69 matches
-
dășchis chiar Cárdenas. — Inima bună ie mereu În perdere, i-am trântit-o, străpungându-l până În osatură c-o singură palmă. Mentoru tău financear, al doilea tată a tău, dă-i și-așteaptă la picioru ploii și tu, inactiv, sub coperiș. Dă-ți sama cât sunt dă scârbit. Te credeam d-acu muribund, indispus - pen’ că decât un cadavru putea lipsi dă la Întâlnirea ta dă onoare - și dau dă tine acilea, mai sănătos ca turta dă ovăz. Despre chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și de înfățișarea comică a acelor brațe scheletice, care păreau a ieși prin plafon . . . . . . Așa de mult păreau a ieși prin plafon încît Mini ar fi vroit să fie în același timp pe trotuarul din fața. casei, pentru a vedea pe coperiș acele gheare apărând prin țigla roșiei . Dar Mini acum era refugiată în lumi interioare și când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe amica ei singuratică. O absorbise Cetatea și timpul. III In dimineața-aceea, scoțând nasul devreme pe fereastră ca să dea drumul zilei să intre în odaia ei adăpostită, Mini simți dintr-o dată, de la întîia privire rotită în jurul cerului, cât încăpea între coperișurile învecinate, simți de la prima răsuflare cu care gusta aerul, de la prima lui adulmecare, o asemănare și lesne își dădu seama anume care, atât era de fățișă. Dimineața aceea era la fel cu cea dintr-un august trecut, când făcuse cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dimineața, zgomotul timpuriu al tramvaielor, uruitul trăsurilor, acoperiseră melodia capricioasă a ploaiei. Mini se aplecase peste 1 sghiaburile ude, asfaltul era ud și el șl burlanele se scurgeau. Orașul împiedica să vezi orizonturile amenințătoare sau geana promițătoare a soarelui. Pe deasupra coperișurilor nalte și dese, norii rotocoleau. Mini nu vroi să se mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de împuternicire ca să o stăpânească în voie fără nici o asuprire. Dar ce s-a întâmplat cu dugheana, de a fost nevoie de glasul lui vodă? Asta o aflăm din cele spuse de însuși vodă: „Și după ce au arsu de focu coperișurile, iar Toma negustor s-au sculat în sîla lui și au tocmit ace dugheană și o ține el”. La sfârșit, vodă pune piciorul în prag și hotărăște: „Iar de va avea cineva a răspunde să vie de față să-și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lor cu cununi de pe vîrful stîlpilor; cele două rețele pentru acoperirea celor două acoperișuri ale capetelor de pe vîrful stîlpilor; 13. cele patru sute de rodii pentru cele două rețele, cîte două șiruri de rodii pentru fiecare rețea, pentru acoperirea celor două coperișuri cu cununi ale capetelor de pe vîrful stîlpilor; 14. cele zece temelii, și cele zece lighene de pe temelii; 15. marea, și cei doisprezece boi de sub ea; 16. cenușarele, lopețile și furculițele. Toate aceste unelte, pe care le-a dat împăratul Solomon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută. 17. Înălțimea unui stîlp era de optsprezece coți, și deasupra avea un acoperiș de aramă, a cărui înălțime era de trei coți; împrejurul coperișului era o împletitură în chip de rețea și rodii, toate de aramă, tot așa avea și al doilea stîlp cu împletitura în chip de rețea. 18. Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Țefania, al doilea preot, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
completă. O voce metalică de tenor răsună deodată pe deasupra capetelor noastre. Cânta Carusso o arie dintr-o operă. ― Ce fel, au cărat cu ei și un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă, pe capul cuiva. ― Îi privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec și nostalgie. Mihaela, recunoscând bucata, tresări și se îmbujoră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Între Bîrlogu și Amara, mult mai devale, se vede încă un sat ― Ruginoasa, chiar în centrul proprietății noastre. Acolo, avem acuma acareturile de căpetenie și uneltele mai bune. La orizont, se zărește și de aci satul Izvoru. Pata roșie e coperișul castelului Ghiculeștilor. Pădurea aceea, la stânga Izvorului, e a noastră. Sunt vreo trei sute de pogoane. Atâta s-a mai salvat. Cu un secol în urmă, Amara se afla la marginea pădurii care cuprindea toate locurile astea... Uite, în stânga, pe Valea Câinelui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aproape de Izvoru, pe un drum de care, având în stânga moșia Amara și în dreapta moșia Ruginoasa, aceeași câmpie dreaptă, pustie, monotonă, neagră sub cerul cenușiu de toamnă. Numai la orizont se vedea peticul arămiu al pădurii Amara și, mai la dreapta, coperișul roșu al castelului Ghica din Izvoru. Se întoarseră în Ruginoasa, unde Grigore mai avea puțin de lucru. Pe urmă o luară pe alt drum, spre Bîrlogu, iar de acolo, peste câmp, pe o potecă dreaptă, înapoi la Amara. Mai mult
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conac, la uliță, și-a durat aici o căsuță dintr-un coșar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ferestre ale castelului se iviră fuioare de fum. ― Focul!... Focul! răcni un glas cu bucurie sălbatică. Dar focul se încingea greoi. Ardea numai înăuntru și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi cu care voiau să răscumpere toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului, în lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite, care se topeau într-un zgomot straniu, izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel, înspre ziuă, curtea se mai liniști de oameni și focul însuși ardea mai potolit și sătul, cu pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca rezultat prolixitatea (enunțuri complicate, greu de înțeles) ori digresiunea (divagații). Puritatea se referă la corectitudinea idiomatică, realizată prin utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli’cvent). La nivel lexical, lipsa purității se manifestă prin utilizarea unor cuvinte insuficient cunoscute (neologisme, arhaisme, argotisme), care produc blocaje în comunicare. 3.3. Stilurile individuale Ca expresie a individualității, stilul este maniera specifică în care sunt selectate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
zmeu zbârnâitor. Un alt pastel chinez are un aer factice de paravan falsificat. Oricum, tăind plictisitoarele dulcegării, desenul rămâne interesant: Pe-un canal îngust ce curge ca un șerpe cristalin Se înșiră chioșcuri albe cu lac luciu smălțuite... Pe sub nalte coperișuri care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori de plante rare ce la umbră înfloresc Și-n ghirlande parfumate se revarsă pe balcoane... Iar în fund, peste desimea de pagode azurii, Ca un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mirosuri de șerbeturi: Prin ochelari de geamuri privea cu ochi de lampă Ca o bunică bună la nepoțelul mic. Pe-atunci știam că-i vie; azi nu mai știu nimic: Apăs cu nepăsare de om pe-a ușii clampă. Sub coperișul care îi sta ca un bonet, Glicina ce pe tâmple cădea ca o șuviță. Și, mirosind a floare de tei, a lămâiță, A cantalup, a lissă de chitră, a șerbet, În fiece odaie dezvăluiam cu frică Alt gând din al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
invitatul unui viclean ronțăitor de ziare e, în seara asta, un ipochimen care, cu aerul lui dezabuzat, se și vede trecut în cartea de istorie, carte ce, n-are cum, trebuie să includă, ca moment astral, înălțarea la ceruri de pe coperișul C.C.-ului a providențialului helicopter, moment la care a pus umărul (sau piciorul) și invitatul de-acum. Dacă-l asculți așa, leger, balansul lui în hamacul matrapazlîcurilor (interne și internaționale), la care ia parte, cu discreție zîmbită, din '89 încoace
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]