149 matches
-
o poate prevedea de pe acum, a emite acțiile acestor întreprinderi și a le specula la bursă și societatea va fi cu atât mai periculoasă cu cât mai puternică va fi. Acțiile acestor bănci ar avea ca și titlurile Companiei Indiilor, copilițe și {EminescuOpXII 480} nepoțele (filles et petites filles ) în acțiile unor întreprinderi la noroc, până ce într-o bună dimineață întreprinderile debitoare și Creditul Mobiliar creditor s-ar cufunda cu toate în aceeași prăpastie. ["FĂRĂ ÎNDOIALĂ... "] 2264 Fără îndoială - zice Courcelle-Seneuil
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
altele pale și acoperite de un văl tenebros; ultimele mugete ale vântului prin frunze par a modula ariele ce ne apropie de suvenirile dulci sau triste: Muzica este vocea spiritului... Trei ani în urmă, George și Maria aveau o încîntătoare copiliță, fructul iubit al unei uniri pe care părintele Mariei a binecuvîntat-o înainte de a muri. George era profesore de muzică, și venitul fucciunei seale da ambilor consoți o fertilitate sufficientă... Sosi ziua nașterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu făcuse
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
izbucnească în lacrimi. Pe frunte și deasupra buzei de sus, transpirația izbutise să răzbească prin fardul păstos. Strângea sub brațul stâng o poșetă neagră de lac. O ținea de parc-ar fi fost o păpușă preferată, iar ea, o nefericită copiliță rătăcită, pudrată și rujată în mod experimental. — Și aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că a discutat cu psihanalistul despre mine și acesta a fost de acord cu părerea ei. Doamna Fedder i-a cerut lui Muriel să se intereseze discret dacă există vreun caz de demență în familia mea. Bănuiesc că Muriel, biata copiliță scumpă, a avut naivitatea de a-i povesti mamei ei de unde am cicatricile de pe încheieturile mâinilor. Dar, din câte îmi spune M., nu acest lucru o supără pe mama ei cel mai mult, ci alte trei lucruri. De la primul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o fi făcut dor de când nu l-a văzut... Da, sigur, avea dreptate tata. Singură n-are cum merge, că de când a murit bărbatu-său, Iosif, nu iese din casă. E tot frumoasă, ca întotdeauna mama zice că pare o copiliță, ca atunci când s-a logodit cu Iosif, dar ochii îi sunt triști, triști așa erau și când trăia Iosif. Cine știe ce-o fi cu ea. Ei, bine, dacă vrea, n-are decât să meargă. Tot eu alerg mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
demoni în viața lui. Avea impresia că-l ține minte pe Alan. Și rămăseseră câteva fotografii ale părinților săi: tatăl lui, un bărbat frumos, brun, cu o figură autoritară, mama lui, atât de drăgălașă, cu părul ondulat, cu o față de copiliță, mereu râzând. Dacă ar fi trăit, ar fi avut acum sub patruzeci de ani. Poseda, și o ținea într-o cutiuță de lemn, verigheta mamei lui. (Robin Osmore i-o dăduse.) Oare în ce cumplită seară, în ce cameră încremenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum putea continua să se comporte cu atâta fermitate într-un mod absolut opus celor ce simțea? Dacă ar fi fost mai curajos și mai inteligent, ar fi putut înfiripa relații tandre, normale, cu Hattie, încă de pe când fusese o copiliță. Oare, la început, își oțelise atât de vajnic inima, încât aceasta respingea orice schimbare? Dar tocmai inima lui era aceea care se înmuiase. Dacă, în urmă cu ani, ar fi luat o dată copilul în brațe? Oare s-ar fi ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai puțin pretențios: etajul select al palatului căruia Îi era câine de pază de atâția ani era adeseori Închiriat pentru recepții la care personalitățile erau Însoțite de două sau mai multe gărzi de corp. În plus lângă el era o copiliță căreia i se vedeau chiloții și aceasta se așezase pe portbagajul mașinii președintelui regiunii. — Ridică-te, Îi spuse, o Îndoi. Valentina Îi Întoarse un zâmbet disprețuitor și nu se mișcă. — Lasă-mă să urc, ordonă Antonio. N-am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
numai dintre bărbații mai vârstnici 4. Cu toate acestea, În ultima vreme, În funcția șde preot al Sanctuaruluiț a fost numit un om tânăr. Departe de a fi un desfrânat, căci avea un caracter frumos, era Îndrăgostit nebunește de o copiliță. Dar Într-o bună zi - deși se stăpânea și ocolea orice Întâlnire cu ea -, pe când se odihnea după ce băuse și dansase, tânăra Îi sări În brațe și se Împreunară. Înspăimântat și tulburat, preotul alergă la Oracol și Îl Întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de la Gherla/ vinde, tată, tot ce ai/ și mă scoate din pîrnai/ că m-am săturat de stat/ și de-atîta așteptat". Dragostea față de femeia iubită este cîntată într-una din cele mai frumoase poezii de pușcărie: Și-am iubit o copiliță/ din copilăria mea/ si-am iubit-o cum iubește/ marinarul barca sa/ Și am prins-o într-o seară/ cu un alt băiat din sat/ c-un cuțit ce-aveam la mine/ inima i-am despicat". Dorul de femeia de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cuprinși de o euforie ce pare cam amară. Faptul că totul e bine, totul e minunat, toți se iubesc: este o obsesie. Îl amintim pe un oarecare sărman Li Ying, care nu este identificat mai clar, ce apare împreună cu niște copilițe de-ale lui și cu niște bătrânei foarte simpatici; și mai există și niște „colective” (Grupul de creație artistică din comuna Datia, districtul Xinjin); nu întâmplător este vorba despre versificatori țărani ce vorbesc despre satul lor, în care, în fine
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
primească omagiul cât mai intim al unor tinerei. Unei văduve încă nurlii, Aglaia Cornea, i-ar surâde o picantă aventură cu flușturatecul Bob Floroiu. Numai că hazardul, cu logica lui ascunsă, aranjează altfel lucrurile, lui Bob căzându-i cu tronc copilița doamnei, cu un nume suav, Crina, fericita întorsătură ducând, se poate bănui, la logodnă. Substanța morală a „comediei” Anuța (1926) e tulburată de furtive pulsiuni feminine, chiar dacă mascate de încruntări mustrătoare. O cocotă, Lucy Morandi, mamă denaturată, se căznește să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
3. Iubirea mea: neamțul acesta "Aveam șaptesprezece ani; eram student în drepturi la o universitate germană oarecare și țineam cu chirie trei odăi au premier în casa d-nei Ana Pacht, veche actoriță în demisiune, a cărei unică fată, domnișoara Maria, copiliță de șasesprezece ani, apăruse atunci de curând pe scenă, culegând din capul locului aplauzele publicului iubitor de... domnișoare. Eu o numeam "Micuța", deși nemțoaică, ba chiar poate pentru că era nemțoaică: pe de o parte, ca om, o iubeam; va să zică, o
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în cazul surorilor sau fraților: „Ie-ți Marie, ziua bună De la soare, de la lună Săracă Marie, dragă Astăzi în pământ te bagă Și te-i face țărnă neagră.” Frumoase și gingașe sentimente sunt exprimate în cântecele de leagăn: „Nani, nani copiliță Draga mamei garofiță Că mama te-a legăna Și pe față te-a spăla Cu apă de la izvoare Ca să fi ruptă din soare Și să n-ai asemănare.” „Nani, nani, puiul mamii, Culcă-mi-te mititel Și te scoală măricel
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
desfrâu, își părăsește bărbatul, integrul Iorgu Talpan, pentru un aventurier care se va descotorosi de ea curând. Destrăbălata s-ar părea că are o tresărire de conștiință, realizând că și-a părăsit, odată cu bărbatul, și fiica, Maria, pe atunci o copiliță în vârstă de doi ani. Invocând drepturile ei firești, cere să fie lăsată să o revadă, dar se izbește de refuzul aspru al soțului ultragiat. După mulți ani de la plecarea Elizei de acasă, rana lui nu s-a închis, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
călătorie cît pe ce să fie tăcută, tu adică eu, atrasă de un dublu, pe omul viu nu-l mai prinzi decît după moartea lui, pari o victimă pe lîngă Liliana, ți-am zis că e mai matură decît mine! copilițe sînt, cum zice Florin la plecare, copilițe consemnate de tinerețe într-o fază de grație, Florin, femeia e viață! de parcă n-am ști! Jipa C. Constantin din Soci, fost angajat CFR, comuna Miroslovești, Soci, cum intri dinspre Sodomeni, de la Sodomeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tu adică eu, atrasă de un dublu, pe omul viu nu-l mai prinzi decît după moartea lui, pari o victimă pe lîngă Liliana, ți-am zis că e mai matură decît mine! copilițe sînt, cum zice Florin la plecare, copilițe consemnate de tinerețe într-o fază de grație, Florin, femeia e viață! de parcă n-am ști! Jipa C. Constantin din Soci, fost angajat CFR, comuna Miroslovești, Soci, cum intri dinspre Sodomeni, de la Sodomeni e soția, eu 20 de ani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Cine să-i șoptească unui copil primit cu ostilitate, lăsat cu sine însuși într-un pat sanitar (fie el în perfectă igienă), o poezie ca aceasta care avea circulație largă în nordul Moldovei acum o suta de ani? "Nani, nani, copiliță,/ Draga mamei garofiță./ Că mama te-a legăna/ Și pe față te-a spăla/ Cu apă de la izvoare...// Nani, nani, drăguliță,/ Crește-ai ca o garofiță./ Să fii naltă trestioară,/ Albă ca o lăcrămioară,/ Blândă ca o turturea." Îmi pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vină și Mihai. Am alungat pe inoportunii de alături și acum casa e iar a noastră: Tu și eu. Îți vorbesc fără vorbe ca și când mi-aș fi pierdut glasul. De pe radio se uită la mine cu ochi mari și mirați copilița de 3 ani. Parcă mi-ar spune: - „Ce faci tu, Mamunică?“ - „Scriu unei fetițe mari, draga mamei. O fetiță care a plecat departe de mama ei.“ - „De ce?“ Îi răspund: „Ca să învețe franțuzește bine“... Mouetta dragă, dragă, simți tu cum parcă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
credința. Acum, seară de seară, rugăciunea mea e mai fierbinte și semnul crucii care-mi încheie ziua de muncă și chin ne unește sub același semn de credință, de speranță și de iubire. Dar uneori am îndoieli și atunci tu, copilița mea iubită, ești cea care pecetluiește asupra mea încrederea în justiția divină finală. Vai, mă strâng lângă tine duios, cu sfială și strig, speriată: scapă-mă! M. 39/1948 I [1 martie 1948] Mouetta mea, astăzi, întâi martie, luni, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe 7 martie; cred că s-au supărat, fiindcă nu mi-au răspuns nimic la scrisoarea în care le spuneam că n-am de gând să le pun cununiile, că n-am de gând să fiu de față. Ah, familia, copilița mea, ce calamitate! nu ți poți închipui ce greu de suportat, ce sufocantă este! [...] [adaos] 1 martie [1948] Adaug următoarele la scrisoarea pe care nu ți-am putut-o trimite. 1) Problema Cioflec e cumplită, cred că nu mai rezist
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
părul mătăsos care scăpa în șuvițe dezordonate, drepte, ce-i dă deau un aer nepieptănat (cât am mai suferit din cauza asta!). Încă mai credeam că Amărădia e cel mai mare fluviu din Europa (la 7 ani). Apoi, Melinești (Gura Ploștii!) - copilițele care ne ieșeau înainte, bătrânii care-mi sărutau mâna măslinie, cu degete subțiri... Și apoi mă gândeam: încă 8 kilometri și am să ajung... la noi. „Păru’ Legat“, clopotul bisericii, apoi tata îmi spunea, invariabil: „Am intrat în hotar!“ Vedeam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adus mare folos. Dar, oricum, era altceva decât angoasa de neevitat a sărbătorilor și a aniversărilor, acea întoarcere spre un trecut pe care nu-l vom mai regăsi niciodată, decât acel tête à tête cu amintirea, decât acel șir de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Scena ce mi se înfățișa părea o urmare la o întâmplare reală. Oamenii din vis îi mai văzusem? Poate i-am văzut. Îmi erau cunoscuți, adică i-am recunoscut. Un fecior cam negricios, cu ochii negri, ducea în brațe o copiliță poate de doi ani, foarte frumușică și delicată. El însuși feciorul era bine îmbrăcat, pălărie neagră și bundă brumărie. Nu era fecior, nu era holtei; copila era a lui. O privea cu dragoste și-i cânta: Tata verde, mama neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
da senzația de „odihnă” de spital. Prefer banca de lemn și zgomotul pensulei pe pânza ce-și așteaptă amprenta. Luni, 22 iulie 2002 - Călinești Spațiul nostru de vis a fost invadat de femei de serviciu care fac curățenie în camere, copilițe care șterg balustradele, armata care instalează în curtea imensă corturile sub care vor fi puse mese și bănci care vor ospăta mâine personalități politice ale țării aflate în turneu prin județ. Acest eveniment care stresează oficialitățile locale de când am venit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]