște crize de boală; tocmai s-a întors din Elveția, a venit direct de la gară, e îmbrăcat ciudat, parcă nemțește, și pe deasupra n-are literalmente nici o copeică în buzunar; mai că nu plânge. I-am dat eu douăzeci și cinci de ruble și vreau să-i găsesc o slujbă de copist la noi la cancelarie. Iar pe voi, mesdames, vă rog să-l serviți cu ceva pentru că pare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar putea. — Și filosofia dumneavoastră e exact ca a Evlampiei Nikolaevna, interveni iarăși Aglaia, știți, e văduva unui funcționar, care ne vizitează uneori ca să cerșească. Toată menirea vieții ei e ieftinătatea; numai să poată trăi cât mai ieftin, numai de copeici vorbește și, vă rog să rețineți, are bani, dar e șireată. Exact la fel e și cu viața enormă din închisoare, poate și cu fericirea de patru ani trăită la țară, pentru care ați trădat orașul Neapole, l-ați vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din scurta lui îngândurare. Pentru ce ne-ați povestit toate acestea? — Așa... mi-am adus aminte... pentru că veni vorba... Sunteți foarte prăpăstios, observă Alexandra. Prințe, sunt sigură că ați dorit să demonstrați că nici o clipă nu trebuie prețuită într-o copeică și că uneori cinci minute sunt mai scumpe decât o comoară. Toate acestea sunt lăudabile, dar, dați-mi voie, ce-a făcut amicul care v-a povestit aceste grozăvenii... doar spuneați că i s-a comutat pedeapsa, deci i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oameni care rezistă, deși sunt toți cămătari, însă eu vreau să rezist. În problema asta, principalul e să duci lucrurile până la capăt, asta-i toată dificultatea! Ptițân a dormit șaptesprezece ani pe străzi, vindea bricege și a început cu o copeică în buzunar; acum are șaizeci de mii, dar ce gimnastică a făcut pentru ele! Uite, tocmai această gimnastică o s-o sar și o să încep având capital; peste cincisprezece ani, lumea o să zică: „Iată-l pe Ivolghin, regele iudeilor“27. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi-aș mai putea găsi una. Acum nu-l rog decât să-mi dea cincisprezece ruble și îi promit că n-o să-i mai cer niciodată și că, pe deasupra, în decursul primelor trei luni, îi achit toată datoria, până la ultima copeică. Și-o să mă țin de cuvânt. Știu cum să rezist trei luni numai cu pâine și cvas, pentru că am voință. În trei luni primesc șaptezeci și cinci de ruble. Cu banii de dinainte, i-aș datora în total treizeci și cinci de ruble, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre dreapta și inima i se zbătea din pricina nerăbdării alarmate. Însă iată prăvălia, a găsit-o în cele din urmă! Era aproape de ea, la vreo cincizeci de pași, când se gândise să se întoarcă. Iată și obiectul de șaizeci de copeici; „desigur, șaizeci de copeici, nu face mai mult!“ își spuse el și acum, izbucnind în râs. Dar râse isteric; își simți sufletul foarte greu. Își aminti clar că tocmai aici, stând în fața acestei ferestre, întorsese brusc capul, ca mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i se zbătea din pricina nerăbdării alarmate. Însă iată prăvălia, a găsit-o în cele din urmă! Era aproape de ea, la vreo cincizeci de pași, când se gândise să se întoarcă. Iată și obiectul de șaizeci de copeici; „desigur, șaizeci de copeici, nu face mai mult!“ își spuse el și acum, izbucnind în râs. Dar râse isteric; își simți sufletul foarte greu. Își aminti clar că tocmai aici, stând în fața acestei ferestre, întorsese brusc capul, ca mai înainte, când surprinsese privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se apropie de Rogojin și să-i spună lui „ai cui erau ochii“! Dar coborâse în grabă din vagon și se dezmeticise de-abia în fața tarabei meșterului de cuțite în clipa când se oprise și evaluase la șaizeci de copeici un obiect cu mânerul din corn de cerb. Ciudatul și teribilul demon se agățase definitiv de el și nu mai voia să-l lase în pace. Acest demon îi șoptise în Grădina de Vară, când stătea sub tei, cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai întâi ca gimnazist, apoi ca student, care frecventează niște cursuri utile, având în vedere scopul pe care și l-a propus. Dar parcă mult poți căpăta pentru meditații de la negustorul rus care nu-ți dă mai mult de 10 copeici pentru o lecție, pe deasupra mai având de îngrijit și o mamă bolnavă care, murind până la urmă în gubernia ei îndepărtată, aproape că nu i-a adus nici o ușurare? Acum ne punem întrebarea: cum ar fi trebuit să judece cu dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părerea oamenilor, nu a dumneavoastră. M-am convins prea bine că dumneavoastră, stimate domn, sunteți, poate, mai bun decât alții. Nu sunt de acord cu Doktorenko și în această privință avem opinii diferite. N-o să primesc niciodată de la dumneavoastră nici o copeică, însă ați ajutat-o pe mama mea și pentru asta sunt obligat să vă fiu foarte recunoscător, deși o fac din slăbiciune. În orice caz, acum am altă părere despre dumneavoastră și am considerat că e de datoria mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prieten al casei noastre! Dar oare-i posibil ca Aglaia să fie încântată de pocitania asta? Doamne, bat câmpii! Ptiu! Suntem originali... ar trebui să fim puși în vitrine de sticlă, eu prima, și să fim arătați oamenilor cu zece copeici intrarea. Asta n-o să ți-o iert, Ivan Feodorovici, niciodată n-o să ți-o iert! Și acum, mă rog, ea de ce nu-l ia la refec? A promis că-l ia și uite că nu-l ia! Da, da, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parcă agățându-se iarăși de toți cu fosta lui expansivitate îndreptată parcă asupra tuturor. Vă e... teamă? se răsuci el iarăși către prinț. — De ce? întrebă acesta, schimbându-se din ce în ce mai mult la față. — Are cineva o monedă, una de douăzeci de copeici? sări deodată Ippolit de pe scaun, de parcă l-ar fi împuns cineva cu acul. Orice monedă, cât de mică? — Uite! îi întinse imediat Lebedev o monedă; i se năzărise că suferindul Ippolit înnebunise. — Vera Lukianovna! făcu Ippolit în grabă o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a povestit un om care a fost deportat în Siberia că el personal fusese martor cum criminalii cei mai înveterați își aminteau de general, când, la drept vorbind, vizitând convoaiele, generalul arareori putea să împartă mai mult de douăzeci de copeici de om. Ce-i drept, nu și-l aminteau cu cine știe ce înflăcărare sau la modul foarte serios. Câte unul dintre «nenorociți», care a omorât și el douăsprezece suflete acolo, care așa, pentru plăcerea lui (se zice că au existat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]