1,710 matches
-
genunchi plecându-și întristatele creste - iarba tânguitoare unduie adieri fără nădejde unde să fi căzut pasărea rănită? nu se mai vede decât desimea întunecimii pătrunsă de urma însângeratului nour Celălalt mal cum de trece unicornul apele sâmbetei? pe lună neagră copitele lui daurite sparg nevolnica taină pe celălalt mal sub luceafăr de ziuă cărări de aer subțire aștern fiori și ispite către așteptarea visătoarelor fecioare Umbra prin tăceri a trecut prin tăceri o umbră pârdalnică de s'au înlăcrimat florile și
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
piersici voi deschide Și, savurînd alene grețoasele omide, Voi porunci surgiul să mîie mai încet. Vei fi atît de tristă și blînd nedumerită De rînjetul ce-mi joacă pe-obraz, c-o să mă rogi, Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla la copită, Să te ascult. Degeaba! Sînt Domn ce se irită Și-ți îmbrîncește trupul, în silă, la buldogi! Căci sufletul de-o lună ne-nduplecat și mort e. Baston de trestioară voi învîrti mereu, Rîzînd de-acest spectacol ce n-o să-l
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când se lasă Pe câmpuri până-n deal la schit, Din straiul tău de-mpărăteasă Rămâne-un petec ponosit; Tu știi că iarna e haină, La ea iertarea n-are rând
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
care și engleza.) La tabloul de puzzle aproape complet, lucrat cu minuție, răbdare și pasiune de Ion Vartic, am adăuga și "piesa" biografică vizând impulsul inițial al scrierii primei variante a romanului, sub forma unei povestiri intitulate Un consilier cu copite. În 1927 prietenii i-au oferit lui Bulgakov, de ziua acestuia, o carte cumpărată de la anticariat, scrisă de un scriitor neprofesionist, un oarecare chimist A. Ceaianov. "Povestirea înfățișa apariția, la Petersburg, a Satanei, care determina pieirea unora dintre personaje, cu excepția
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când eram Lup, am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am simțit armura, l-am văzut pe Litovoi aici, la mine în casă. Și, te asigur, nu am deloc halucinații...” (Interviu, I, 1 decembrie 2015) Discursul narativ, care pecetluiește uniunea eu liric - lup, se estompează în partea a doua a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
varsă venin...” (Subțire trecere) Creația sa poetică rezonează cu lumea înconjurătoare, simți pulsul Vieții și al Universului. Dezvăluie gânduri și tăceri care scapără întrebări rămase fără răspuns, ori concluzii dureroase: “Când nopți de dor se duc topite/ Luând văzduhul pe copite,/ Cu strălucirea lor rotundă// Ca fulgerarea din secundă// Când sufletul plecat în sus/ Cu însemnări luate-nseamă/ Din când în când, cu-aceeași teamă,// Când soarele-n nehotărâre/ Trece mereu ca o târâre/ Pe bolta cerului ce are/ Și coborâre și-
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
menuet fulgii învață de poala norilor să se desprindă ca lacrima de sloiul lung de gheață. Iar cerul parcă-și scutură livada în armonii vibrând asemenea unui arpegiu dintr-o sonatină prinsă în zborul fulgilor de nea. Lovesc centauri cu copita-n stele în fiecare noapte și...se-aude cum plâng pe un arcuș de violină luceferii cu gene lungi și ude. Doar cateodată cântă la o harfă un imn celest parcă întors în timp și-mi pare că-i Orfeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Din flaut de cristal ne cântă iarnași ca-ntr-un menuetfulgii învațăde poala norilorsă se desprindăca lacrima de sloiul lung de gheață.Iar cerul parcă-și scutură livadaîn armoniivibrând asemeneaunui arpegiudintr-o sonatinăprinsă în zborul fulgilor de nea.Lovesc centauri cu copita-n steleîn fiecare noapteși...se-audecum plâng pe un arcușde violină luceferii cu gene lungi și ude.Doar cateodată cântă la o harfăun imn celestparcă întors în timpși-mi pare că-i Orfeucu a sa liră... XII. SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ea. Sfîrșit și început. Viață și moarte. Tablouri efemere, un discurs estetic, filosofic, fizic și metafizic. Paso doble, probabil unul dintre cele mai puternice, emoțional, stări provocate de o creație. Am plecat de la Avignon cu sunetul lutului muncit și al copitelor cailor care dau ocol lumii întregi ca să spună una dintre cele mai frumoase povești de pe pămîntul acestei cetăți, cea în care teatrul este rege.
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
partituri cu ecoul înșurubării în oglinda lacului fără fund Un desiș de viespi unelte deasupra căldării goale trase pe traversele căii ferate Gura neagră sufla brumă depășind bariere puse de stihii la Priene Codobelci se poticneau în sămînța lăsată de copită pe buze Din priviri fugeau toți alungați cu foșnetul aripii de metal Cer și pămînt își schimbau locurile Vasele sanguine - puhoaie agresînd albii Dezghiocări, selecții la festinul firelor S-a lăsat încercuită de iarbă pentru că și tu ți-ai retras
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
de-aici, din Banat, bănățenii aveau cai rezistenți, grozavi. În prima parte am fost căpitan, aveam 300 de cai la escadron, am luptat la Odessa, în cotul Donului. Noaptea ne deplasam, ziua luptam. Era un ger de crăpau pietrele sub copite. După o săptămână de luptat ca infanteriștii, cu zăpada peste genunchi, cu o grindină de armă automată deasupra capetelor, am reușit să ocup o cotă importantă în noaptea de 29-30 decembrie. La al șaptelea asalt am reușit. Am luat prizonieri
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
grijă“, povestește Maria Cseresznyés. Arătarea diavolului? Dracu’ pe Pământ, zic oamenii când îl văd mai ales spre înserate și scuipă în sân, să nu se prindă necuratul de ei. Personaj biblic ce lua asupra sa toate păcatele, încornorat și cu copitele despicate, țapul înseamnă pentru omul cu frică de Dumnezeu ce-i mai rău. În Variaș, bătrânii zic că s-au arătat primele semne ale sfârșitului: țapul cu patru coarne, de culoarea cărbunelui. Are nume de sfânt războinic, Gheorghe. Blând de
Agenda2004-4-04-d () [Corola-journal/Journalistic/281977_a_283306]
-
a întâmplat. Sau poate doar familiei i se arată semnul. Noi știm că nu doar în țara noastră, ci și în lume apar fel și fel de semne. S-a vorbit de șarpele cu două capete și de vaca cu copitele despicate, ca la cal și țap. Biserica nu poate spune că acestea sunt semne prevestitoare de rău“. Masculinitate potentă „În lume, țapul e simbolul sexualității. El însoțea ritualurile dionisiace. De altfel, de la țap vine și termenul tragedie. Imaginea țapului e
Agenda2004-4-04-d () [Corola-journal/Journalistic/281977_a_283306]
-
poate spune că acestea sunt semne prevestitoare de rău“. Masculinitate potentă „În lume, țapul e simbolul sexualității. El însoțea ritualurile dionisiace. De altfel, de la țap vine și termenul tragedie. Imaginea țapului e asociată și necuratului, din cauza coarnelor sale și a copitelor despicate“, ne-a spus scriitorul Marcel Tolcea. Specialistă în simbolism, Otilia Hedeșan, profesor de etnologie și folclor la Universitatea de Vest, ne-a relevat imaginea țapului în credința populară: „Mai întâi, datorită înfățișării, a bărbii și a copitelor în special
Agenda2004-4-04-d () [Corola-journal/Journalistic/281977_a_283306]
-
și a copitelor despicate“, ne-a spus scriitorul Marcel Tolcea. Specialistă în simbolism, Otilia Hedeșan, profesor de etnologie și folclor la Universitatea de Vest, ne-a relevat imaginea țapului în credința populară: „Mai întâi, datorită înfățișării, a bărbii și a copitelor în special, țapul e una dintre ipostazele malefice clasice. Apoi, comportamentul și coarnele sale l-au făcut simbol al încăpățânării, alături de catâr. Nu în ultimul rând, țapul reprezintă masculinitatea potentă, fertilizantă“. Cazul Ianova Părintele Horia Țâru ne-a povestit despre
Agenda2004-4-04-d () [Corola-journal/Journalistic/281977_a_283306]
-
fugă mi-l tăia/ Jumătatea-trupului/ Cu trei coaste-a negrului!/ Manea-n două jos cădea." Apoi, rănit de moarte, simtindu-si sfîrșitul aproape, își îndeamnă murgul să-l ducă repede "la gropană cu cinci ulmi". Și după ce va muri, "din copita să-ți faci sapă./ Lîngă ulmi să-mi faci o groapă./ Și cu dinții să m-apuci,/ În tainița să m-arunci./ Ulmii că s-or clatină,/ Frunză ca s-o scutură,/ Trupul că mi-o astupa." Înțelege, deci, să
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
notorietate romancierul există - nu se explică, după Goci, decît prin partizanat politic. * Și mai stupid performează redactorul șef cînd e vorba de Petru Creția și de Testamentul unui eminescolog: găsește și aici prilejul să ajungă la politica și să dea copitele prevăzute în contract: "A răspuns și la celebra anchetă a revistei ăDilemaă privind cultul lui Eminescu, prin care s-a dorit minimalizarea, daca nu terfelirea ăpoetului națională. A dat atunci un text nesigur și dublu concesiv, plin de slăbiciuni morale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
în secol și din mileniu în mileniu pînă la urmă sensul lor imediat pierzîndu-se și ne mai rămînînd decît formele "artistice", ideea unui tezaur comun al omenirii. O abstracție. Țapul de aur sumerian ridicat pe cele două picioare dindărăt, cu copitele din fața aurii cățărate într-un copac de aur a cărui esență nu se cunoaște, sau va fi pierit prin vremuri. Mă gîndeam la țapul uriaș al lui Goya în jurul căruia stă strîns un grup de femei, de vrăjitoare. Animalul uriaș
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
pe regnul vegetal, iar faptul că e de aur înlătura orice simbolistică gen Goya. M-am gîndit la acest tap de aur sumerian cînd am văzut statuia Ioanei d^Arc călare de la Paris, de lîngă Luvru, cînd îi atinsesem, sărind, copitele, tot aurii, cu vîrful degetelor. * * * Am trecut în caiețel denumirile scrierilor, evoluția lui... Egiptean, deci, fenician, sud-arabic, sinaitic, aramaic, pahlavi, latin, grec, punik, elamit, babilonian, sumerian, asirian modern atchana, amarna, hattusus, changar bazar și altele pe care nu le mai
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se joacă,/ noi înșine înotând de pe dig/ și-n apă vie din care scoatem capul/ e cald e frig..." - O piesă terestră. Caii dând din copite la apropierea speranței, dintr-o altă poezie, oglindă zilei în amiază, "vibrând în chipuri de sticlă/ ce nici o gură n-au sărutat", dau în special măsură apetitului de plenitudine răbufnitoare: "Și trec despletita prin vântul gigant,/ viespi vărgate cad pe
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe// omul doarme cu fața în sus/ ce ușor e drumul printre plopi/ noaptea prin țară/ cu somnul ascuns în copitele/ cailor veșnic vii" (Veșnic vii) După treizeci de ani, poetul nu mai crede în capacitatea poeziei de a-l face nemuritor (ideea este de altfel și ironizată, printr-un joc de cuvinte: "binemuritorul"). Resemnat și surâzător, el așteaptă declicul final
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
Constantin Țoiu 23 martie 1987. Nici de astădată nu uit să fac un salt în sus pe rue de Rivoli, ca să ating cu palma copita aurită a calului, de aur și el, pe care stă înălțată Fecioara din Orleans, în armură; și fac saltul, ferit, cu prudență, să nu mă vadă cumva vreun polițist, care să mă amendeze, ori să mă aresteze, ca pe un
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și lume,/ ea, micuța iapa fumurie,/ care ati apară imaginația/ când sloiurile o iau la vale./ O vei strigă atunci an gura mare/ și an copite aurite o vei implora să danseze/ peste ceea ce numai viața nu s-a numit.// aȚe duci să-ți ăntămpini destinul?/ Atunci nu-ți uită biciul!a// Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ an hăul din care ai
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
este ostil scrisului. Scriitorul își dă seama că trăiește într-o societate ingrată, deloc propice asimilării propunerilor literare. „Am fost - mărturisește scriitorul - destinat unui timp incult și grosolan, mistificator. În locul bucuriei pentru fapta rară a spiritului, grohăeli agresive, tropot de copite, duhoare.” Contingentul, acela în care îți cauți receptorii, mistifică opera. Nu doar trupul se află într-o condiție ingrată, obligat de boală să-și modifice comportamentul, ci și opera. Contextul grobian al receptării se deschide eronat spre un viitor incert
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
pe locuitorii acesteia. "Vreau ca România să devină principat! Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară! Nu mai vreau țiganii lu' șasăcai, bozgorimea clujeană hrănită din ieslea magazinului Sora, ardelencele urâte, bărbătoase la chip și curve-n copite și oamenii ăia ba uriași și molâi, ba salcoți la Emil Boc, de nu știe nici dreacu ce rasă sunt!", își începe Liviu Andrei textul publicat pe Facebook. Liviu Andrei este membru al Uniunii Scriitorilor din România, instituție care până la
Rareș Bogdan: Îl dau în judecată. Trebuie târât în tribunale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/24085_a_25410]