722 matches
-
suplinitor în învățămînt, apoi, totuși, copist, ajutor de contabil la prefectura Bacău. Îi venea extrem de greu, după un deceniu de boemă, să respecte un program de funcționar, cerînd mereu concedii sau abandonînd slujbele. De-abia în 1916 părăsește Bacăul, devenind copist la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. După război, în 1920, ajunge, datorită protecției ministrului Trancu-Iași, șef de birou la Ministerul Muncii. Apoi căpăta sinecuri. Una (prin 1929), de la Liviu Rebreanu la Direcția Educației Poporului, ca referent, fără program fix, alte două
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
destul de slobod și de împrăștiet; noi nu avem încă publicată în limba națională măcar o istorie universală, și ce vorbesc de istorie universală, cînd chiar analele patriei noastre zac în întunerec, păstrate numai în niște manuscripte, din care două, din pricina copiștilor, nu se potrivesc!" Și aici se oprește să dezvăluie marele rost al istoriei naționale: Dacă istoria îndeobște, adecă a neamului omenesc, este așa de interesantă în rezultatele sale, cu atît mai mult trebuie să ne fie istoria patriei, a locului
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
ebuliție, fierbere sau "lichid". Nașterea bruionului este legată de importanța care începe să se acorde, în secolele XIV-XVII, autorului. Manuscrisul devine astfel, în- tr-un lent proces de recondiționare morală, un manuscris de autor. Evul Mediu fusese epoca manuscrisului-copie, întocmit de copiști de profesie, pe care abia tiparul îi face inutili. Și nu chiar imediat. Copiile medievale nu erau bruioane, ci forme definitive, "cărți", destinate circulației publice. Pînă către mijlocul secolului al XVIII-lea, manuscrisul de autor e totuși neglijat, singura lui
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
fiii aceluiași popor” - i-a relatat Emilia Lungu-Puhallo, ea însăși ziaristă și poetă, lui Aurel Cosma jr., care, la rându-i, este citat cu însemnările din „Prin Timișoara de altădată“ în mai toate scrierile despre urma lui Eminescu în Banat. Copist de roluri pentru teatru, sufleur, secretar al lui Mihail Pascaly, Eminescu din perioada bănățeană șlefuise în acest spațiu poeziile „La o artistă” și „Amorul unei marmure”, asistase la turneul trupei Pascaly, la nașterea fiului actriței Matilda Pascaly, la Timișoara. Bănățenilor
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
drum. O vreme, revenit din Granada, unde era în vacanță când The Guardian i-a publicat demisia, Mr. Gwyn redescoperă Londra, cu toate micile bucurii ale anonimatului. Devine atât de obișnuit, de nesemnificativ încât se gândește să devină, ca Bartleby, copist. O întâlnire fantastică, deși de cel mai comic banal, cu o doamnă care intra mereu în sala de așteptare a unei policlinici doar ca să facă un popas la căldură, în drum spre casă, îi arată calea. Va fi copist de
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
Bartleby, copist. O întâlnire fantastică, deși de cel mai comic banal, cu o doamnă care intra mereu în sala de așteptare a unei policlinici doar ca să facă un popas la căldură, în drum spre casă, îi arată calea. Va fi copist de oameni. Scriitor de portrete. Devine, el, cunoscător al realului celui mai crud - cutreieră, bunăoară, spălătoriile Londrei, un artist al detaliilor. Închiriază un studio, comandă becuri unicat (Catherina de Medici, în taxonomia maestrului de lumini), și chiar și o muzică
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
ascunse în fiecare om, la care modelele portretelor se vor întoarce în aproximativ treizeci de zile de tăcere, de goliciune, la propriu, și de captivitate liber consimțită într-un spațiu straniu-diafan. Odată ieșite la iveală, poveștile sunt transcrise de veritabilul copist și înmânate, contra unei sume consistente de bani și a discreției, celor care i-au pozat. Rebecca, o angajată a lui Tom, agentul literar, îi este primul model și îl ajută, cu trupul ei neispititor, să intre în noua lui
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
de piane) al imprevizibilului. Însă e limpede că e mai mult de atât. Iar povestea lui e o elegie pentru scris, în toate detaliile lui, pentru toate meseriile, mărunte și necunoscute, unele, pe care le implică. De la agenți literari, la copiști, la anticari, la ziariști de scandal și ziariști pur și simplu. Acordori perfecți ai unor piane la care nu cântă niciodată, ca să nu le dezacordeze. De fapt, această constatare, absurdă, frumoasă, stranie, că există meseriași care nu se ating niciodată
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
și oameni! Este un om între rarii oameni cu poziții sociale suspuse, fără să poarte la identitate accesorii monumental-decorative, schimbându-se în statui. Este un om cu bunătate omenească, noblețe umană, simplitate expresivă, modestie demnă... Este ea însăși, imitatorii și copiștii modelelor umane ocolind-o, pentru că nu poate fi imitată și copiată de către nimeni! Cei care îi seamănă, nu o dublează, sunt doar ei, la rândul lor, oameni de omenie! Dovedește calitățile sale fără să lucreze la alcătuirea modificată, ireală a
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
COMPONISTICĂ A LUI PAUL CONSTANTINESCU CATALOG CRONOLOGIC (III) 36. TITLUL LUCRĂRII: Burlesca pentru pian și orchestră (Fantezie și Fuga) DURATA APROXIMATIVĂ: 12 minute ANUL TERMINĂRII: 26 sept. 1937 București UNDE SE GĂSEȘTE MANUSCRISUL: UCMR COTA: F. sp. 481 (partitură de copist, la Fondul de Difuzare 2053) DESCRIERE: manuscris în cerneală neagră, foarte îngrijit. Conține numerotare și indicații dinamice scrise cu creion roșu. La sfârșit este semnat P. Constantinescu și datat 26 sept. 1937, București. Pe pagina de gardă titlul scris cu
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
erau destul de „scenice” s-a făcut o combinație de costume apoi i s-a dat un nume generic: Nunta în Carpați. OBSERVAȚII: Alături de partitura generală în manuscris de la cota 6115, există la ONB, tot materialul de orchestră în partitură de copist, la cota 6116. 39a. TITLUL LUCRĂRII: Suita „Nunta în Carpați” DURATA APROXIMATIVĂ: 10 minute ANUL TERMINĂRII: 1940<footnote Vasile Tomescu, Paul Constantinescu, Editura Muzicală, București, 1967, p. 224. footnote> UNDE SE GĂSEȘTE MANUSCRISUL: nu a fost găsit încă. La Biblioteca
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
doi, propune apoi interpretarea sa ca anti-Robinson Crusoe, ca replică la iluminismul care și-a putut aduna toate cunoștințele într-o Enciclopedie, încheind cu o reflecție care sesizează analogia eseiștilor de azi dornici să-i critice pe contemporani cu entuziaștii copiști ce provoacă dileme de încadrare (proști? proști inteligenți?). Belinda Cannone ne reamintește și ne explică de ce multe generații din perioade culturale diferite au privit spre Franța ca la un model, de ce atâția critici au fost fascinați ori seduși de spiritul
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
Cântarea României scrisă de Alecu Russo și tradusă și "precuvântată" de Bălcescu sunt secvențe, aparent, fără potențialul unui interes mai larg decât al specialiștilor în domeniu. Aici devine vizibilă acea diferență specifică a istoricului autentic, inteligent și "întreprinzător", față de simplul copist de date, compilator și glosator. Aparte de plagiate (simple operațiuni artizanale), falsificările de tablouri, traficul de influență cu pretinse scrisori de recomandare din partea unor oameni celebri și alte matrapazlâcuri și găinării din lumea culturală, mistificțiunile servesc, uneori, construcției identitare. Se
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
După o aventură în tinerețe cu trei falși nobili englezi, el se angajează la o firmă de pompe funebre, „Poarta raiului”, și ajunge în relații intime cu patroana, văduva Roza, căreia îi face un copil. Sfârșitul vieții îl găsește printre copiștii de la Mănăstirea Ferme zu Chiuso. Misteriosul baston al contelui călătorește prin secolul luminilor și prin cel romantic, făcând legătura între cei aleși de destin sau, poate, numai de pana Scribului: Al Optzeci și optulea. „Ambrogio, prima viață” (1679-1771), Al Optzeci
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
vesel.Fusese confirmat politic în funcție.Ii spuse noutățile. -Se știe și la București.Comisia nu riscă... Plecă indispus la concurs.Nico era veselă. Ii spuse că e acru.Oare nu știa nimic? Subiectele erau generale.Oiță îi atenționa pe copiști că vor copia greșit.Nu se specificase punctajul. Făcu o lucrare incompletă,la fel ca Mișu. La oral se prezentă mai bine.Comisia se comportă dur,ca la poliție.( Sau ca la teoria probabilităților;profesorul le ceruse să arunce un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Teodor Vârgolici De peste trei decenii, Nicolae Scurtu s-a dedicat, cu pasiune și deplină competență, cercetării minuțioase a arhivelor marilor biblioteci și a celor particulare, descoperind și transcriind cu mâna, precum copiștii de vrednică pomenire din mânăstirile noastre din îndepărtatele veacuri, documente, manuscrise și scrisori inedite, revelatorii pentru destinul și personalitatea unor reprezentanți de seamă ai literaturii române. Pe lângă un număr impresionant de articole și studii, publicate în prestigioase reviste literare, Nicolae
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
volgare di Petrarca, Il Mulino, Bologna, 1990 sau I frammenti dell'anima. Storia e racconto nel "Canzoniere" di Petrarca, ibid., 1992), Santagata pornește de la figura marelui toscan în două volume de proză, independente unul față de celălalt, ambele de incontestabilă modernitate: Copistul și Iubirea în sine. Microromanul Copistul (Il copista, Sellerio editore, Palermo, 2000) îl are ca protagonist pe F. Petrarca, imaginat într-una din zilele anului 1368, în plină glorie, chinuit însă, în ciuda unor zvîcniri senzuale, de jenanta degradare fizică și
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
1990 sau I frammenti dell'anima. Storia e racconto nel "Canzoniere" di Petrarca, ibid., 1992), Santagata pornește de la figura marelui toscan în două volume de proză, independente unul față de celălalt, ambele de incontestabilă modernitate: Copistul și Iubirea în sine. Microromanul Copistul (Il copista, Sellerio editore, Palermo, 2000) îl are ca protagonist pe F. Petrarca, imaginat într-una din zilele anului 1368, în plină glorie, chinuit însă, în ciuda unor zvîcniri senzuale, de jenanta degradare fizică și, mai ales, de amărăciunea că soarta
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
frustrării obsesive de a nu avea un urmaș de sînge, care, în migră-rile-i onirice, trebuia să-i egaleze gloria. Pe de altă parte, el refuză cu cerbicie să se mai angajeze în plan afectiv, atunci cînd Giovanni, tînărul lui colaborator - copistul din titlu - convins, nu în absența unor indicii, că îi este fiu natural, îi cere să-l recunoască, fie și doar între patru ochi. Situația este paradoxală, dar consună cu omul (nu doar personajul) Petrarca, mereu în căutarea căii de
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
volumele următoare). Nu disculpă pe nimeni, nu caută circumstanțe atenuante. Plagiatul e un furt, indiferent că autorul lui e conștient sau nu de ceea ce face, indiferent că a făcut-o intenționat, din interesul dobândirii unor profituri, sau neintenționat, ca un copist anonim. Al. Dobrescu are drept ghid o definiție simplă a plagiatului, care se aplică în toate timpurile și în toate împrejurările: plagiatul este "însușirea nemărturisită și ad litteram a unui text cu întindere de la nivelul propoziției simple până la acela al
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
unde totul se aranjează "în șoaptă", eu rămîn vecinic absent. Nu pot cere nici o slujbă publică. Nu pot trăi din scrisul meu: piesele nu mi se joacă și romanul nu mi-a adus mai mult decît aduce atîta scris unui copist. Din ziaristică nu pot trăi". Iar contrapunctul eșecului repetat într-o luptă mereu reluată cu aceeași mistuitoare dorință de a învinge rămîne personalitatea, centrul structural, constituit în cealaltă lume, dominată, a literaturii: "Nu cred decît în personalitatea mea": iată răspunsul
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
toate în formă de codex. Meticulozitatea filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc al mesajului divin. Migala sisifică a copierii textelor nu era însă lipsită de riscuri, primejdia modificării unei singure litere putînd duce la alterarea drastică a sensului inițial. La asta se adăuga amănuntul remarcabil că textul ebraic
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
copiate. Adeseori, scribul tăia cu o linie cuvîntul greșit și scria deasupra cuvîntul corect; dacă greșeala se referea la vreun cuvînt sau la vreun pasaj lipsă, scribul îl adăuga fie în spațiul liber dintre rînduri, fie la marginea rîndului. Întrucît copiștii nu lucrau mecanic la transcrierea textelor, ci se implicau afectiv în munca pe care o făceau, își exprimau uneori consimțămîntul față de cele relatate în text prin scrierea cîtorva cuvinte de laudă la marginea rîndurilor. Un copist ulterior, care folosea textul
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
la marginea rîndului. Întrucît copiștii nu lucrau mecanic la transcrierea textelor, ci se implicau afectiv în munca pe care o făceau, își exprimau uneori consimțămîntul față de cele relatate în text prin scrierea cîtorva cuvinte de laudă la marginea rîndurilor. Un copist ulterior, care folosea textul respectiv drept text de bază, nu știa dacă notele marginale reprezentau o corectură a vreunei omiteri anterioare sau dacă era o simplă remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
text prin scrierea cîtorva cuvinte de laudă la marginea rîndurilor. Un copist ulterior, care folosea textul respectiv drept text de bază, nu știa dacă notele marginale reprezentau o corectură a vreunei omiteri anterioare sau dacă era o simplă remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către copiști ca și cum ar fi fost părți integrante ale textului de bază. Generațiile următoare de scribi, între care
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]